Mihai VIERU

 

Punctul de singularitate

 

 

Fuga de Amsterdam

 

 

H.Q.P.R. trainning course

 

Tenul ei mai precis her complexion,

provenise

dintr-un totem cu verde şi mişcat în spirală

profilul conţinut o răsuflare caldă şi o cabrare de nări

briza şoptirii  şi aerosolii din pavilionul urechii respirabili

două umbre toltece divine sau inuite: plus o altă faţă, mică, lucrată

de bărbii, buzele, nasurile şi frunţile lor tacite

HIGH QUALITY PUBLIC RELATION TRAINING COURSE

cursuri intensive de bune maniere dinaintea vitrinelor din care ne priveam zoologic

unii pe altele, altele pe unii: hublouri spre o modestă dar variată grădină zoologică – faună

EXCLUSIV MASCULINĂ

 

Avea o dentiţie de părea

că mîngîie

            cuvintele peste genele mele şi părul zurliu

îmbătrînindu-mi înţelepciunea din ochi, îmblînzea umbre

din rama ei roşie lucie bogată, din rana ei asemenea

ea atît de cosmopolită (de) letală,

rămăsese parfumat de neerodată

(hăţişurile căutăturilor strîmbe)

 

învelit în aripile ei albe, sumare

ciupite de umbre, de căutături ponosite

cu ce fir subţire de zîmbet cosea rănile

cum încălzea degetele mele strivite de frig

PÎNDIND-O!

 

 

 

Bîtlanii ni-i alungea zborul!

o lumină gravă a nor de ploaie

ambalată, în viteză, de crengi în pene

creştetele morocănoase ale salcîmilor rotunde ca un ceai verde

ne croşetau axonii

                                   în cămăşi de in

                        dintr-o bucată

Şi papagalii isterizau galben pe verde, galben supra-verde apele cristal ale parcului

                                   echivalent

                                               unui

                        SENTIMENT NEOLITIC

 

 

 

Lui Alex şi Olgăi din acea zi de Global Chillage

Nu ai cum să te pierzi

                        Într-un punct fix

şi cînd picioarele albe şi bine îngrijite ale doamnelor de burg

            de cel mai vechi grund de burg, cu pasul elastic

întind strada ca un fier de călcat intersectînd dalele

                        cu parfumul florilor suspendat

o coardă de bungee în olfactivul nostru lăbărţat

pe pupila mărită albăstruie

a CARTIERULUI

 

 

there is no way you might

                        get lost

            when in a fixed spot

& while the meticulously

                                   white

cared for feet of the burg lassies/innocent

                        in their gum like balance stride

stretch clean neat the lane

crossquestionning its stones

            along w/ the suspended scent

                                   of flowers

                                               &

                        flowers burnt

-         a bungee cord –

w/in our olfactory expanded exists the bluish enhanced into a zoom retina of the silent hood

 

 

 

FUGA DE AMSTERDAM

 

O tocată sufletească şi nobilă mai mică

fuga

spre periferiile şi mahalalele sufletului

            paleţi rătăciţi printre dale şi încurcaţi în spiţe

şi ghidoane, în cadre de multe biciclete, lovite ca nişte negre portocale stoarse

 

ochi agăţaţi de claritatea gestului kabuki explicit

                                               cel pentru adulţi

                                                           nehotărîţi

 

 

 

La zîmbetul ei

Halatele albe se puteau, cu lejeritate

                                   BATE

în reflexiile oglinjoarelor lor mici

                                   RUMINATE

pînă la scrîşnetul măselelor de minte

crescute

A DOUA OARĂ

 

 

Dristor 2

Sau Ştefana & Go

 

 

Lui Nino Stratan povestindu-i despre Ştefana Chevereşan

 

Razele erau indulgente pe atunci cu genele

în Grădina Icoanei soarele ne săruta statura

din strigătele clopoţeilor de ieşire şi intrare

şi odată cu scările de lemn din Zoia,

Ştefana, un Gavroche monden şi afectat,

dirija din ochii  tigresse – nicicînd nu e de ajuns verde în fard –

zburdălnicia îngăduitoare cu perplexitatea noastră necruţătoare

versus noi.

Timpul ne rămăsese la fugă din vremea Mîntulesei

fără tramvai

unde în toamnă îţi vine să te ghemuieşti pe bordură,

să îţi îndeşi în sîn cît mai multe frunze de galben

de plop, de moale de satin

aşa linişte era pe Mîntuleasa, bătrîne,

acum nu mai sînt decît un simplu claustrofob.

 

 

 

Ne jucau farse trotuarele

bosumflate de prea multe rădăcini de stejar

salcîm, ulm plop

şi festele erau preferatele cuielor din ciocate

ca nişte ţipari electrici ai mersului

se-nfăşurau pe siguranţa genunchilor noştri

şi-atunci cădeam în zori, pe lîngă

Dîmboviţa

străjuită  de înjurăturile şi rîgîielile

femeilor de la APACA

proaspete de dimineaţă.

 

 

 

                                         Lui Hladiuc

O BOEMĂ bonomă

+ barbarism lingvistic

+ muzical gregorian

+ hristic

+ punct ro

trăia

prietenul meu Hladiuc

un guru mult mai liniştit

                             şi

mai underground.

Ne dădeam întîlniri la Victoriei

                             colţ cu Dîmboviţa

recuperam Big Mamou, ca pe un camion roz, muzical,

altfel decît cel verde şi lat  şi cu Gomboş drept cerber, parcă

mai sofisticat înăuntru

aveam amintiri fumate în haşişuri mai paşnice

şi mai puţin nocive

CHIAR DECÎT NOI ÎNŞINE

cum unghiurile de vedere pot purta mănuşi

de satin roz

noi zîmbeam tot aşa huliganei Dîmboviţe

peste care ne-au curs superfluu

zile de Regie,

nopţi de P6

Şi nessuri oferite de fetele din P3

Dimineaţa,

Noi le spuneam: mai bine daţi-ne banii pe ele!

 

 

 

***

 

de tatăl meu îmi aduc aminte

cum rîdea şi de cît de puţine de ori

 

în ultima vreme nu mai ţinea minte ziua mamei

ea diplomată, indulgent mă dojenea rîzînd fără să-mi spună

 

cu aievea spre cît de departe tatăl meu se uita

în zborul ergonomic al vinului, întărit mortar de privire

 

pe fotoliul din faţa ştearsă de culori a televizorului

cu şicanele lui de captare. Adormea cu gîndul la Ioana

 

care n-a fost niciodată copilul lui. O susţinea în vis

ca pe cele cinci minute de minunată înţelegere între noi

 

din cele 24 de ore ale zilei “ce băiat bun eşti tu

mai ales atunci cînd dormi”, mă răsfăţa el

 

n-am apucat să stăm de vorbă parcă ziguraţi cu premeditare

prietenii mei, i-am părăsit de dragul lor. Dar de dragul meu

 

 

tu ai fugit alături pînă dincolo de destine

de tine

 

peronul gării de vest ăla sălbatic nu-şi mai ţinea surori

afară numai de cîinii sărutînd pietrele încinse dintre şine