„Muzica, atunci când faci parte dintr-o trupă, poate să preia controlul asupra a tot ceea ce faci”,

Interviu cu HAMISH / My Dying Bride,

realizat de Carmina & Mihail VAKULOVSKI

 

- Bine aţi revenit în România. Pentru mine reîntoarcerea voastră a fost o ştire deosebită, pentru că mi-a plăcut foarte tare concertul vostru de acum 2 ani, vă ascultasem toate albumele, dar live-ul a fost extraordinar. Voi ce vă amintiţi de la acel concert din România?

- Ne-am simţit extraordinar ultima dată când am cântat la Festivalul Artmania din România. Ne-a făcut cu adevărat plăcere. Din acest motiv, am fost încântaţi când am aflat că vom repeta experienţa, pentru că fanii de aici sunt foarte pasionaţi şi ultimul spectacol a fost grozav. Îmi aduc aminte că atâţia oameni de la spectacolele My Dying Bride au venit să ne vadă pe noi în mod special şi asta a fost grozav. Şi este amplasat într-o locaţie splendidă. Avem o vedere grozavă de pe scenă, ceea ce este plăcut. Nu numai că avem o mare de fani în faţa noastră, ceea ce este întotdeauna grozav de văzut, dar sunt şi multe clădiri... este un loc foarte frumos şi un festival nemaipomenit. Ne-am simţit foarte bine ultima oară când am fost aici pentru că am avut foarte mulţi prieteni, cum ar fi prietenii noştri de la Anathema, care au fost aici. Este grozav să fim aici din nou şi să-i vedem pe ceilalţi, care sunt aici. Este minunat. Suntem într-o foarte bună dispoziţie.

 

- Cum v-a părut publicul român la prima vedere şi ce aşteptări aveţi de la noi acum, cînd primele impresii au rămas în trecut, ca o amintire frumoasă (pentru noi)? Ce vă amintiţi legat de România? Acum aţi găsit alt Sibiu sau nu v-aţi schimbat părerea la această a doua întîlnire?

- Am fost foarte impresionaţi prima oară şi am înţeles de ce aceasta este capitala culturală a Europei. Este o aşezare superbă. Avem mult de mers cu maşina de la Bucureşti până aici, astfel am văzut mult din peisajul pitoresc şi a fost grozav să vedem totul din nou, deşi am ajuns târziu aseară şi mare parte a fost în întuneric. Atunci când se înnoptează, aici este foarte întunecat şi de aceea nu am văzut la fel de mult ca data trecută, dar azi a fost grozav să vedem cum răsare soarele şi luminează acest loc minunat. Azi au venit foarte mulţi fani respectuoşi şi bine crescuţi care au vrut să facă multe poze şi au vrut multe autografe şi nu ne deranjează deloc când oamenii sunt cu adevărat interesaţi de ceea ce facem şi este o onoare pentru noi să facem cunoştinţă cu aceşti oameni. Părerea mea nu s-a schimbat, ci mai degrabă a fost întărită; acesta este un loc grozav în care să te afli.

 

- My Dying Bride activează de 20 de ani, chiar dacă sînteţi foarte tineri... Cum vă păstraţi energia, forţa şi entuziasmul?

- Pentru că, în cele din urmă, când creăm muzică nouă, primii oameni pe care vrem să îi mulţumim suntem noi înşine. Vrem să fim mândri de albumele pe care le creăm şi peste 10 – 20 de ani, noi nu urmăm trenduri sau scene, astfel atunci când facem un album este exact ceea ce vrem noi. O facem în termenii noştri, urmăm propriile noastre  reguli, astfel că ne dezvoltăm în continuare ca trupă. Fiecare an aduce noi încercări şi noi surse de inspiraţie, aşa că mai avem foarte multe de făcut. Am făcut, din păcate, o serie de schimbări de membri, dar de fiecare dată când aducem un nou membru în formaţie acesta aduce energia proprie şi entuziasmul şi apreciem cu adevărat ceea ce fac noii noştri colegi.

 

- Şi sunt foarte tineri noii membri ai trupei...

- Da, aduc şi tinereţe. Oricum a rămas multă viaţă în ceea ce facem şi mai sunt multe de făcut.

 

- Vă mai amintiţi cum eraţi la începuturi? Cum aţi ales numele formaţiei? Ce variante aţi mai avut?

- Ei bine, cealaltă opţiune a numelui formaţiei, pe lângă My Dying Bride, a fost My Dying Child, dar My Dying Child a fost considerat un pic brutal, un pic prea death metal, iar versurile pe care Aaron le scria pe atunci erau, chiar de la început, un pic mai poetice, astfel că My Dying Bride a avut elementul mai romantic şi de aceea am ales această variantă.

 

- La My Dying Bride foarte importante sînt versurile. Nu aveţi de gînd să editaţi o carte cu textele My Dying Bride?

- Ar fi o idee interesantă. Cred că ar fi foarte frumos dacă la un moment dat am face ceea ce formaţia americană Novembers Doom a făcut de curând, şi anume au scos o carte care conţine diverse versuri şi explicaţii aferente acestora. Este o carte care arată foarte bine, cu lucrări de artă foarte frumoase şi cu poze. Ar fi o idee bună de aplicat la un moment dat, dar nu avem planuri în acest sens acum, pentru că scriem în continuare albume, şi asta înseamnă că ar fi o carte care s-ar tot extinde şi ar trebui să tot adăugăm câte un capitol o dată la câţiva ani. Ar fi frumos să facem asta la un moment dat în viitor, dar cred că asta se va întâmpla când probabil că formaţia se va apropia de propriul sfârşit. Ar putea fi o idee bună de pus în practică.

