Denisa Mirena Pişcu

 

 

 

***

 

Femeia stătea crăcănată

şi mare cât un munte

picioarele îi miroseau a urină

şi corpul ei, un întreg bandaj

căutând echilibrul

înspre oamenii care se îndepărtaseră,

dezgustaţi, 

înspre barele de troleu

subţiri şi metalice,

reci.

 

 

 

 

***

 

Gesturi între doi îndrăgostiţi surdo-muţi,

într-un dialog

învăluit,

moale,

tandru,

ca o pastă de măceşe.

 

 

 

 

***

 

Zeci de oameni aşteptând cu răbdare

peste drum de

Ambasada Americii …

“Fotografiatul interzis!”.

 

Mă îndrept

spre Policlinica fără Plată,

unde liftul nu merge niciodată -

oameni

    bolnavi

       se caţără

pe scări.

 

 

 

 

***

 

Stratul gros de zăpadă,

la Predeal,

şi călătorii îmbulzindu-se la uşi

să-l vadă pe băiatul accidentat,

cu picior zdrenţuit,

roşu,

pe care şi-l îngropase tăcut în zăpadă

ca într-un bandaj uriaş.

 

 

 

 

 

***

 

Vin la mine în vizită

şi îmi cercetează casa

(sufletul,

mintea)

Stau cuminţi în fotolii,

servesc câte o Coca Cola

şi eu le prezint una câte una

noile obiecte cumpărate

de la Ikea

(noile realizări,

noile eşecuri).

Apoi discutăm despre costuri la întreţinere,

mai schimbăm câteva ironii

şi ei pleacă.

Iar eu

rămân

goală.

 

 

 

 

 

***

 

Îmi curăţ casa

după venirea musafirilor nepoftiţi

cu apă şi săpun,

ca după un viol.

 

 

 

 

 

***

 

Astă-seară când am încercat să-mi spun rugăciunea

îmi apărea în faţa ochilor

şeful meu, în loc de Dumnezeu.

Tocmai avusesem la birou

discuţii intense, pe diverse teme...

Oricum, şeful meu e un tip de treabă,

înţelegător,

pletos şi cu burtă,

deci suprapunerea era oarecum

potrivită.

 

 

 

***

 

Pot scrie texte pe pielea iubitului meu,

pot scrie poezii pe spatele lui,

pe mâini,

pe picioare,

(pot face desene, dacă vreau)

E tot un fel de a face

dragoste.

 

 

 

 

***

 

Marea se izbeşte de mal

în valuri mici, negre,

pline de scoici,

pe ţărmul pescarilor

care-o numesc “baltă”.

 

 

 

***

 

Mi-e frică de mare,

de gura ei,

larg căscată,

de  gurile ei prefăcute

care par să îţi lingă picioarele,

smerite,

dar te muşcă…

 

Marea salivează tot timpul

după picioarele noastre.