Robert ŞERBAN

 

BARZACONII

 

Îmi place foarte tare de o fată. Şi cred că şi ei îi place de mine. Astăzi, la grădiniţă, am stat unul lângă altul şi am construit tot felul de case şi de castele din cuburi de lemn. Şi ceilalţi copii au făcut case. De doamna educatoare îmi place şi de ea, dar e măritată cu finu’ Sorin. E frumoasă, are faţa albă şi degetele lungi, are o voce uşoară, părul lung şi creţ. E foarte frumoasă şi nu strigă niciodată. S-a uitat la noi cum ne jucam şi mai citea din când în când dintr-o carte. Când ea era cu ochii în carte, eu am lovit cuburile cu mâna şi mai multe din ele au căzut de pe masă. M-am aplecat să le iau şi s-a aplecat şi fata. Ne-am băgat sub masă şi ne-am pupat. Apoi am construit iarăşi un palat şi, când a fost gata şi i-am pus turnurile şi poarta, l-am lovit cu cotul. Am adunat cuburile de pe jos şi am pupat-o repede pe fata asta. Îmi place tare, tare...

 

Mă frec de marginea patului. Mă sprijin în mâini şi mă frec între burtică şi cocoşel de marginea patului. E moale, mi-e bine şi mi-e cald, parcă stau în claia de fân. Am aflat că la asta i se spune „coţăială”. Nu-mi place cum i se spune, dar îmi place să mă coţăi. Cred că n-am voie să fac asta, aşa că pândesc când nu e nimeni prin casă, când sunt numai eu singur.

 

Mama-mare a aflat de la educatoare ce-am făcut la grădiniţă. Nu m-a certat, pentru că mă iubeşte mult, dar ştie că am pupat-o pe fata aia. Mi-a zis că: „Bine mă, mumă, pe a lu’ Iribelu te-ai găsit tu să pupi? Alta mai frumoasă nu era?”. Eu nu ştiu cine e Iribelu şi de ce s-a certat mama-mare cu el.

 

La teren se strâng seara băieţii să joace fotbal. Gonesc gâştele şi vacile dintre porţi, se împart în două şi joacă. Am jucat şi eu într-un meci cu ei, că le lipsea un om, dar mi-au dat la cotoaie şi de atunci n-am mai intrat niciodată. Noi, copiii, ne facem porţi din bolovani şi jucăm între noi, chiar în spatele terenului. E mai frumos acolo, pentru că a crescut iarba mare, şi dacă mai cazi, nu te loveşti aşa de tare.

Daniel, care stă în poarta noastră, a strigat ieri: “Uite barza!”, dar unul, pe care nu ştiu cum îl cheamă, că e din partea cealaltă a satului, i-a spus: “Mânca-i-ai găoaza!”. Dar Daniel i-a răspuns: “Mânc-o tu, că la mine nu stătu!”; şi toţi au râs. Am râs şi eu. Nu ştiu ce e aia „găoaza”, dar o să-l întreb pe Gorică.

 

Când am fost la mare, mie mi-au luat ai mei tot ce am vrut eu. Am făcut şi poze cu maimuţica la un nene fotograf care mergea pe plajă şi striga: „Nu daţi banii pe prostii, faceţi poze la copii!”. Maimuţica a stat cuminte. După ce am făcut poze, mama a vrut să îmi dea slipul jos, dar eu m-am ţinut de el şi am plâns, că n-am vrut să mi-l dea. Mama m-a întrebat că anul trecut de ce-am vrut, dar tata i-a zis să mă lase în pace şi să nu mă mai smiorcăie atâta. Mama i-a spus că unde mai vede el alţi copii cu slipul pe ei, dar tata s-a pus pe burtă şi a început să citească dintr-o carte. Eu am alergat la apă şi am adunat scoici şi m-am uitat la o fetiţă care n-avea nimic pe ea. Când m-am uitat mai bine, am văzut că fundul ei era până la buric. Dup-aia am văzut că toate fetiţele au aşa.

