Alexandru Vakulovski Acasă, în casa de nebuni

Chiar dacă n-am fost acasă din 2004, când trec vama nu am un sentiment tocmai plăcut. Da, normal, mă bucur că o voi vedea pe mama, mormântul tatălui, locurile în care am crescut şi mulţi prieteni. Dar chiar aici mi se termină bucuria. Pentru că voi rămâne în Moldova ca într-o cuşcă, cuşca mea, fiind expulzat din România pe 2 ani şi 6 luni.

Sunt sunat chiar după vamă şi primele cuvinte din Moldova sunt: „Ce urâtă e Patria mea.” După vamă e beznă până în Chişinău. Nici nu mai poţi dormi, pentru că drumurile sunt varză, autobuzul spre nicăieri sare dintr-o groapă în alta. Se vor repara probabil când cineva va avea de câştigat din asta o grămadă de bani. Şi poporul, ca de obicei, va plăti înzecit asfaltul…

Centrul Chişinăului mi se pare frumos şi mă bucur. Dar o iau spre Gara de Nord. Pe drum văd doar feţe încruntate, înrăite. E un drum urât şi deja mă întreb în plină depresie unde dracu am ajuns… La gară cineva mă atenţionează că rucsacul mi-e deschis… Mda, aceleaşi obiceiuri… Întreb la bilete când e următorul autobuz spre acasă. Vânzătoarea, o moldoveancă, îmi răspunde în rusă. La 7.30, dar nu mai sunt bilete şi poate că va mai fi un autobuz la 9. 40. Cum poate că? Nu e sigur? Nimic nu e sigur, îmi răspunde vânzătoarea rânjind.

Încerc să vorbesc cu şoferul cursei de la 7.30. Îmi spune să-mi cumpăr bilet, pentru că mai sunt locuri. Vânzătoarea îmi spune iar că nu sunt. Îi spun şoferului. Mă trimite iar la vânzătoare. Îi trimite şi pe alţii, spunându-le că nu-i plac ăia care vor să meargă fără bilet… La un moment dat îl prind la casa de bilete şi îi spun lui să-i zică vânzătoarei să-mi dea bilet. Lasă, te iau eu aşa, îmi spune. Un joc stupid pentru a lua mai mulţi bani decât cât costă biletul normal… Mi se face silă când văd pe panouri mutrele politicienilor locali. Îmi amintesc de o vorbă pe care am auzit-o de la părintele Savatie Baştovoi: La vremuri noi – tot noi!...

Acasă e un vid informaţional total. Doar televiziuni ruseşti şi ucrainene şi Moldova 1. Am făcut un antrenament de singurătate totală la Tescani, unde am avut toamna trecută o bursă, aşa că liniştea de acasă nu mă deranjează, îmi ajută să-mi adun gândurile.

Se apropie alegerile. Mama nu ştie cu cine să voteze. Îi spun să nu voteze. Nu, nu se poate, îmi zice, trebuie să votez…

Oricum, trebuie să-mi refac actele. Şi începe circul. Pentru paşaport am nevoie de livret militar. Trebuie să-mi fac livretul la Căuşeni. Calculez dacă am să reuşesc să-mi fac livretul şi paşaportul într-o zi. Visuri! La Căuşeni un domn îmi explică: trebuia să vin să-mi iau livretul la 27 de ani. De ce nu am venit atunci? Păi nu am fost în ţară… Aha, dar…

Am fost precaut şi mi-am luat toate actele şi copiile lor, sperând că voi reuşi într-o zi… Ofiţerul îmi face o listă cu actele necesare şi bifează ce am:
1. 1 poză ¾ w
2. copie xerox b/i w
3. copie xerox diplomă w
4. adev. de recrutare –
5. cazier judiciar
6. comisie med.-mil.
7. lămurire
8. amendă la bancă
9. certificat primărie

Hei, e clar… Cazierul mi-l pot face într-o zi la Chişinău, altfel - 2 săptămâni „în raion”. Comisia medico-militară - doar în Căuşeni… Veselie mare. Găsesc spitalul la care ar trebui să merg la 6 doctori. Nu înţeleg nimic, sunt multe căsuţe, parcă aş fi într-un sat. La gară îmi dau rapid seama că panoul cu sosirile şi plecările autobuzelor ţine de domeniul SF-ului, nu al realităţii…

Duminica mama votează. Nu a stricat votul. Eram sigur că nu vor câştiga comuniştii. În rest nici nu mă interesa cine va câştiga. Dar surpriză, cei de care s-a săturat Moldova câştigă cu detaşare. Se vorbeşte mult despre fraudă, dar nu la Moldova 1.

