Interviu cu Claudiu GOGA, directorul Teatrului „Sică Alexandrescu” Braşov, directorul festivalului,

realizat de Mihail Vakulovski

 

- Domnule Claudiu GOGA, Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov a ajuns la ediţia XXI. Practic dvs. acum aţi egalat cu numărul ediţiilor festivalului numărul secolelor trăite de creştinătate, sună bine „Secolul 21, ediţia 21”... Cît de frumos (şi cît de greu) e să reuşeşti să organizezi un astfel de festival?

- Secolul XXI, ediţia XXI sună bine, cum spui tu, dar secolul XXI, ediţia XXII sună şi mai bine, şi dacă m-aş gândi la ediţia XXXII ar suna de-a dreptul extraordinar. De obicei cei care organizează festivaluri ţin să se laude cu acest lucru şi scot în evidenţă cât de greu este să porneşti şi să reuşeşti să termini un astfel de proiect. E adevărat, e greu, dar de fapt această greutate ţine de normalitate, atâta timp cât îţi propui să faci ceva pentru teatrul tău şi mai ales pentru iubitorii de teatru din oraşul tău. Singura satisfacţie este că festivalul a contribuit într-o foarte mare măsură la readucerea publicului braşovean în sălile noastre de spectacol şi a făcut ca imaginea Teatrului „Sică Alexandrescu” să fie una foarte bună, atât în Braşov, cât şi în mediul teatral românesc. Nici nu mi-am propus şi nici nu-mi doresc alt tip de satisfacţie. Îmi doresc, ca de la ediţie la ediţie, festivalul să existe, să continue să aibă sălile pline, iar trupele invitate să plece cu amintiri frumoase despre Braşov şi publicul braşovean.

 

- Cum alegeţi piesele de deschidere şi de închidere ale festivalului? De exemplu, acum în deschidere va fi un Vişniec regizat de Cătălina Buzoianu, iar în închidere – un recital extraordinar cu Ion Caramitru şi Johnny Răducanu.

- Spectacolul de final este întotdeauna un spectacol excepţional prin calitate şi care să nu aparţină dramaturgiei contemporane. Este, dacă vreţi, un omagiu adus teatrului de calitate şi teatrului clasic la încheierea unui festival ce-şi propune să scoată în evidenţă dramaturgia contemporană. În ceea ce priveşte piesa de început, nu există un criteriu anume sau, dacă vrei, singurul criteriu este de ordin tehnic şi anume posibilitatea de programare a spectacolului. Spun asta pentru a evidenţia faptul că din punctul meu de vedere toate spectacolele selectate sunt pe acelaşi plan din punct de vedere calitativ şi practic oricare dintre ele ar putea fi spectacolul de debut de festival.

 

- Cum alegeţi piesele care intră în concurs? Faceţi o selecţie, vă invită teatrele să le vedeţi, vă ajută criticii de teatru?

- Mi-am asumat rolul de selecţioner al acestui festival pentru că mi se pare firesc ca şi organizator să răspund de absolut toate compartimentele acestui proiect. Prefer ca eventualele critici să le primesc eu pentru ceea ce am făcut eu şi nu pentru ceea ce ar fi putut face altcineva. În plus eu, fiind şi organizator, am grijă să ţin cont de bugetul festivalului şi în felul acesta de tipul de spectacole pe care le selecţionez. Un selecţioner din afară şi-ar putea permite mai multă libertate neavând presiunea bugetului festivalului pe umeri. Cât priveşte selecţia la modul concret o fac văzând pe viu sau pe dvd spectacolele respective. De foarte multe ori, pentru că festivalul este unul renumit, teatrele propun ele singure piesele cu care şi-ar dori să participe şi în felul acesta după vizionare pot să le aleg sau nu în selecţia finală.

 

- În afara pieselor de teatru, la festivalul de la Braşov lansările de carte sînt deja tradiţionale... E o discuţie aprinsă între oamenii de teatru despre publicarea lor – că e sau că nu e importantă. Dvs. ce părere aveţi despre o piesă, este împlinită doar atunci cînd e jucată pe scenă sau e suficientă publicarea şi succesul literar?

- Da, răspunsul meu ferm este că o piesă de teatru devine cu adevărat piesă de teatru în clipa în care există un spectacol pe scenă cu piesa respectivă. Acest lucru însă nu mă face să spun că este inutilă publicarea pieselor de teatru, dimpotrivă, cred că o mişcare teatrală serioasă şi cu pretenţii îşi propune să publice cât mai multă informaţie de specialitate, iar textul de teatru face parte din acest tip de informaţie. Fundaţia „Camil Petrescu” şi Revista „Teatrul Azi” fac de ani de zile un lucru extraordinar în acest sens şi noi, oamenii de teatru, nu putem decât să le mulţumim pentru eforturile lor, iar prin noi, atunci când publicul aplaudă spectacole puse pe textele publicate de ei practic le mulţumeşte şi lor încă o dată.

 

- Deşi la alte festivaluri sînt mereu certuri şi critici ale membrilor juriului, la festivalul dvs. nu s-a întîmplat aşa ceva niciodată. E un secret şi aici sau e vorba în primul rînd de actorii invitaţi, mult prea civilizaţi pentru a porni astfel de discuţii?

- Secretul nu e un secret. E ceea ce ţine de normalitate, şi anume am considerat întotdeauna că singura şansă ca un festival de teatru să merite să aibă caracter competitiv este ca juriul să fie unul de mare calitate profesională şi morală. Dacă niciodată n-au fost probleme, dintre cele specificate de tine, înseamnă că am reuşit întotdeauna să aleg un juriu după criteriile pe care ţi le-am spus. În plus, ei au avut şi vor avea întotdeauna o totală independenţă în deciziile pe care le iau.

 

- De cînd sînteţi directorul Teatrului „Sică Alexandrescu”, Braşovul are unul din cele mai interesante teatre româneşti şi cel mai fain repertoriu, cred, dar regizorul Claudiu Goga regizează piese şi-n alte părţi, la alte teatre, în alte oraşe. Munca la alte teatre e o provocare în plus, un fel de hobby, o ambiţie profesională? Ce e cel mai important pentru un regizor – actorii sau scenariul?

- Munca mea la alte teatre nu e nimic altceva decât bucuria de a-mi face meseria. Faptul că vremelnic sunt directoriul unui teatru nu e din punctul meu de vedere mai important decât de a fi regizor şi de a te bucura alături de actori atunci când construieşti un spectacol. Iar la ultima întrebare pot spune doar că pentru regizorul Claudiu Goga sunt deopotrivă importanţi actorii şi povestea/ scenariul şi cred acum, când am mai îmbătrânit un pic, că aş pune lângă actori şi scenariu şi calitatea umană a actorilor.

 

(9 noiembrie 2009, Braşov)