 

- Ce scriitori citiţi? Ce vă place din literatura universală? Există scriitori care v-au influenţat cumva versurile, muzica?

- Versurile sunt scrise de Aaron, el scrie toate versurile şi se inspiră din foarte multe chestii: locuri, scriitori, filme şi experienţe de viaţă, iar atunci când scriem muzica, facem ceva asemănător, ne inspirăm atât din propriile vieţi, cât şi din alte surse artistice. Eu, personal, cred că înainte de a te inspira din lucrările altora, sunt destule lucruri care se întâmplă în propriile noastre vieţi care ne inspiră instant, să ne gândim doar la provocările pe care le aduce fiecare an, astfel suntem foarte norocoşi că avem această metodă de uşurare, adică muzica, în care să ne exprimăm toate frustrările, toată furia. Este o terapie sănătoasă pentru noi.

 

- Ce muzică ascultaţi de obicei? Ce aveţi, de exemplu, acum în iPod/MP3/iPhone?

- Albumele mele preferate în acest moment sunt „Unholy Majesty” al unei cântăreţe din Anglia, pe care o cheamă Rose Kemp, este fiica a doi cântăreţi de folk din trupa Steeleye Span şi face o combinaţie foarte interesantă de muzică britanică cu puternice rădăcini folk, dar foarte grea, foarte intensă şi mi se pare grozavă. Mi-a făcut mare plăcere să ascult şi The Rotted, doar pentru putină distracţie, este un bun metal rock brutal, care reprezintă vremuri bune şi distracţie bună şi cred că este OK. Trec de la o extremă la alta, dar în cele din urmă muzica trebuie simţită cu inima şi să fie sinceră şi când văd că o trupă emană acest lucru, asta mă entuziasmează. Apar foarte multe trupe noi care sunt bune, şi încă îmi mai plac şi clasicii, cum ar fi Black Sabbath şi Crowbar, dar vânez muzica nouă, care apare în fiecare an. Cumpăr multe albume.

 

- For Lies I Sire, noul album My Dying Bride, pare un pic altfel faţă de albumele de pînă acum, parcă mai intim... intervine chiar şi vioara... Cum a primit publicul această schimbare?

- Ei bine, odată cu trecerea timpului compunem cântecele altfel, sunetul de chitară s-a schimbat, petrecem mult timp fără vioară, de exemplu, şi ne concentrăm foarte tare asupra chitarelor, la crearea deferitelor nuanţe şi texturi, avem sunete de chitară pe mai multe straturi. Am făcut albume precum A Line of Deathless Kings şi Songs of Darkness, cu un bas foarte puternic şi am continuat cu acesta pe noul album, încercând în acelaşi timp elementele pe care le foloseam la începuturi, am readus şi vioara în trupă. S-a creat un sound nou, cu un joc de chitară mai nou şi cu readucerea sunetului de vioară, astfel albumul For Lies I Sire a adunat esenţa My Dying Bride, astfel că dacă nimeni nu mai auzise de My Dying Bride până acum, am vrut să le dăm un punct de reper. Aş zice că noul album conţine câte puţin din toate şi este, cel mai probabil, o chestie bună pentru a reîncepe ceva nou.

 

- Acum veniţi din Serbia, nu?

- Da.

 

- Şi după concertul din România veţi merge în Kiev, în Ucraina?

- Da, pentru prima oară.

 

- Cum călătoriţi – vă informaţi înainte de a ajunge într-un oraş în care încă n-aţi fost sau preferaţi să descoperiţi locurile?

- Îmi place să aflu multe înainte să ajung acolo, pentru că întotdeauna avem o perioadă limitată de timp când suntem undeva, pentru că nu avem numai spectacolul propriu-zis, ci şi interviuri, probe de sunet şi o grămadă de lucruri care cer timp, astfel că se întâmplă foarte des să mergem într-un loc şi să nu vedem cine ştie ce. Îmi amintesc că prima dată când am fost la Atena nu am văzut nimic, absolut nimic. Chiar în Atena! Eram legaţi de eveniment şi între toate treburile legate de presă, pe care a trebuit să le facem, întâlnirile cu fanii şi concertul în sine, nu am văzut nimic, ceea ce este un mare păcat. Din acest motiv în zilele astea în care suntem într-un loc nou ne place să ne oferim puţin timp ca să investigăm aceste locuri, dar ştim că avem doar puţin timp să o facem şi de aceea, dacă ştim unde mergem şi care sunt cele mai bune locuri de vizitat acolo, atunci putem merge direct acolo, fără să trebuiască să căutăm singuri locurile. Putem să petrecem jumătate din timpul nostru căutând locurile respective. Este bine să ştim unde mergem.

 

- Kievul este un loc foarte interesant de vizitat.

- Da. Am citit mult despre el. Este un loc foarte interesant.

 

- Aaron Stainthorpe are la Artmania o expoziţie foto, numită From a Dark Mind. Ce hobby-uri mai aveţi?

- Lui Andrew îi plac foarte mult calculatoarele şi jocurile de calculator şi îşi petrece mult din timpul liber ocupându-se de acest aspect. Eu mă concentrez asupra muzicii tot timpul. Acasă am nu numai chitarele mele, am şi tobe, şi clape, îmi place să creez muzică tot timpul şi să învăţ mai multe despre meşteşugul muzicii. Ăsta este marele meu hobby. Ştiu că Dan, toboşarul nostru, se aseamănă cu mine din acest punct de vedere. Şi el cântă foarte mult. Ar bate toată ziua tobele dacă ar avea ocazia. Muzica, atunci când faci parte dintr-o trupă, poate să preia controlul asupra a tot ceea ce faci şi despre asta este vorba, cel puţin la mine.

 

(Traducere de Andra Atodiresei)