Luni mă întâlnesc cu un prieten în Chişinău, beau o cafea şi merg să-mi depun cerere pentru cazier. Am două opţiuni: în limba rusă şi „în limba moldovenească”. Mda… La Uniunea Scriitorilor mă întâlnesc cu un scriitor care probabil că e după un litru de vin. Mă întreabă dacă nu mi-e ruşine că am făcut atâta scandal cu expulzarea mea. Îi spun că nu am făcut nici un scandal. Au făcut alţii. Şi el concluzionează: eşti kaghebist!

A doua zi, când îmi iau cazierul, aud explozii în oraş. Mai departe ştiţi cu toţii ce s-a întâmplat. Sau ştim că nu ştim nimic. Preşedinţia e cu geamurile sparte, Parlamentul arde. De fapt, ele oglindesc acum starea naţiunii. În schimb, vânzătorii de la magazinele din centru nu au nici o frică: protestatarii stau în rând cuminţi, după ziare, îngheţată sau ţigări…

Nebunia şi absurdul sunt la ele acasă în Chişinău şi în întreaga Moldovă: preoţii ţin predici în biserici ca să fie aleşi comuniştii; Parlamentul arde, dar nimeni din protestatari nu a adus benzină; poliţiştii sfarmă borduri pentru a le da protestatarilor; Voronin dă vina pe România pentru tot ce se întâmplă; Voronin mulţumeşte Uniunii Europene pentru susţinere; Voronin spune că în Moldova s-a restabilit democraţia… cu comuniştii la putere; poliţişti în civil arestează lumea pe stradă; în Chişinău, dintr-odată apar foarte multe ambulanţe, inclusiv din alea foarte vechi, încă din timpul URSS… oare de ce?; Moldova 1 spune că revolta a pornit din cauza românilor… păi da, normal, doar noi nu suntem turci, ci români, totuşi, aţi uitat? Dacă nu luaţi pastilele la timp… Se mai întâmplă…

Mi se face rău când mă gândesc la ţara mea. Se lucrează foarte bine cu dezinformarea, prefer să nu mă uit la TV, ca să nu mă îndobitocesc. De când am fost expulzat din România am şi uitat că am fost expulzat… Probabil că într-o săptămână am îmbătrânit cu 2 ani şi 6 luni… Tot aştept să mă trezesc, să văd că totul a fost doar un vis urât… Dar nu, nu mă trezesc. Şi îmi pregătesc anunţul pentru mica publicitate: Am pierdut o ţară. Seamănă cu o casă de nebuni. (A, să o declar nulă?!?...)

Interviu cu Alexandru VAKULOVSKI realizat de Ana DRAGU

» Ce a insemnat pentru tine expulzarea? Exista sute de semnatari romani ai petitiei pentru tine. Crezi ca vor reusi sa sensibilizeze autoritatile, grabind astfel intoarcerea ta in Romania?
– Expulzarea a insemnat pentru mine, in primul rand, o foarte mare dezamagire fata de statul roman. Eu sunt roman si nu vad diferente intre ardeleni, munteni, moldoveni "de-ai vostri" si "de-ai nostri". Insa statul roman mi-a aratat mie, dar si tuturor romanilor din R. Moldova ca suntem "straini", suntem "ilegali" in Romania. Am fost foarte mirat cand am vazut ce reactii au fost in presa romana legate de expulzarea mea. Recunosc ca nu am avut timp sa citesc tot ce s-a scris, pentru ca nu am acasa internet, dar vreau sa le multumesc tuturor, pentru ca au mintea limpede si nu au vazut in mine "un strain". Nu stiu daca petitia sau textele de pe bloguri si din reviste vor schimba ceva, astept degeaba cetatenia romana din 2004, dar asta arata foarte clar ca legile sunt proaste si ca intre noi, romanii din Moldova si Romania, nu-i nici o diferenta esentiala. Asta nu cred doar eu, ci toti care au scris despre "cazul meu".