 

Mama s-a speriat foarte tare când m-a auzit că plâng în baie şi a strigat „ce ai?, ce ai?” şi a venit la mine. Dar eu n-am ştiut ce am de fac pipi albastru şi am plâns şi mai tare, că n-am făcut niciodată pipi albastru şi că mi-era frică că o să mor din cauza asta. Mama m-a luat în braţe şi mi-a spus că nu am nimic şi că să nu mai plâng, că e din cauza gâtului, că doctorul mi-a dat în gât cu prea mult albastru de metil.  

 

Lui tanti Uţa i-a crescut foarte tare burta. Ai mei spun că o să aibă un bebe. O să-i taie burta şi o să i-l scoată de acolo. Apoi, o s-o coase la loc. Când am fost la mare cu ai mei, am văzut că mai mulţi oameni au fost tăiaţi la burtă. Dar erau şi bărbaţi şi femei. Un nene avea pe spate, de la gât şi până când îi intra în slip, o tăietură foarte mare. Cred că el a avut sigur o burtă foarte mare în spate, de era tot tăiat. Toată pielea îi era roşie de la soare, numai tăietura era albă. Era atâta de urâtă, că nu m-am putut uita prea mult.

 

L-am ajutat pe Gorică să care nişte lemne în şopru. Gorică îl ajută pe tata-mare şi pe mama-mare. E rudă cu noi şi bea multă ţuică. Cu ţoiu sau cu litra, cum are şi el bani. Tata-mare îi mai dă şi pe datorie. Când ne ajută, îi dă degeaba. Gorică deschide gura ca puii de rândunică şi toarnă ţuica în ea. Bea fără răsuflare, iar după ce se scurge ultima picătură, zice „eahhh, ce bună e!”. Mi-a dat şi mie să gust, dar nu mi-a plăcut.

Gorică spune că tata-mare face cea mai bună ţuică din sat. Eu zic că şi vinul îl face cel mai bun, pentru că în fiecare seară la noi în curte vin oameni să bea vin. Stau la masă şi beau vin sau ţuică şi joacă şeptică pe porunci. Eu râd de ei când îşi dau cele mai grele porunci: să mănânce un ardei iute sau o ceapă. Ca să nu-i usture gura, pun un pumn de sare în ceapă şi o freacă. Şi eu ştiu să joc şeptică, dar nu mă joc cu ei, pentru că mi-e frică că pierd şi că trebuie să mănânc ardei iute. Am gustat o dată dintr-un ardei, şi atât de tare m-a usturat limba...

Din când în când pe câte unul îl mai scapă o înjurătură, dar, când îl aude, tata-mare se uită fix la el şi îi spune numele printre dinţi: “Ghiţă?!”, “Miroane?!”, “Gorică?!”. Omul tace şi pune ochii pe masă. Dar şi tata-mare înjură când e supărat. Înjură de dumnezăi şi de paşte. Mama-mare îi spune să nu mai vorbească aşa, că îl aude ăl de sus, dar el se răsteşte la ea. Mama-mare crede în Dumnezeu, tata-mare nu cred că crede. Tata-mare nu e înalt, dar dacă îţi dă un pumn cazi din picioare. Când a plecat la beci să aducă băutură, oamenii care beau m-au întrebat dacă ştiu ce om e: “Tu ştii, mă, ce om e bunică-tu?”. Eu ştiu, că i-am văzut poza la panoul fruntaşilor din faţa primăriei. Şi, odată, când eram în grădină, ne-a venit să facem pipi la amândoi de-odată. Eu am scos cocoşelul şi am început să stropesc, dar el îl tot căuta prin pantaloni. “Ce, tata-mare, nu-l găseşti?”, l-am întrebat, dar el mi-a răspuns: “Nu, tată, dar îmi trebuie amândouă mâinile să-o scot.”

