AncheTiuk 42

 

Un citat (aproape la întîmplare) din cartea/cărţile din bucătărie…

Participă (în ordinea în care am primit textele):

Mihail Vakulovski, Mircea Pricăjan, Dumitru Crudu, Marius Aldea, Liviu Antonesei, Dan Iancu, Ecaterina Deleu, Chris Tănăsescu/Margento, Corina Răducanu & Eugen Dumitrescu, Leo Butnaru, Flavius Ardelean, Doina Popa, Liviu Ioan Stoiciu

 

Mihail Vakulovski:

La noi nici o cameră nu-i doar o cameră şi atît. Dormitorul e şi redacţia Tiuk!, şi bibliotecă; sufrageria e şi sală de sport, şi bibliotecă, şi cameră de oaspeţi, şi laboratorul de diplome de doctorat. Bucătăria e şi debara, şi un fel de beci, e şi televizorul aici şi e şi un fel de bibliotecă (cu laptop cu tot). Avem cărţi peste tot, şi pe canapea, şi pe lăzile cu borcanele cu dulceţuri şi zacuscă & compoturi de acasă, și pe fotoliu, peste toooot. Aşa că deschid doar primele cărţi din teancul de pe masă:

„Cine ştie, cum strigă aricii?” (Daniil Harms, „Am uitat cum se numeşte”, Ed. Ratio et Revelatio);

„Obiceiurile satisfac ceea ce în tine nu e puternic”, „Cînd se va descoperi nemurirea, se va sfîrşi cu bisericile” (Gonçalo M. Tavares, „O călătorie în India”, Ed. Univers);

„Teatrul există fiindcă oamenii vor să fie ceea ce nu pot să fiască” (Veronica D. Niculescu, „Simfonia animalieră”, Ed. Casa de Pariuri Literare);

„O recunosc, cu toate că sunt conştient că o văd pentru prima oară...” (Gabriel Osmonde, „Alternaștere”, Ed. Univers);

„Te rog să accepţi acest modest buchet de paranteze proaspăt înflorite: (((( ))))” (J.D. Salinger, „Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului şi Seymour: o prezentare”, Ed. Polirom)…

 

Mircea Pricăjan:

Cu bucurie, chiar la întâmplare:

„În cimitirul meu din Praga rabinii trebuiau să spună ceva uşor de înţeles, cu priză populară şi într-un fel nou, nu ca infanticidul ritual despre care se vorbea de secole, iar acum oamenii credeau în el ca şi în vrăjitoare, era de-ajuns ca să nu le dai voie copiilor să se-nvârtă prin preajma ghetourilor.”

p. 234, Cimitirul din Praga, U. Eco (trad. Ştefania Mincu, Polirom, ediţia Top 10+)

 

Dumitru Crudu:

„Să sperăm că vor avea curajul să lupte măcar o dată” – din Zile birmaneze, George Orwell.

 

Marius Aldea:

recent m-am mutat în bucureşti şi, vreau - nu vreau, stau mai mult în bucătărie, pentru că trebuie să îmi gătesc. de mâncat, mănânc în camera în care dorm. de cele mai multe ori mănânc în pat. de asemenea, de cele mai multe ori dorm în pat. scriu şi citesc tot în pat. dacă ar fi după mine, fără să fiu un trântor, ar fi grozav să se găsească în fiecare încăpere din casă câte un pat.

revenind, nu ţin cărţi în bucătărie. am văzut, în schimb, câţiva gândaci prin unghere. gătesc cot la cot cu gregor samsa şi fraţii lui gemeni. într-o bună dimineaţă, când marius aldea se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare. mult timp m-a obsedat începutul povestirii lui kafka şi acesta este citatul meu. pentru că aceasta este cartea din bucătărie, pe care o citesc fără să o citesc.

