„În cîţiva ani granița dintre România şi Moldova va cădea de la sine”

interviu cu Mihnea Blidariu,

realizat de Mihail Vakulovski

Salutare, Mihnea! Drum bun spre Chişinău, unde poimîine Luna Amară va avea un concert la Engineers Fest. V-aţi făcut deja playlist-ul?

Salutare şi mulţumim pentru urări! Da, ne-am făcut playlist-ul şi o să fie piese de pe toate albumele, pentru că dorim atît să ne amintim, împreună cu publicul, de momentele frumoase de la concertele din Chișinău din trecut, cît şi să-i prezentăm ultimele creaţii Luna Amară. De exemplu, noi n-am ajuns la Chișinău cu turneul „Pietre în alb” şi vrem neapărat să cîntăm cîteva piese de bază de pe acest album...

Cum alegeţi piesele pe care urmează să le cîntaţi la concertele voastre? De ce ţine de obicei asta – de locul concertului, de eveniment, oraş, regiune, dispoziţie?

Ţine de eveniment, în primul rînd. Dacă e în aer liber şi/sau festival, cîntăm de obicei piesele mai cunoscute şi mai energice. E greu să creezi o intimitate cu publicul la un show în aer liber, nu e ca în club... Pe de altă parte, dacă e mai răcoare (cum e acum, la final de octombrie), piesele energice ajută la încălzire, ha-ha... Oricum ar fi, la Chișinău avem de gînd să dăm tot ce avem mai bun, ne-a fost foarte dor să cîntăm aici!

Apropo de „Playlist” – aşa se numeşte romanul tău, care s-a epuizat în timp record: „Playlist (pentru sfîrşitul lumii)”. Există eBook şi cine vrea să-ţi citească romanul – o poate face de oriunde, dar – fiind un star rock – lumea vrea să aibă şi cartea ca obiect, s-o deschidă, să-ţi ia autograf (altfel nu se cumpăra aşa repede). Nu te-ai gîndit la o nouă ediţie?

Ba m-am gîndit, dar știi şi tu prea bine problemele financiare ale editurilor independente, fie ele din România, fie din Moldova. Îmi doresc mult o nouă ediție a cărţii şi momentan caut soluții... Şi sper că lumea vrea să aibă „Playlist”-ul tipărit pentru că o consideră o carte bună, nu pentru că mă consideră pe mine „rock star”. Că nu-s!

Dacă tot am ajuns la literatură – cînd te simţi mai bine, cînd scrii sau cînd cînţi?

Sunt două stări diferite, nu prea am cum să fac o comparaţie. În primul rînd, a cînta e un act artistic în sine, a scrie e un proces care poate dura mai mult timp. Eventual aş putea face o comparaţie între a compune muzică şi a scrie şi atunci aş spune că mă simt bine în ambele cazuri: unul e un act solitar, sunt doar eu cu gîndurile mele, celălalt înseamnă muncă în echipă, înseamnă atît atenție pentru ideile celuilalt, cît şi felul în care integrezi ideea ta muzicală în contextul mai larg al unei piese.

Bucuria apariţiei unei cărţi se deosebeşte de bucuria apariţiei unui nou album Luna Amară?

În mod cert! E ca deosebirea dintre bucuria unui alergător de cursă lungă şi bucuria unei echipe...

Unde te simţi mai bine – în poezie sau în proză?

Cînd, cum... Acum mă simt mai bine în proză sau teatru, mai demult m-am simțit mai bine în poezie. Sunt exprimări artistice ale aceluiași eu, așadar mă simt bine şi mă bucur că ele se întîmplă pur şi simplu.

Probabil că cel mai recent videoclip, „Pietre în alb”, e special pentru tine, fiind filmat alături de tatăl tău. Cum a fost această colaborare, că dintr-o parte e deosebit de emoţionantă?

„Pietre în alb” e o piesă cu un mesaj aparte. Mi se par genul de versuri (scrise de Nick) care rezonează în tine în funcție de psihicul şi caracterul tău. Dacă ești o persoană pesimistă, e o piesă despre moarte. Dacă ești o persoană echilibrată, e despre viața ca o călătorie şi despre felul în care poți întîmpina finalul – cu seninătate, cu împlinire, cu regrete etc. Tata e actor, prin urmare atent şi sensibil la subtilităţi de limbaj, la felul în care e scrisă o poezie. L-am invitat să apară în clip şi n-a ezitat nici un moment şi ce a ieșit este, într-adevăr, ceva emoționant atît pentru noi doi, ca tată şi fiu, cît şi pentru publicul larg...

