Diana GEACĂR

 

Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

În copilărie îmi plăceau mai multe jocuri (pititea, „elasticul” etc.), dar preferata era „frunza”.  M-a ajutat să scap de „aragaz cu patru ochi” pentru o perioadă, până mi-au crescut dioptriile. În adolescenţă scriam poezii porno în timpul orelor cu nişte colegi, balade şi catrene, apoi le citeam în pauză şi ne prăpădeam de râs. Tot în recreaţii ne mai jucam bingo pe scutiri.

Când te întâlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

Nu prea mă mai întâlnesc. N-am avut niciodată mulţi prieteni şi am invidiat „găştile”, dar le invidiam degeaba, pentru că nu mă puteam integra şi-mi plăcea, de fapt, să am unul, doi, numai ai mei, pe care să-i terorizez vorbindu-le despre lucrurile pe care nu le înţeleg eu. Dacă ne-am întâlni, şi acum ar fi la fel.

Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

Singurul sport pe care l-am practicat vreodată (căci orele de sport mă terorizau) a fost plimbarea prin văile şi pădurile de la ţară. Cred că mi-ar plăcea golful, deşi m-aş enerva cumplit, pentru că nu aş nimeri (sunt mioapă şi n-am ţintă). Nu, de fapt aş vrea să revin la păduri şi văi.

Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

N-aş sta niciodată de vorbă cu grifonii.

Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericită?

Să scriu. Îngrijitor la grădina zoo.

Ce sentimente/stări te enervează?

Furia neputincioasă. Dacă se instalează noaptea, e cumplit, pereţii camerei se strâng şi nu e nimeni să mă tragă de aici. Dacă e ziua, e la fel de cumplit, mă plimb pe străzi fără să văd nimic, vreau să mă scutur, oamenii nu mă aud când strig. Şi aştept noaptea.

O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

Dacă spun că nu am aşa ceva, o să spun nu pentru că m-aş socoti un exemplu rău, ci pentru că nu am fost niciodată un om al faptelor şi tot timpul m-am aflat pe marginea evenimentelor, de unde se poate vedea totul mai bine. Şi unde e zona de siguranţă, desigur.

Dacă ai cânta rock sau jazz, ai fi foarte săracă şi ţi s-ar propune să cânţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

O fac deja (sunt profesor) şi pe foarte puţini bani. Aştept să cânt jazz. N-aş accepta să scriu la comandă sau să se intervină în poemele mele fără să fiu consultată (nu mi s-a întâmplat, dar nu aş suporta).

Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decât cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

Nimic, cei din juriu au decis.

Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

Din comoditate.