 

Liviu Antonesei:

În apartamentul meu, sînt cărți peste tot, mai puțin în camera de baie. În bucătărie, sînt cîteva rafturi cu CD-uri și cărțile polițiste, de spionaj, despre cîini și alte animale, despre muzică, de călătorie și, de bună seamă, culinare. Și trec peste cărțile de la Fundația Timpul, soacră, Adenium, pe care le-am mutat să am loc și de scris, nu doar de citit! Citatul? Să vedem, domeniile sînt multe pînă și doar în bucătărie... Voi cita însă atipic! Cînd am terminat de citit superba carte a lui Venedikt Erofeev Moscova – Petușki, nu știu din ce motiv, n-am pus-o pe rafturile cu ruși din biblioteca din camera mea, ci pe un teanc de CD-uri de blues și jazz de pe rafturile din bucătărie. Citatul e scurt, deși capitol de carte: „Secera și Ciocanul – Caraciarovo/ Și am băut imediat”.

 

Dan Iancu:

„Mergi matale pînă-n piață și ia un kil de ardei iuți așa ca pentru tine. Oricum dacă-s murați, nu vor mai fi așa de fioroși.” – Ospătăria lui Iancu ardei iuți murați oltenește: http://ospatariaiancului.wordpress.com/2013/10/05/ardei-iuti-murati-olteneste/

 

Ecaterina Deleu:

daca tot ne propuneti sa ne jucam...

(cum eu am 2 copii mici, de aproape 5 si aproape 2 ani) iti scriu un citat din „Retete sanatoase pentru copii” (Bibl. Adevarul, 2011)

Energia: se masoara in calorii si este furnizata de catre alimente... In primul an de viata, 85-90 la suta din aportul caloric este folosit pentru mentinerea functiilor organismului si pentru crestere, si doar 10-15 la suta pentru alte activitati. (! in atentia celor lenesi, care „vegeteaza”, dar si cu o pofta excesiva de mancare!)

Diabetul, ateroscleroza, obezitatea isi au aproape sigur originile in dezechilibrele alimentare din prima si a doua copilarie.

& „Pui cu lamaie si cartofi – Un fel de ispită blondă pentru un preşedinte-jucător. Sau un afet de tun pentru poftele învinse dinainte. Nicidecum o milostenie pentru contul curent de calorii al unui prim ministru. O simplă învăluire a poftelor” („Bucătarul tău”, Cap. „Preparate din carne de pasăre”, pag.87)

 

Chris Tănăsescu/Margento:

„I compose by composing myself.

I listen.

I transcribe listening.

The sounds have an intelligence all their own; each

vibrates a story.

They teach me new composition.

Composing is waiting.”

Stuart Saunders Smith, „Composing, Thoughts”

din

The Modern Percussion Revolution. Journeys of the Percussive Artist,

Edited by Kevin Lewis and Gustavo Aguilar, New York--London: Routledge, 2014

 

Corina Răducanu & Eugen Dumitrescu:

Reteta noastra este din versurile unui cantec al Angelei Similea:

Omleta din oua de broasca testoasa

E alba, inalta si foarte pufoasa,

Se bate cu o lingura supla dar groasa

Se-adauga fire de iarba tepoasa...

Mai trebuie lapte din nuca de cocos

Si praf de budinca din niste tirligi

Tigaia incinsa cum arde nisipul

Si paza severa a sapte pisici

 

Leo Butnaru:

„MIRARE ŞI EROARE

...astfel începe mirarea-mi în continuare

a stării de poezie

cu exclamaţia !O!

dar

de facto

voi reîncepe-o cu elipsoidala cifră 0 (zero)

pentru că sunt încă tulburi (deocamdată)

neputincioasele metafore întru

identificarea literară

a jocului de umbre din sufletul meu unde

în deşertăciunea eroismului intim al iluziei

poate da în reveria cea născătoare de miraje

zic şi eu prosteşte (ca atâţi alţii)

cea mai intimă legătură cu nefiinţa ar avea-o

inima omului. !O! – 0 (zero)

zău că nu e adevărat!