Îţi mai aminteşti cum au fost concertele voastre de la Chişinău? Cum ţi s-a părut publicul chişinăuian?

Sincer, n-am decît amintiri pozitive din Chişinău! Mi-aduc aminte cu plăcere de clubul Black Elephant, de concertul la teatrul „Eugen Ionesco”, dar şi de un concert în ceva subsol, vizavi de miliţie. Au şi venit menții la concert, chiar cînd cîntam „Albastru” şi au fost foarte mulțumiți că era o piesă despre ei... ca n-au priceput că nu era un mesaj pozitiv asta e treaba lor... Publicul din Chişinău a fost mereu fain, cald şi energic şi avem mult respect pentru el.

Aţi avut timp să vedeţi oraşul? Ce ţi-a rămas în memorie din vizitele voastre anterioare la Chişinău?

E unul din cele mai verzi orașe pe care le știu şi asta contează enorm pentru mine. Parcul din Chişinău e foarte fain! Îmi place mult tîrgul din centru, ultima dată am luat un samovar de acolo... Ah, şi mai e un restaurant cu mîncare tare bună şi tot felul de minunații, dar nu zic numele, să nu facem reclamă...

Care e relaţia ta cu basarabenii? Ai prieteni basarabeni?

Da, pe tine şi pe frate-tău, întrucît, chiar dacă ne vedem din an în paști, eu cred că suntem prieteni... În rest, hai să zicem că am multe cunoștințe şi amici basarabeni. E o relație bună, o relație între oameni pe care îi interesează mai mult caracterul şi personalitatea decît etnia şi pe cine o împușcat bunicu’ în război...

Ce-ţi place din ce fac basarabenii în cultură? Scriitori?

Ioi, o sa zică lumea că ne periem prin interviuri... na, asta e! Îmi plac scriitorii Alexandru şi Mihail Vakulovski, Iulian Ciocan şi Nicoleta Esinencu, iar Savatie Baştovoi mi se pare interesant.

Formaţii muzicale?

Alternosfera, Tons Of Powder şi îmi place ce a început să se întîmple în hip-hop-ul basarabean, gen Traian, Pheonix, Haz... cam aşa ceva.

Crezi că Unirea e posibilă în timpul apropiat sau e o utopie?

Din punctul meu de vedere, unirea este un subiect care nu prea mai are sens, în contextul politic actual. Din cauza evenimentelor din Ucraina este clar ca procesul de aderare al Republicii Moldova la UE este accelerat, ceea ce înseamnă că în cîţiva ani granița dintre România şi Moldova va cădea de la sine. În aceste condiții, nu văd ce rost mai are să ne agităm pe subiectul ăsta. Mai bine ne-am preocupa de cultura şi educația comune din cele două state, de șansele tinerilor şi de aspectele negative pe care le presupune aderarea la UE. Pentru că da, exista multe aspecte negative ale acestei aderări şi ar fi fain ca cetățenii români să împărtăşească cetățenilor moldoveni din experiența lor şi să-i ajute. Ar fi păcat să vedem un exod masiv din RM în statele UE, așa cum s-a întâmplat în România cînd s-au deschis granițele. În special tinerii din RM trebuie să înţeleagă că mai importanți decît numele ţării sunt oamenii care trăiesc în ea – degeaba ștergem o graniță dacă nu ștergem şi corupția, abuzul de putere, nepăsarea şi nesimțirea autorităţilor.

Tu eşti un om de cultură implicat şi (foarte) activ şi din punct de vedere social, nu eşti modelul scriitorului sau cîntăreţului care trăieşte după principiul „artă pentru artă”. De ce ai ales să te implici şi-n viaţa cetăţii?

Am să dau acelaşi răspuns simplu ca-ntotdeauna: pentru că îmi pasă.

Şi-n România, şi-n R. Moldova urmează alegeri. Te interesează ce vor alege basarabenii? Ce-i sfătuieşti să aleagă, vorbind la general (bănuiesc că nu eşti la curent cu ce partide au mai multe şanse şi din astea)?

