Andrei DOBOŞ

 

Apă tulbure, antifoane, etc.

 

Biblioteca de Poezie, 2009

 

 

O dimineaţă de duminică

 

Eu nu cunosc lucru mai frumos
Decît duminici cînd prin fumul gros
Te mişti ca un dementor să îţi faci cafeaua
Îţi pui Travis şi îmbraci tricoul vechi cu Steaua.
Şi ieşi afară, pîş-pîş, în grădină
Să te ciocneşti în aer c-o albină.

Eu nu ştiu mai dulce lucru
Decît duminici cînd nu mergi la lucru
Cînd simti ceva în piept ca un caliciu
Şi-n asta, cred, îţi afli tot deliciul.

 

 

*

 

Micuţo, tu te agiţi

şi-ţi calculezi fiecare gest

în oglindă,

marea te-a slăbit

şi te-a bronzat un pic,

iar din lecturile tale nocturne

s-a ales praful

 

Din vorbăria interminabilă

susur în urechile băieţeilor

s-a ales înţelegerea

şi teama,

 

un fel de prevestire neterminată,

un cadru de la înălțime

în care te vezi întrînd pe strada pasteur

ezitînd, într-un antotimp asemănător cu iarna,

între statuile savanților clujeni

şi bălăriile pedante

 

tu, către tine, micuțo

te-apropii de sus

şi te scufunzi în fum.