 

Toţi copiii din bloc ştiu că îmi place de Diana. Costel m-a văzut când am pupat-o pe scări şi a spus la toţi. Diana e din Târgu-Jiu şi vine la bunicii ei, care stau lângă noi, la apartamentul 8. E cea mai frumoasă, are ochii albaştri, şi când o să fim mari ne însurăm. Nu prea iese pe afară şi se supără că nu mă joc numai cu ea. Dar noi ne batem aproape în fiecare zi cu cei de la G5 şi trebuie să fiu cu ai mei, ca să învingem, dar seara, când intru în casă, vine ea pe la noi sau mă duc eu pe la ea şi ne jucăm.

Odată era să ne prindă bunica ei că ne-am pupat, dar eu am sărit repede şi nu ne-a prins. Am un joc cu borne şi cu planşe. Pe o jumătate din planşă sunt nişte întrebări, iar pe cealaltă jumătate sunt desene cu animale şi flori. Eu pun o bornă pe o întrebare, iar Diana pe un animal sau pe o floare. Dacă se potriveşte, se aprinde beculeţul. Nu ştim să citim, dar ne-am jucat de atâtea ori, că se potriveşte, şi beculeţul se aprinde întotdeauna. Stăm în fund când ne jucăm, şi Diana poartă rochiţe şi eu mă uit şi îi văd chiloţeii.

 

În timp ce udă roşiile şi fasolea verde, Gorică îmi povesteşte despre el. Şi-a luat serviciu bun, şi-a făcut singur o casă, şi apoi s-a însurat. Nevasta lui avea 14 ani când s-a însurat cu el şi a fost fată mare. Eu nu am împlinit încă cinci ani, dar şi eu sunt băiat mare. Aşa spune mama şi cu tata.

 

Nu mă mai duc niciodată la unchiu’ Sandu şi la tanti Torica dacă nu taie gâscanul! Am intrat la ei în curte şi nu l-am văzut, că era ascuns lângă căruţă, iar el s-a repezit la mine. M-a muşcat de picior şi de cocoşel şi am căzut pe jos, că m-am împiedicat. Am ţipat şi m-a auzit unchiu’. Fii al naibii de gâscan, dacă n-am să trag cu praştia în tine până te omor!

M-am dus plângând acasă, şi mama-mare mi-a pus acolo o cârpă cu apă de la fântână. Era atâta de rece şi cocoşelul s-a făcut atâta de mic, că m-am speriat şi am început iară să plâng.

 

La grădiniţă, un băiat de la grupa mare i-a turnat nisip la păsărică la o fată. A alergat-o, a prins-o, a trântit-o în groapa cu nisip şi i-a pus nisip în chiloţei. Fata a plâns şi l-a spus la doamna lor, iar doamna lor l-a urecheat foarte tare, de i-au roşit urechile în cap. Ce, lui i-ar conveni dacă i-ar turna cineva nisip?

 

Azi am parfumat păpuşile lu’ Diana cu şpraiul lui tata. Mi-a intrat puţin şi în ochi, m-a usturat, dar m-am şters. Ne-am jucat de-a mama şi de-a tata, iar păpuşile sunt copiii noştri. Diana le bate că nu sunt cuminţi şi le trage de păr. Eu nu le bat, că sunt păpuşile ei. Când vin obosit de la serviciu, Diana îmi face de mâncare şi mă pupă pe obraz. Eu îl întind şi pe celălalt, dar ea nu mă mai pupă decât cu degetul. Când s-a aplecat după farfurioare să-mi pună să mănânc, i-am văzut chiloţeii. Sunt verzi.

 

M-a trimis tata-mare să văd dacă nu s-a înfăşurat calul de pripon. E priponit aci, în livadă, şi din când în când se agaţă de pruni sau se înfăşoară de pripon. Odată, era să moară. Era sugrumat de creanga unui prun, iar dacă nu venea mama-mare să îl dezlege, acolo murea. Mie nu mi-e frică de cal, că e cuminte. Îl cheamă Nelu. Vine spre toată lumea cu botul întins, ca să-i dai zahăr sau mere sau ce ai tu. Eu îi dau zahăr cubic, că am în buzunare întotdeauna, dar îmi trag repede mâna, că mi-e frică să nu mă muşte. Azi l-am găsit pe Nelu cu cocoşelul lui atârnat până la pământ şi nu m-am mai apropiat de el. Am mâncat patru cuburi de zahăr şi mi s-a făcut sete, că a trebuit să mă întorc acasă ca să beau apă.