Eu nu mai cred în democrația reprezentativă, părerea mea e că acest sistem politic nu mai face faţă dinamicilor sociale din secolul XXI. Cred în democrația participativă, în auto-organizare şi în autonomie politică, socială şi economică (NU şi în cea etnică!). Astfel, sfatul meu pentru basarabeni este să meargă să-şi anuleze votul. La fel ca şi în România – şi în special din cauza evenimentelor din Ucraina – în RM există aceste două mari curente politice, „cei cu UE” şi „cei cu Rusia”. Mi se pare păgubos să gîndim așa şi trebuie amendați drastic, prin vot de blam, huiduieli şi nesupunere civică orice politicieni care încearcă să ne bage pe gît o asemenea împărţire tîmpită. Eu, unul, sunt sătul de „uniuni”, fie că sunt europene sau euro-asiatice, așa cum sunt sătul şi de amestecul SUA şi al Rusiei în treburile tuturor. Basarabenii ar trebui să se preocupe de problemele imediate, de sărăcie, de corupție, de educație şi de sănătate. Cine îşi închipuie că sub „umbrela” unei mari puteri – indiferent că vorbim de SUA, Rusia sau UE – o să curgă lapte şi miere, se înşeală amarnic.

Pînă nu demult în R. Moldova la conducere au fost comuniştii. Cum ţi se pare situaţia asta – absurdă, abjectă, suprarealistă, primitivă, adecvată… sau?

Ăia sunt comuniști cum sunt eu chinez. Voronin şi gașca lui îmi amintesc de primele eșaloane de nomenclaturiști şi securiști români care au învăţat rapid, după 1989, cum să fentezi legea şi să creezi un grup infracțional organizat într-o „originală” economie de tranziție...

Cum crezi, cît de periculoasă pentru R. Moldova şi România e situaţia actuală din Ucraina?

Părerea mea este că, din cauza situației din Ucraina, Rusia va încerca să se impună în Transnistria şi că va încerca să folosească Transnistria ca monedă de schimb pentru aderarea RM la UE. Pentru România rămîne o situație periculoasă, deoarece avem granița cu Ucraina şi e posibil ca acea graniță să fie greu încercată de traficul de arme, dar şi de o posibilă criză a refugiaților. De fapt, hai să fim corecți şi să spunem Putin, nu Rusia. Oricum, Putin şi NATO sunt principalii vinovați pentru ce se întîmplă acum în Ucraina, laolaltă cu toate elementele ultra-naţionaliste din regiune, fie că vorbim de Pravîi Sektor şi Svoboda, fie că vorbim de separatiștii pro-ruşi.

Ce formaţii sau cîntăreţi din România ai recomanda basarabenilor?

Pff... sunt multe! Lights Out, Fluturi pe Asfalt, Nava Mama, Shadowbox, Norzeatic, Implant pentru Refuz, Rehab Nation, Pinholes, Robin and The Backstabbers, Coma, Dor de Duh, Kaleidonescu, Mushroom Story... cam astea îmi vin în cap acum...

Abia v-aţi făcut un nou model de tricouri, nu demult aţi imprimat un album, „Live la Conti”. Veţi avea la Chişinău tricouri şi CD-uri?

O să avem de toate – şi tricouri, şi albume!

La ce te aştepţi de la întîlnirea cu fanii voştri din R. Moldova? Ei la ce se pot aştepta de la concertul Luna Amară? Dacă vrei să le transmiţi vreun mesaj – deschide.md îţi deschide caietul de oaspeţi dragi:

Abia așteptăm să ne vedem! Suntem aceeaşi trupă cu mesaj şi atitudine pe care o ştiţi, suntem aceeaşi trupă în care melancolia şi revolta se regăsesc, deopotrivă! Un concert Luna Amară înseamnă, în primul rând, o întâlnire în care te simţi liber să fii cine crezi că eşti. Ne-a fost dor de voi!

Mulţumim! Salutări lui Nick, Sorin, Răzvan şi Şerban şi, încă o dată, drum bun şi succes!

Mulțumim şi noi şi ne vedem în faţa scenei!

(23 octombrie 2014, Braşov-Cluj

Deschide.md

Foto: Carmina Trâmbiţaş)