Vladimir BULAT
"Animalul inimii" a luat Nobelul...
...ca și Herta Müller, care a exclamat când i s-a adus vestea, eu nu mai credeam că voi lua Nobelul! Iată că azi s-a anunțat decizia comitetului Fundației Nobel, care a conchis că opera ei e cea "care, cu concentrația poeziei și franchețea prozei descrie viața celor deposedați"...
Am o amintire cu Herta Müller. Era la o seară literară la ICR, în 2005 cred, unde citise ceva și răspundea la întrebări. După asta - a acordat autografe. Se făcuse coadă. Am așteptat conștiincios să-mi vină rândul. Aveam cu mine volumul Regele se înclină și ucide (Polirom, 2005). După ce mi-a dat un autograf, m-am ”scobit” în servietă și am scos una din cărțile mele preferate, de suflet, Kadiș pentru copilul nenăscut, a lui Imre Kertesz, pe care tocmai o citeam... I-am cerut să-mi dea și pe ea un autograf. A ezitat îndelung, evident am pus-o în încurcătură, după care a zis că poartă un respect enorm acestui autor și nu poate să-și pună numele alături de-al lui. Oarecum premonitoriu, a semnat cu stiloul pe ultima filă, simplu: Herta Müller. Iată-i, de azi începând, alături nu numai în viață, ci și pe lista The Nobel Prize. Kertesz a vorbit despre ororile nazismului, Müller - despre cele ale comunismului. Cartea pe care a editat-o Herta în acest an, Atemschaukel, meditează despre similaritățile celor două stavile contra umanității. E chiar opera care-i unește pe cei doi scriitori; dar îmi voi da seama și mai mult de asta după ce va apărea versiunea românească a cărții. Până atunci sper să înțeleg în profunzime acest gând al scriitoarei: "Eu cred că trebuie să fii onest, împăcat cu tine însuţi. Cred că scriind, omul se împlineşte altfel decât prin cele cinci simţuri. Scriind, sunt descoperite lucruri din altă dimensiune. Atâta timp cât scriu, îmi dau seama măcar un pic cum ar putea decurge viaţa, dar când termin textul, iară nu mai ştiu".
Plecăciuni, Herta Müller!
* propun o adaptare a titlului: Leagănul respiraţiei.