Alexei VAKULOVSKI

 

 

***

 şiroaie de-ndoieli mă

cufundau în lume

şi cel din faţă se prefăcu

în văz

ochi plin de deznădejde

crescut în ceaţă

ce înconjoară omul

fugi am strigat

fugi

creatură de strigoi

fereşte-te

şi totul dispăru

mă privea numai un singur ochi

pici creatură

pici

ochiul

deveni o plută

disperată

pe mine

mă scruta

misterul

cu ochiu-nmărmurit

o gheaţă caldă

mă cuprinde

şi-am înţeles

că mă privesc

pe mine

în oglindă

şi-n jurul meu stăpân

de-un secol

e pustiul