 

Eu ştiu ce are Diana acolo, pentru că mi-a arătat-o. A zis că întâi să i-o arăt eu. I-am spus că ea trebuie mai întâi, că e mai mică, dar n-a vrut. Am rugat-o să mi-o arate numai puţin, dar tot n-a vrut, decât dacă ghicesc în ce mână are banu’. Am ghicit, pentru că ţinea pumnul mai strâns decât pe celălalt. A zis că trebuie să ghicesc de trei ori. M-am supărat şi am vrut să plec acasă, dar ea s-a pus în faţa uşii şi mi-a spus să stau, că mi-o arată. S-a dus repede la bucătărie să vadă dacă bunica ei e acolo sau e în sufragerie, apoi s-a întors. A ridicat rochiţa cu o mână şi cu cealaltă şi-a coborât chiloţeii, dar i-a ridicat atâta de repede la loc, că aproape n-am văzut nimic. “Acum arată-mi şi tu”, mi-a spus ea, dar n-am vrut. “Nu mai vorbesc niciodată cu tine şi nu mai vin niciodată pe la tine!”, a strigat Diana atâta de tare, că a auzit-o bunică-sa. A venit şi intrat în cameră tocmai când mă pregăteam să i-o arăt şi eu pe-a mea. “Fiţi cuminţi, nu vă certaţi. Diana, fii cuminte…”. Eu am spus că trebuie să mă duc să mănânc şi am plecat repede acasă.

 

Nenea Nicu are trei biciclete: două mari şi una mică. Aia mică e a unui nepot ce stă la Bucureşti şi vine vara la ţară, la el. Când merg pe la nenea, mi-o dă să mă plimb cu ea prin curte, că are asfalt prin curte. Şi noi avem asfalt, tata-mare a fost primul din sat care şi-a pus. Şi eu am bicicletă, dar n-are lanţ, ca a lui nenea Nicu.

Am făcut câteva ture, până am transpirat. Tuşa Constanţa m-a şters pe cap, pe spate şi pe faţă cu un prosop tare, de m-a zgâriat la frunte. Apoi, am intrat în beci cu nenea. El are un butoi roşu şi atâta de mare, cu robinet. Tata-mare trage băutura cu furtunul. A dat drumul la robinet şi mi-a pus must într-un pahar. Îmi place mustul, că e dulce. Am băut tot paharul, că îmi era aşa de sete. Mi-a mai pus încă unul, dar nu l-a mai umplut. Apoi, m-a întrebat dacă pot să spun repede “eu pup poala popii, el pupă poala mea”. I-am arătat că pot, dar nenea a vrut să spun cât pot eu de repede. Am spus, dar tuşa a venit din bucătărie şi l-a făcut om bătrân şi fără minte, care învaţă copiii la prostii. De asta nici mama-mare nu mă prea lasă la el, că mă învaţă la prostii.

O dată i-am spus lu’ mama-mare o poezie pe care m-a învăţat nenea Nicu: “Moşule colectivist, ce te uiţi la pizdă trist? C-ai rămas numai c-o oaie şi cu pula între coaie”. M-a certat şi mi-a spus că dacă o singură dată mai spun aşa, îmi rupe gura. Cealaltă bunică nu mă bate. Nu m-a tras niciodată nici măcar de urechi. Şi nu mă ceartă când spun poezii.