»  Sunt multi basarabeni in situatia ta. De ce fel de schimbare a legislatiei va fi nevoie pentru a lua sfarsit chinul lor?

– In primul rand, ar trebui scurtat termenul in care statul roman trebuie sa raspunda cererii pentru redobandirea cetateniei… Noua ni s-a furat cetatenia, din cauza asta se si numeste "redobandire". Nu eu am ales sa renunt la cetatenie. Stiu ca majoritatea rusilor din Moldova si-au facut cetatenie romana pentru a putea circula liber prin Europa, desi o buna parte din ei sunt romanofobi. In schimb, eu, ca foarte multi tineri romani basarabeni, am facut facultatea in Romania, la inceput nu m-am grabit sa fiu cetatean roman, pentru ca oricum ma simteam si ma simt roman… Au trecut aproape cinci ani de cand mi-am facut dosarul pentru redobandirea cetateniei romane. Si nu s-a intamplat nimic. Si nu am mai avut chef sa merg in fiecare an la "Biroul pentru straini", pentru ca mi se pare umilitor. Si trist.

»  Ce imagine ti-ai facut despre evenimentele de la Chisinau? Cum sunt reflectate revoltele in presa din Republica Moldova?

– Frauda electorala, provocare, revolta sincera si spontana, apoi, pur si simplu, teroare. Daca te uiti la un film de groaza, nu vezi atatea elemente horror cate s-au intamplat acum in Moldova. Oamenii sunt rapiti de la cursurile de la universitate, din licee, de pe strada de politisti in civil si bagati in ambulante. Inainte de a fi intrebati "ceva", pur si simplu sunt zdrobiti in bataie… Ca sa nu mai vorbesc de libera exprimare…

»  Crezi ca evenimentele istorice din R. Moldova ar putea avea o influenta negativa asupra rezolvarii situatiei tale, intarziind intoarcerea in Romania?

– Daca as fi pus sa aleg intre intoarcerea mea in Romania si democratia din R. Moldova, as alege democratia din Moldova… Dar nimeni niciodata nu ma va pune sa aleg asta… si, oricum, in interior sunt liber, chiar daca acum sunt obligat sa stau in "cusca mea". Cred ca pur si simplu e timpul sa nu mai existe custi. Fiecare ar trebui sa poata alege cand si unde sa mearga.

»  Din ce traieste scriitorul Al. Vakulovski acum?

– Din prezentul crud din Moldova si din salariul mamei mele, profesoara de limba romana. O profesoara de romana in R. Moldova are un salariu mai mic decat o femeie de serviciu in Romania. Asta face Voronin pentru cetatenii moldoveni, in timp ce fiul lui e cel mai bogat om din Moldova si face afaceri cu statul. Intre timp, am fost chemat sa lucrez la o revista literara din Chisinau. Oricum, vreau sa stau cat mai mult cu mama mea.

»  Crezi ca expulzarea ta a fost o chestiune de rea-vointa sau de dezinteres din partea autoritatilor?

— Dezinteres nu neaparat fata de mine, ci de toti romanii din Moldova, de Moldova in general.

»  Faptul ca transmiti presei din Romania informatii despre situatia de la Chisinau ar putea fi urmat de represiuni, avand in vedere ca in R. Moldova se fac eforturi pentru blocarea comunicatiilor. Ai avut probleme pana acum?

— In Moldova nimic nu mai e normal. Mie mi se pare corect sa scriu despre ce se intampla, daca ne-ar fi frica tuturor, lumea va crede ca Moldova e un paradis si totul e vesel si frumos aici. Nu am avut probleme pana acum, asta inseamna ca am avut "noroc".

»  Cum percep moldovenii de rand protestele? Simpatizeaza cu protestatarii?

– Televiziunea moldoveneasca minte continuu. Daca nu esti in Chisinau, nu ai de unde afla adevarul. In acelasi timp, cam din fiecare orasel sau sat au fost oameni rapiti, batuti, mutilati… Televiziunea nu-i va mai putea minti pe oamenii care au vazut cu ochii lor ce grija are "regimul" de cetatenii sai. La cat de revoltati sunt acum moldovenii, inseamna prea putin un Parlament si o presedintie devastate…

»  Cum cataloghezi reactia autoritatilor romane fata de evenimentele de la Chisinau? Dar reactia UE? In ce fel ar putea statul roman sa ajute?
– Mi-a placut ca presa din Romania nu a inchis ochii la ceea ce se intampla in Moldova, ba din contra, nu doar presa, ci intreaga Romanie a fost solidara cu noi. Iar autoritatile, nu stiu, acum sunt iarasi la mama mea, nu in Chisinau, ma pot uita doar la Moldova 1, deci la minciuni… Presedintele Basescu le-a promis ceva basarabenilor, sper sa nu uite. Iar reactia UE m-a dezamagit, cum spunea cineva: UE n-are nevoie de democratie in alte tari pe timp de criza…

»  Cate victime s-au raportat pana in prezent?

– S-ar putea sa nu stim niciodata cate victime sunt. Sunt sute de rapiti… Bataia pana la moarte nu mai e o metafora in R. Moldova, dar asta nu vor recunoaste niciodata "autoritatile". "Autoritatile" doar au amenintat parintii sa-si tina copiii acasa, sa nu iasa in Piata Marii Adunari Nationale, pentru ca vor nimeri sub gloante.

In Chisinau, cand se intalnesc undeva mai mult de trei tineri, automat isi scot bateriile si cartelele din telefon, ca sa nu se stie ca sunt mai multi intr-un apartament, ceea ce nu-i place "regimului"… Asta spune tot despre libertatea din R. Moldova.

(România Liberă)

Sorin DINCO Evadarea din Buzau a coincis cu o eventuala Revolutie

07 aprilie 2009

De cateva zile sunt fugit din Buzau prin Bucuresti. O chestiune foarte serioasa m-a adus aici. De la o discutie pe mess cu Mugur, pana la teancul cu aproape 1300 de semnaturi nu au trecut decat opt zile. Azi am fost la Cotroceni. Asta confirma si cotidianul.ro Postez cateva poze pe care le-am facut, inainte de a inmina petitia si dupa, printr-un Bucuresti al naibii de frumos zilele astea...

1. Cu Mugur, am alergat dupa un pret bun la imprimanta, ca sa printam cele vreo 90 de pagini ale petitiei, cu semnaturi si semnaturi... La coloane, in Piata Romana, e jaf pe fata. Ne-am intors pe Mircea Vulcanescu si un domn foarte amabil, poate vazind atat subiectul petitiei cat si listele lungi ale semnatarilor, ne-a facut un discount consistent ”la 10 metri liniari”. Cred ca am printat vreo 25-30 de metri liniari

2. La intrarea in Gradina Botanica, peste drum de poarta spre Base, Mugur a dat un interviu pentru TVR Cultural. Dupa Mugur, cred ca nu mai e nimic de spus. Asta, asa, in general... Prietenii stiu de ce:) I-am spus reporteritei ca nu am nimic de adaugat, decat faptul ca aseara, in Club A, Diana Iepure si Vasile Ernu au atras atentia ca sunt sute de basarabeni care asteapta de ani buni sa devina cetateni in Ro. Dar asta e alta poveste. Una foarte sensibila si serioasa. Am convenit sa nu dau vreo declaratie. Ma simteam ridicol, de un ridicol direct proportional cu imensitatea demagogiei mele de luptator pentru drepturile basarabenilor. Sa fim intelesi (lucru asupra caruia voi reveni intr-un material de analiza&sinteza): eu nu fac decat ”politica” prieteniei - si pe aia prost, patetic, exagerat...

(stirea a intrat a doua in jurnalul TVR Cultural, de la ora 19.00. am pierdut-o)

3. Probabil ca, daca as fi stat acasa, in nemuritorul si linistitul Buzau, as fi realizat treptat dimensiunea demersului petitionar. O serie de coincidente ”geopolitice&geostrategice” a insotit, vreme de opt zile, completarea cu semnaturi de adeziune a petitiei pentru Sandu Vakulovski. Daca as fi privit aceste lucruri din fata calculatorului (interfata care deformeaza catastrofal imaginea lumii ”din afara/strada”), poate ca m-as fi ingrozit. Am spus-o si in Club A (acolo unde am imbratisat, dupa ani buni, un fost coleg de clasa din liceu, Horea ): n-am premeditat nimic, dar daca simti ca vrei sa ajuti si e nevoie de ajutorul tau, te ridici si treci la treaba; daca nu, e iar o optiune. Cu Mugur, in fratia noastra pe care o numesc de cativa ani ”chiustengeala”, te ridici si treci la treaba. Restul, din nefericire, nu e tacere, ci gargara.

4. N-am intrat la Base, dar i-am trimis un volum cu dedicatie. Cica asta era si conditia ca sa ajunga la el, dedicatia. Probabil ca in noaptea asta il citeste si baga un uischian cu gandul la Constanta aia a lui, din tinerete, asa cum e si a mea, cu Dobroge cu tot, cu amici, iubite, studentie, cenacluri, vise&imbalonari, in ”Hotel Chiustenge”... Si poate pune nu botul, frate, ci sufletul. Pentru Sandu si ceilalti frati (chestia asta, cu fratii nostri romani de peste Prut - remember anii 90... -, am gandit-o ca pe un starv tarat in urma Istoriei, luni seara si azi, toata ziua, din diverse motive pe care ar trebui sa mi le revizuiesc, sa probez autenticitatea lor. Pana atunci...

5. Nu am intrat la Base dintr-un motiv fooaaarteeee Ro: gardianul ne-a invartit vreo jumatate de ora buletinele, ce-i drept, amabil, extreeem de amabil, chiar cu zambetul pe buze. Apoi, ne-a spus ca nu intra decat doi dintre cei trei reporteri. Ceva in bine tot fusese schimbat fata de informarea de ieri, cand ni s-a spus ca nu pot intra decat maxim doua persoane, ca sa depuna petitia. Unul dintre reporteri, Gelu Diaconu, semnase petitia pe net, asa ca i-am cedat locul meu de petitionar (”persoana in problema”, vorba jandarmului), ca sa ”inselam” vigilenta legilor Ro.
Mugur avea vizibile emotii. Superobositi, ne-am amuzat de premonitia lui cu ”trei speriati” in fata la Cotroceni (el, eu si Gilda). In ciuda asigurarilor pe care le-am primit, niciun semnatar, cu exceptia reporterului Ring, poetul Gelu Diaconu, nu a venit la poarta palatului prezidential, intrarea ”Probleme cetatenesti”. O fi de rau? O fi de... ceva?
Si totusi multi (ne-)am asteptat...

... cativa au intrat

6. Asa cum ai putut vedea si in cotidianul.ro, formalitatile nu s-au incheiat doar prin depunerea petitiei la Presedintie. Mugur a iesit relativ repede de la intalnirea cu functionarii presedintelui, ducand ca pe un obiect incandescent (ca sa nu spun castane coapte), un ”bon de ordine”, dovada inregistrarii:

L-am sunat pe Mihai Vakulovski, i-am urat ”La multi ani!” pentru Alexandru Vakulovski si, cand Mugur mi-a dat telefonul sa vorbesc cu Mihai, m-am minunat din nou cat de mult poate sa tina omul asta la fratele lui si mi-am amintit, vorbind cu Mihai, cat de mult poate sa conteze iubirea asta, printre putinele adevarate. Pe 9 aprilie e ziua lui Sandu. Sper ca i-am facut un cadou frumos. De data asta, chiar vreau sa fie ”dulce et utile”!

6. Spre acasa la Mugur, cu Mugur, cu Dan Iancu, dupa un scurt itinerariu conclusiv alaturi si de Ovia, ramai siderat sa auzi ca un miting pasnic matinal s-a transformat in macel, la Chisinau. Un caine negru, mare, aproape ca vrea sa sara peste noi, de pe acoperisul unei case. Un caine mic si chior latra la fel de innebunitor in urma noastra. Aerul este electrizat, gunoaiele par sa fi prins radacini si sange-n obraji. Mesaje. Conspiratii. Adevaruri spuse pe jumatate sau pe sfert. Undeva, pe strada Mircea Vulcanescu

un sir de coincidente care, odata pornit, nu stii unde se va opri

Plec in Piata Universitatii. Va salut!

http://st-dinco.blogspot.com/2009/04/evadarea-din-buzau-coincis-cu-o.html

Ţara mea Dan Perjovschi

Scriitorul Alexandru Vakulovski, care aştepta de 4 ani să primească cetăţenia, a fost expulzat şi are interdicţie 2 ani să intre în România. Fotbalistul Max şi nu mai ştiu cum a primit cetăţenia într-o lună–două. Max a jucat în naţionala României 6 minute.

http://www.revista22.ro/