Mai bine

decât inima noastră

mâinile noastre cunosc ce e moartea – ele

zilnic intrând după câte ceva în

morga de apartament a frigiderului

(de aici aluziva mea referinţă la

elipsoidala cifră 0

de forma unui inel deformat pe un deget strâns între

ţâţânile uşii

de frigider...); mâinile noastre trecând peste

cadavrul vreunui miel

vreunei păsări

peste slana vreunui leş de porc

peste testiculele însângerate ale roşiilor

peste rinichii sau doar forma de rinichi a castraveţilor

peste sânii de adolescentă curviştină ai cepelor

(varza unde o trecem – la sâni

la fese ori la FeSeNe?);

mâinile noastre

trebăluind prin morga frigiderului

ca printr-un incubator ticsit cu

cadavrele bobocilor nenăscuţi

în felurimi de găoace

poate că şi în cele de pinguin ce se prăseşte la

polul nord sau de struţ... (dar să lăsăm Australia

în plata Domnului...).

Ce mai ţinem în morga domestică a frigiderului?

– Icre

negre în care stau deja pururi nenăscuţii peşti

argintii;

câte o presărare de sandviş de somon

de Amur (ce amor sinistru!) sufocaţi în

embrionii congelaţi ai icrelor roşii (adică

tot peşti argintii).

...He! ce umblăm noi cu

falsul raport dintre inimă şi nefiinţă

când mâinile noastre trebăluiesc zilnic prin

morga frigiderului?

Mâinile şi gurile noastre

mai în relaţii (strânse) cu moartea

cu leşurile ei felurite

cu... cu... 0 (zero) de inel elipsoidal

pe degetul deformat între ţâţânile uşii de morgă

domestică. !O! – ce

mirare stupidă de

atâtea erori vizibile...

 

PLUS DE ATENŢIE

 

Aud materia plângând.

George Bacovia

Mă gândesc la Bacovia...

Cu un

surplus de atenţie – în

bucătării

cantine

birturi

hanuri

fast food-uri

pizzerii

restaurante – aud

materia mâncând;

mâncându-se pe sine.

 

Flavius Ardelean:

La marea întâmplare din marea carte de bucate (Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti, la Paideia, în 2014) a marelui Radu Anton Roman: „Cine nu mănâncă plăcinte în Sâmbăta Plăcintelor dinaintea Postului Paştelui cade din pom. (Gorovei)”.

 

Doina Popa:

„Întâmplarea a făcut că, tocmai în acea perioadă, un farmacist evreu stătea la noi în gazdă. Fusese adus la muncă silnică să muncească la digul de pe Siret, atunci când toţi evreii fuseseră adunaţi cu japca de la casele lor ca să-i trimită în lagăr. Dar chiriaşul nostru plătise la comenduire, că avea bani şi ştia să se descurce aşa că stătea la noi în gazdă în camera cea bună împreuna cu alţi doi şi cât era ziua de mare jucau cărţi. Se mai şi luau la harţă din când în când şi de la cărţile alea şi de la plictiseală. Când deschidea mama uşa la ei şi intra cu mămăliga aburind, cu farfuria cu brânză sau ouă ochi cu cârnaţi, li se luminau ochii de bucurie. Farmacistul îşi freca palmele şi imediat spunea câteva cuvinte frumoase, a venit maestra, anunţa el, adică mama era maestră în ale bucătăriei. Mânca orice-i aducea mama, cu multă desfătare, minunându-se la fiecare înghiţitură. Iar când mama îi făcea cricală, de fapt nişte mămăligă amestecată cu brânză de burduf peste care turna ceapă prăjită şi smântână el era în culmea extazului şi spunea că nu mai mâncase în viaţa lui asemenea bunătate. Atunci să fi văzut exclamaţii şi mulţumiri. Nouă nu prea ne plăcea mâncarea asta că ne cam făcea arsuri la stomac. Farmacistul numai ce s-a uitat la mâinile mele şi a ştiut ce am. Are pelagră fata matale, i-a spus şi i-a scris mamei pe o bucată de hârtie, albă şi frumoasă cum nu mai văzusem niciodată, cu o dunguliţă ca de aur în partea de sus ce medicamente să cumpere şi i-a spus să mănânc mai puţină mămăligă şi mai multă carne şi şuncă. Cred că am început să mă vindec numai privind la hârtia aia, atâta încredere ce mi-a dat că o să mă fac bine”.

 

Liviu Ioan Stoiciu: