Florin DUMITRESCU
În curtea blocului
Noi doi în curtea blocului
escaladam cireşul domnului Drăghici
nimic în aparenţă nelalocul lui
cînd îmi puneai în mîini fructele mici
Nu ştiam dacă tre’ să le
pap să le pipăi sau să le privesc
Printre crengi îţi vedeam vesele fesele
Venele-mi zvîcneau într-un vîrtej vitejesc
Ce-ţi plăcea să te laşi în jos pe trunchi
şi să te prind în braţe ca pe-un căţel
Rîdeai cum nu mai auzisem pîn-atunci
cred că şi rîsul meu suna la fel
Sătui de cireşe nesătui de joc
ne-am tăvălit de-am răscolit iarba din arie
ne-am oprit să gîfîim aveai cei mai frumoşi ochi
A doua zi aveam amîndoi urticarie
Lalelele
Iar acum ora de botanică
Dar unde-a pierit plictiseala mecanică
rituală absurdă şi atît de plăcută
provenind din îmbinarea dintre o anumită acută
a glasului doamnei profesoare Scarlat
şi galbenu-acela decolorat
din planşele cu secţiuni transversale şi
longitudinale unde-o fi
zbughit-o oare
rutina aceea pe care
mai tîrziu aveam s-o numesc imitîndu-i pe alţii cultură
acea dulceaţă atît de impură
a minţii ce zace
a simţirii sărace
Acea siguranţă a firii deşarte
lipsită de viaţă scutită de moarte
atuncea tocmai se evaporase
spre uşurarea inconştientă a întregii clase
poate pentru că zic şi eu într-o doară
era primăvară
Era lecţia despre reproducerea sexuată
Ne pusese s-aducem flori şi ca niciodată
clasa-nflorise cu lalele
roşii galbene şi cîteva cu picăţele
Era o lecţie menită să evoce
adevăruri adînci însă destul de echivoce
pe care noi le credeam arhicunoscute
de prin bancuri miştouri dispute
între fetele smiorcăitele şi noi eroii băieţi
despre ce vom păţi-mpreună de-a lungu-ntregii vieţi
adevăruri încă neprobate pe propria piele
dar iată valabile pentru rapiţă măr şi lalele
Acea ameţitor de iminentă catastrofă
o auzeam acum anunţată de-o profă
Ascultam înfioraţi cu toţii gură-cască
doar cei mai tîmpiţei îndrăzneau să chicotească
şi asta doar aşa să-şi ascundă
stupoarea profundă
Pîn-atunci mai speraserăm să se facă doar pipi
prin părţile pe care ni le-acoperim cu slipii
Mitul berzei jocul de-a mama şi de-a tata
de-a prinţul şi prinţesa înecatul şi-necata
pe mirosite pe pipăite pe pupate
de-acum erau vai spulberate
De-atîta căldură şi poate cine ştie
poate pe bază de simpatie
lalelele ni se deschiseseră binişor
aşa că puturăm depista uşor
pistilele staminele pe care-apoi le-am separat
în gînd după cum sînt femeie bărbat
văzîndu-ne fiecare
o parte ascunsă din floare
băieţii tremurînd uscăţivi sub polen
fetele mlădioase cleioase bine-nfipte-n teren
cun se-adulmecă unii pe alţii se-aşteaptă se cheamă
Lecţia aceea prevăzută-n programă
ca o ilustrare a-nmulţirii plantelor
era simbolul nostru neliniştitor
era imaginea noastră suferindă
văzută mai aievea ca-n oglindă
Cu puţin înainte să se sune
încă-nvăluiţi de aceeaşi minune
eu şi colega mea de bancă
o pistruiată cu accent de moldoveancă
pe care-o trăgeam îndeobşte de cozi
ne-am zis Hai să vedem cum dau plozi
dacă ni le-mpreunăm ca la carte lalelele
Cum stătea ea-ndoită mereu să-şi ascundă mamelele
deja reliefate dintr-o dat-a avut
un moment de cabrare de-un sublim absolut
atunci cînd
ne-am apropiat corolele ezitînd
ne-am unit ne-am morfolit unul altuia floarea în floare
şi-am hohotit isterici de-aşa-ntîmplare
Nimeni nimic nu mai conta decît noi şi
lalelele devenite parcă şi mai roşii
Ni le-am desprins apoi imediat
şi timp de-un trimestru ne-am detestat
Ce să rodească sărmanele lalele
după ce ne-am snopit la pauză cu ele