Nicoleta ESINENCU
DOAMNE MILUIEŞTE!
POPA PRINDE PEŞTE!
PEŞTELE-I SĂRAT,
POPA S-O ‘MBĂTAT!
Azi am rămas fără lucru.
Când am împlinit 15 ani tata mi-a spus că a venit timpul să ajut şi eu la biserică.
Vei câştiga un ban cinstit, a mai spus el.
Tata zicea că nu trebuie să fac nimic, decât să stau în biserică şi când el îmi va da semnalul, adică va zice a 4 rugăciune, eu să urlu ca şi cum ies toţi dracii din mine.
Aşa mi-a zis tata!
Şi că e nevoie de o repetiţie.
Pentru repetiţie tata a luat furtunul de la maşina de spălat şi mi-a făcut curul vânăt.
- Urlă! Nu falsa, biserica şi paştele mă-tii, că în familia noastră nimeni n-a falsat! Toţi au urlat bine!
Şi dacă află cineva, băgând pumnul în gură, eu te-am făcut eu am să te distrug!
Tata n-a reuşit de prima oară să scoată dracii din mine.
Nici unul din cuvintele pronunţate de tata nu erau pe înţelesul meu. În general, eu am avut impresia că era un singur foarte lung cuvânt.
Când ne-am întors acasă am mai repetat o dată... cu furtunul şi
tata a schimbat semnalul.
Semnale erau două:
- Când mă stropeşte cu apă sau
- Când îmi dă fum în ochi.
Fum în ochi tatei i-a plăcut cel mai mult. Fumul intra nu doar în ochi, ci şi în gură şi tuşeam şi urlam şi era cât pe ce să vomit acolo în biserică. Tata a spus că tare seamănă cu ce făcea mama. Dumnezeu s-o ierte!
Aşa am început şi eu să ajut la biserică.
Cam odată pe săptămână tata scotea dracii din mine.
Veneam doar atunci când mă chema.
În unele zile îmi dădea indicaţii speciale.
Astăzi trebuie să latri ca un câine, să-i muşti pe cei din jur şi să-i scuipi!
Odată din întâmplare l-am scuipat pe tata şi tata nu m-a plătit pentru ziua aceea.
Îmi dădea câte 20 de lei pentru vreo două ore de lucru.
Nu a durat foarte mult.
Într-o miercuri la tata au venit vreo 5 alde tata. De fapt, ei veneau în fiecare miercuri pentru a-şi compara rezultatele. Cine mai repede face slujba.
Ei îl numeau pe tata Guiness.
Pentru că nimeni timp de 5 ani nu a putut să-l întreacă. Tata era campion.
El deţinea recordul pentru toate felurile de slujbă.
Eu trebuia să mă mândresc cu asta.
- Mândreşte-te! îmi spunea el atunci când veneau ăia 5.
Chiar dacă îi spuneam că mă mândresc nu mă mai puteam mândri încă de la 5 ani.
Când aveam 5 ani la noi a venit primarul. Tata s-a aşezat la masă şi a zis: să se facă vinul apă!
Am auzit până atunci de circ, dar niciodată nu văzusem circ cu ochii mei.
Nu ştiam că tatăl meu e magician. Că lucrează la circ.
- Am să-l rog pe tata să mă înveţe şi pe mine şi când mă duc mâine la grădiniţă am să fac din compot limonadă.
Când am să cresc mare am să mă fac şi eu ca tata!
După ce s-a culcat, am venit să văd ce fel de apă a făcut tata, apă pur şi simplu sau limonadă sau suc. Am gustat din paharul lui, apoi din toate care erau pe masă şi din sticlă şi nicăieri nu era apă, peste tot era vin.
De atunci nu mi s-a întâmplat să mă mai mândresc vreodată. Chiar dacă foarte mult vroiam. Cred că pentru că m-am mândrit prea mult dintrodată.
După ce ăia 5 s-au convins că iar tata îi campionul s-au apucat să joace cărţi ca să vadă cine o ia pe Liza.
În seara aceea tata m-a schimbat pe mine cu Liza, care cică avea picioarele lungi şi dădea.
Ce dădea Liza şi ce dădea din Liza eu nu ştiam, dar eu nu mă mai dădeam cu capul de pereţi aşa cum o făceam în primele zile. Am mai prins din tehnică. Performanţă!.
Aşa a venit Liza în locul meu, iar eu m-am dus în locul Lizei.
Aşa am ajuns să lucrez la o mănăstire. Apoi la altă biserică, unde popa era un vechi prieten de-a lui tata şi îmi mai trăgea câte o palmă la cur. El spunea că pentru educaţie o palmă nu strică, dar eu am împlinit deja 16 şi ştiam pentru ce un cur nu strică.
În ziua când
Tata s-o ‘mbătat
Şi a decedat,
eu mă gândeam că tata aşa şi n-a reuşit să facă din vin apă, iar ăla cu palma şi curu’ mi-a spus tuşind să mă car la mama dracului că a scos toţi dracii din mine.
Eu am roşit pe loc şi trebuia să aduc o cană cu apă...
Când eram mică priveam împreună cu tata televizorul şi dacă era o scenă în care doi se pupau tata tuşea, iar dacă tata tuşea eu trebuia
- să roşesc pe loc
- să ies din cameră
- să aduc o cană cu apă lui tata până când cei doi nu se mai pupau.
Mi-a intrat atât de mult în obişnuinţă că atunci când cineva tuşeşte roşesc pe loc şi alerg după o cană cu apă.
Azi am rămas fără lucru.
Mă duc la patinaj viteză. De câte ori mă uitam cu tata la patinaj viteză niciodată n-am văzut câştigătorul. Trebuia tot timpul să mă uit la faţa lor şi să nu plec privirea mai jos, pentru că treningul pe care îl poartă bărbaţii ceia este atât de lipit de corpul lor.
Popa s-o ‘mbătat
Şi a decedat.
