Mihai VIERU
Punctul de singularitate
Fuga de Amsterdam
H.Q.P.R. trainning course
Tenul ei mai precis her complexion,
provenise
dintr-un totem cu verde şi mişcat în spirală
profilul conţinut o răsuflare caldă şi o cabrare de nări
briza şoptirii şi aerosolii din pavilionul urechii respirabili
două umbre toltece divine sau inuite: plus o altă faţă, mică, lucrată
de bărbii, buzele, nasurile şi frunţile lor tacite
HIGH QUALITY PUBLIC RELATION TRAINING COURSE
cursuri intensive de bune maniere dinaintea vitrinelor din care ne priveam zoologic
unii pe altele, altele pe unii: hublouri spre o modestă dar variată grădină zoologică – faună
EXCLUSIV MASCULINĂ
Avea o dentiţie de părea
că mîngîie
cuvintele peste genele mele şi părul zurliu
îmbătrînindu-mi înţelepciunea din ochi, îmblînzea umbre
din rama ei roşie lucie bogată, din rana ei asemenea
ea atît de cosmopolită (de) letală,
rămăsese parfumat de neerodată
(hăţişurile căutăturilor strîmbe)
învelit în aripile ei albe, sumare
ciupite de umbre, de căutături ponosite
cu ce fir subţire de zîmbet cosea rănile
cum încălzea degetele mele strivite de frig
PÎNDIND-O!
Bîtlanii ni-i alungea zborul!
o lumină gravă a nor de ploaie
ambalată, în viteză, de crengi în pene
creştetele morocănoase ale salcîmilor rotunde ca un ceai verde
ne croşetau axonii
în cămăşi de in
dintr-o bucată
Şi papagalii isterizau galben pe verde, galben supra-verde apele cristal ale parcului
echivalent
unui
SENTIMENT NEOLITIC
Lui Alex şi Olgăi din acea zi de Global Chillage
Nu ai cum să te pierzi
Într-un punct fix
şi cînd picioarele albe şi bine îngrijite ale doamnelor de burg
de cel mai vechi grund de burg, cu pasul elastic
întind strada ca un fier de călcat intersectînd dalele
cu parfumul florilor suspendat
o coardă de bungee în olfactivul nostru lăbărţat
pe pupila mărită albăstruie
a CARTIERULUI
there is no way you might
get lost
when in a fixed spot
& while the meticulously
white
cared for feet of the burg lassies/innocent
in their gum like balance stride
stretch clean neat the lane
crossquestionning its stones
along w/ the suspended scent
of flowers
&
flowers burnt
- a bungee cord –
w/in our olfactory expanded exists the bluish enhanced into a zoom retina of the silent hood
FUGA DE AMSTERDAM
O tocată sufletească şi nobilă mai mică
fuga
spre periferiile şi mahalalele sufletului
paleţi rătăciţi printre dale şi încurcaţi în spiţe
şi ghidoane, în cadre de multe biciclete, lovite ca nişte negre portocale stoarse
ochi agăţaţi de claritatea gestului kabuki explicit
cel pentru adulţi
nehotărîţi
La zîmbetul ei
Halatele albe se puteau, cu lejeritate
BATE
în reflexiile oglinjoarelor lor mici
RUMINATE
pînă la scrîşnetul măselelor de minte
crescute
A DOUA OARĂ
Dristor 2
Sau Ştefana & Go
Lui Nino Stratan povestindu-i despre Ştefana Chevereşan
Razele erau indulgente pe atunci cu genele
în Grădina Icoanei soarele ne săruta statura
din strigătele clopoţeilor de ieşire şi intrare
şi odată cu scările de lemn din Zoia,
Ştefana, un Gavroche monden şi afectat,
dirija din ochii tigresse – nicicînd nu e de ajuns verde în fard –
zburdălnicia îngăduitoare cu perplexitatea noastră necruţătoare
versus noi.
Timpul ne rămăsese la fugă din vremea Mîntulesei
fără tramvai
unde în toamnă îţi vine să te ghemuieşti pe bordură,
să îţi îndeşi în sîn cît mai multe frunze de galben
de plop, de moale de satin
aşa linişte era pe Mîntuleasa, bătrîne,
acum nu mai sînt decît un simplu claustrofob.
Ne jucau farse trotuarele
bosumflate de prea multe rădăcini de stejar
salcîm, ulm plop
şi festele erau preferatele cuielor din ciocate
ca nişte ţipari electrici ai mersului
se-nfăşurau pe siguranţa genunchilor noştri
şi-atunci cădeam în zori, pe lîngă
Dîmboviţa
străjuită de înjurăturile şi rîgîielile
femeilor de la APACA
proaspete de dimineaţă.
Lui Hladiuc
O BOEMĂ bonomă
+ barbarism lingvistic
+ muzical gregorian
+ hristic
+ punct ro
trăia
prietenul meu Hladiuc
un guru mult mai liniştit
şi
mai underground.
Ne dădeam întîlniri la Victoriei
colţ cu Dîmboviţa
recuperam Big Mamou, ca pe un camion roz, muzical,
altfel decît cel verde şi lat şi cu Gomboş drept cerber, parcă
mai sofisticat înăuntru
aveam amintiri fumate în haşişuri mai paşnice
şi mai puţin nocive
CHIAR DECÎT NOI ÎNŞINE
cum unghiurile de vedere pot purta mănuşi
de satin roz
noi zîmbeam tot aşa huliganei Dîmboviţe
peste care ne-au curs superfluu
zile de Regie,
nopţi de P6
Şi nessuri oferite de fetele din P3
Dimineaţa,
Noi le spuneam: mai bine daţi-ne banii pe ele!
***
de tatăl meu îmi aduc aminte
cum rîdea şi de cît de puţine de ori
în ultima vreme nu mai ţinea minte ziua mamei
ea diplomată, indulgent mă dojenea rîzînd fără să-mi spună
cu aievea spre cît de departe tatăl meu se uita
în zborul ergonomic al vinului, întărit mortar de privire
pe fotoliul din faţa ştearsă de culori a televizorului
cu şicanele lui de captare. Adormea cu gîndul la Ioana
care n-a fost niciodată copilul lui. O susţinea în vis
ca pe cele cinci minute de minunată înţelegere între noi
din cele 24 de ore ale zilei “ce băiat bun eşti tu
mai ales atunci cînd dormi”, mă răsfăţa el
n-am apucat să stăm de vorbă parcă ziguraţi cu premeditare
prietenii mei, i-am părăsit de dragul lor. Dar de dragul meu
tu ai fugit alături pînă dincolo de destine
de tine
peronul gării de vest ăla sălbatic nu-şi mai ţinea surori
afară numai de cîinii sărutînd pietrele încinse dintre şine