Alexandru VAKULOVSKI

 Despre publicitatea politică din Moldova

 Acum mulţi ani, agrarienii câştigau lejer alegerile în Moldova. Fără mari eforturi. Era mai mult decât ciudat cum un partid compus din preşedinţi de colhozuri, sovhozuri şi agronomi – incompetenţi politic, reuşea să rămână la putere.

 „Politicienii” agrarieni câştigau pentru că aveau susţinerea celor de la sate. Ei erau nişte preşedinţi de colhozuri şi se exprimau ca atare. Ceea ce mergea bine la sufletul dezorientat al ţăranului de atunci. Dacă întrebai un ţăran de ce a votat cu agrarienii, răspunsul era simplu şi sincer: pentru că ei sunt spicuşorul şi spicuşorul ne hrăneşte!

 Pe lângă limbajul primitiv, bârfele şi minciunile atât de dragi săteanului (din lipsă de informare) ei aveau şi o siglă cu un spic – ce mergea direct la inima săteanului. Dar şi săteanul s-a prins că spicul se scutură în altă parte, aşa că agrarienii au dispărut ca partid politic.

 Între timp, au trecut ani – vorba lui Tudor Chirilă – şi, din păcate, lucrurile nu s-au schimbat spre bine. Şi asta se vede şi după siglele primitive, rurale, în sensul prost al cuvântului, ale partidelor politice. Ca să fie clar de la început, nu vreau să vorbesc despre ideologiile partidelor, ci despre „brandurile” lor prost transmise prin sigle.

 O inimă albastră cu multe steluţe galbene ce înconjoară monumentul lui Ştefan cel Mare cu crucea în mână. Ce-i asta? Un nou curent? Emo creştin? Sigla PPCD vrea să transmită multe şi din cauza asta e destul de absurdă, căci o adunătură de simboluri pur şi simplu anulează fiecare simbol în parte. De exemplu, e foarte clar că steluţele şi crucea nu că nu se combină, ci se bat cap în cap ca simboluri. Iar inima albastră nu mai e o inimă ce transmite căldură, ci o inimă rece. Sigur că designerul siglei a vrut să transmită altceva, dar n-a reuşit.

 Sigla PL suferă şi ea din cauza steluţelor. Pe de o parte e simbolul simplu, pe de alta – „rama” din steluţe. Importul de steluţe e o boală a „spicului” de odinioară. Nu degeaba se spune că vrabia mălai visează. Astfel, partidele ce au folosit acest simbol au avut ţintă cetăţenii ce ar vrea să se integreze în Europa… Şi MAE face aceeaşi greşeală. Asta pe lângă fonturile caraghioase şi denumirea care sună mai degrabă a Minister de Externe decât a partid politic. Plus tricolorul de sub fonturi şi steluţe, de parcă ar fi pus acolo la mişto…

 Strugurele Partidului Conservator nu arată atât de rău, dar – iarăşi – e un simbol destul de uzat alături de imaginea moldovenilor, plus că nu prea aduce a siglă de partid, ci mai degrabă a siglă a unei fabrici de vin…

 Sigla PLDM cu un stejar e pur şi simplu urâtă. Stejarul vrea să spună că „suntem tari”, dar problema e că desenul nici măcar nu e simplu, ci mai degrabă copilăresc şi tinde spre un desen „normal”, fără ca să reuşească. Şi dacă nu ar aminti prin cuvinte de „stejar” ai putea spune lejer că e un nuc sau dud, măr sau zarzăr…

 Dar, de departe, sigla mea preferată prin prisma prostiei e a Uniunii Centriste. Nişte mâini ce ţin harta Moldovei, deasupra căreia scrie: Tarlev. Adică? Ajutaţi-mă să pun mâna pe Moldova? Revenim la cultul personalităţii? Dacă Tarlev nu va mai fi la conducere în acest partid, îi va rămâne numele pe siglă? Plus că mâinile în care e Moldova au o conotaţie negativă. La mâini se mai spune popular şi „labe” şi de aici vin prea multe expresii ca să le amintesc: au pus labele pe…, Moldova la labe, etc., etc.

 Pe lângă siglele compuse din simboluri importate sau primitive (sau împreună), cu fonturile alese aiurea, fiecare partid are o politică de promovare proprie prin denigrarea celorlalte partide. Asta, iarăşi, nu-mi trezeşte nici un sentiment bun. Adică: votaţi pentru mine, pentru că ăilalţi sunt şi mai naşpa decât mine…

 Trist, dar concluzia la care ajungem e că visăm stele verzi (sau galbene…) pe pereţi în timp ce scoatem din bănci banii cetăţenilor care au fugit, la propriu, din ţară. Şi rămânem la acelaşi cerc vicios care nu ne duce nicăieri: partidele mint şi dezinformează în loc să informeze, încercând să-şi atragă cetăţenii „proşti, dar mulţi” şi alegătorii nu învaţă, „nu prind la minte”, pentru că nu au de la cine învăţa.

 Când ai în şcoală un profesor prost, se spune că şi tu vei rămâne un elev şi un specialist prost. Acest lucru e mai mult decât confirmat de cultura politică din Moldova. Şi în rest, în rest: GOLOSUITE ZA LUPU!