 

Florin nu a crezut că a mea e mai mare decât a lui. Eu i-am spus, dar el a zis că nu e adevărat, că mi se pare. „Dacă eşti chior, hai să ne măsurăm”, i-am spus, şi ni le-am măsurat cu aţa. S-a văzut că aţa mea era mai mare decât a lui, dar a zis că eu am apăsat cu degetul şi că de asta. I-am spus că dacă nu crede, să vedem cine face pipi mai departe. Ne-am dus în grădină, la clăi, am tras o linie pe care n-aveam voie să o depăşim, ne-am aliniat vârfurile de la tenişi la linie şi am făcut. Eu am ajuns până la claie, cu aproape un pas mai departe decât el. N-a mai zis nimic, că s-a supărat şi s-a dus acasă. Treaba lui, să văd cu cine o să se mai joace!

 

Când m-am întors din zăvoi, am văzut o femeie bătrână lângă un lan de porumb. S-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, şi-a ridicat fusta în sus, s-a aplecat o ţâră în faţă şi a început să facă treaba mică. M-am oprit în loc şi m-am uitat la ea până a terminat. Nu am mai văzut niciodată aşa! Am vrut să mă pitul în porumb, dar a plouat azi-noapte şi era pământul moale. Baba m-a văzut şi m-a strigat: “Ce te uiţi, bă, puţă! Pleacă dracu de-aci, că-ţi sparg capu’! Aşa te-a învăţat tac-tu?”. Am fugit prin porumb şi m-am umplut tot de noroi.

 

Când m-am uitat astăzi să-i văd chiloţii la Diana, am văzut că avea acolo o umflătură mare. Ea şi-a dat seama că mă uitam şi şi-a băgat repede rochiţa între picioare şi m-a întrebat că ce mă uit. „Te-ai lovit la păsărică? De ce e atât de umflat acolo? Tu ai văzut cât e de umflat?”, am întrebat-o eu pe Diana. Ea mi-a spus că şi-a pus vată acolo, că aşa face şi mama ei. „Mama ta nu îşi pune?”, m-a întrebat. Nu ştiu dacă îşi pune sau nu îşi pune, n-am văzut-o niciodată. Apoi, Diana a zis că mama ei i-a spus că toate femeile îşi pun vată acolo, că să nu facă pipi pe ele. Eu am făcut pe mine când am fost la ţară, pentru că m-am jucat cu focul, când mama-mare a făcut lături pentru porci. Mama-mare nu mi-a zis ca să îmi pun vată, dar mi-a zis că dacă mă mai joc o singură dată cu focul, mă împachetează şi mă trimite la mama.

 

Azi m-a înjurat un băiat mai mare la teren, că l-am faultat. Mi-a zis: “Futu-te-n cur pe mă-ta!”. Gorică mi-a spus că dacă cineva îmi spune ceva de mamă să-i spun lui sau să-i dau una în barbă. Lu’ ăsta nu puteam să-i dau una în barbă, că era mai mare, dar l-am lovit cu piatra. Nu ştiu unde l-am nimerit, că am fugit, dar l-am nimerit sigur, pentru că a urlat foarte tare şi a zis că dacă mă prinde, mă omoară. Dacă mă mai înjură unu’ de mamă o să ia pietre în cap şi pumni în burtă. Şi o să-l zic şi lui Gorică.

 

Nea Pătru i-a spus lui nea Miron, lui nea Cucu, lui Gigel şi lui tata-mare că Mariana lu’ Panait a rămas borţoasă. “Cu cine?”, a întrebat Gigel, dar nea Pătru a zis că cu dracu. M-am uitat la tata-mare să văd dacă se uită fix la nea Pătru şi dacă-i zice “Pătruleeee?!”, dar nu s-a uitat. Eu n-am voie să spun “dracu”, doar “naibii”. “Bă, eu mă mir cum de-a scăpat până acu’, că p’asta o ştie tot Târgu”, a spus nea Miron.

Cred că borţoasă nu e tot aia cu gravidă. Tanti Uţa a fost gravidă şi n-a omorât-o tatăl ei, aşa cum o s-o omoare tata lui Mariana pe Mariana, dacă n-apucă să fugă de-acasă.

 

Virgil m-a luat cu el azi la şcoală. E la liceu şi am mers cu autobuzul. M-am deşteptat de dimineaţă şi m-a îmbrăcat mama-mare cu geaca nouă. Când a venit controlorul şi m-a întrebat dacă am bilet, i-am spus că sunt cu Virgil, dar Virgil a spus că nu mă cunoaşte. Mi-a venit să plâng şi Virgil a râs şi i-a arătat biletele la controlor.

La şcoală, Virgil a avut atelier, dar n-a făcut nimic. Băieţii lui m-au întrebat care dintre fetele de acolo îmi place. Mie mi-a plăcut de o fată cu ochelari şi cu părul creţ. Unul dintre băieţi mi-a spus să mă duc la ea, să îi pun mâna pe bulan şi să-i spun că e bună. M-a dus la ea, iar ea m-a ţinut pe genunchi. Avea o fustă scurtă şi i se vedeau ciorapii. Erau negri şi lucioşi. Când m-a lăsat jos, i-am spus că e bună şi am fugit în spate, la Virgil. Băieţii au râs, dar a râs şi fata cu ochelari. Mi-a plăcut de ea foarte tare. Avea o aluniţă lângă nas, ca mama.

 

L-am întrebat pe Gorică de ce ne-a castrat doctoru’ porcii. Mi-a spus că aşa trebuie, ca să se îngraşe. Nu am văzut când i-a castrat, că m-am ascuns în casă şi am băgat capul sub pernă, pentru că guiţau întruna şi îmi pare rău de ei. Cred că le-a tăiat ceva, fiindcă am văzut sânge în curte. Bine că nu i-au tăiat de tot. La Crăciun îi taie, dar mai e până atunci.

Şi eu sunt slab şi nu mănânc, iar mama mă şi bate din cauza asta. Mie îmi place dulcele, dar mama spune să mănânc mâncare dacă vreau şi dulce. Virgil râde câteodată de mine şi zice că arăt ca un copil din Africa, cu genunchii ieşiţi afară şi cu două beţe înfipte în fund. El e gras ca un butoi şi are bube pe faţă! Decât gras ca el, mai bine slab ca mine. Am fost la doctor cu mama, şi doctorul mi-a dat untură de peşte. Îmi place, e dulce şi bună, dar n-am voie multă. Două linguriţe dimineaţa şi două seara. Mai iau pe furiş câte-o linguriţă, când ai mei stau la televizor.

Am vrut să-l întreb pe Gorică dacă oamenii sunt castraţi ca să mănânce, dar a venit mama-mare şi l-a luat la adunat de fân. “Hai, Gorică, să ne ajuţi să strângem fânu’, că de băut îţi place să bei!”.

 

S-au bătut doi băieţi pe uliţă, în dreptul casei lui Florin. Mamă, ce bătaie şi-au tras! Şi-au spart nasul şi erau tot zgâriaţi pe gât şi pe faţă. Pe unul dintre ei îl ştiu, e de la capu’ satului, a venit o dată la noi în curte să-l roage ceva pe tata-mare. Dar l-a bătut celălalt. L-a şi încălecat şi i s-a pus cu picioarele pe mâini, ca să nu mai facă nici o mişcare. Când s-a ridicat de pe el, i-a zis: “Băi, mă piş pe tine şi-ţi dau foc!”. Eu am stins cu pipi o ţigară pe care a aruncat-o Gorică în grădină, când a adus haracii cu căruţa. Nu cred că se poate să-i dai foc la pipi şi să ardă.

 

L-am aşteptat pe Gorică la poartă, fiindcă ştiam că vine la noi să bea ţuică. S-a înţeles de aseară cu nenea Dragomir, cu Gigel şi cu nea Cucu ca să vină toţi şi să joace şi o şeptică. De când l-am văzut la capătul uliţei, mi-a venit să râd, dar n-am râs. Când a ajuns, m-am prefăcut că nu ştiu şi l-am întrebat cine îşi face cuib pe stâlpul din faţa casei colonelului. Gorică s-a uitat în sus şi mi-a zis că „barza”. Am râs şi i-am răspuns: “Mânca-i-ai găoaza!”.