A. R. Deleanu despre 20/22

A. R. Deleanu

„20/22. Douăzeci de ani de texte”, Dan Perjovschi,

Cartea Românească, 2010

„Dacă speli împreună haine albe cu haine negre, hainele albe devin gri. Hainele negre rămân negre” (2001)

Volumul „20/22. Douăzeci de ani de texte” reprezintă douăzeci de ani de cronică jurnalistică a lui Dan Perjovschi, unul dintre cei mai importanţi artişti plastici din Europa. Pe lângă masiva activitate artistică, printre călătorii şi conferinţe, Dan Perjovschi a întreţinut începând cu anul 1991 o rubrică permanentă în revista 22. Volumul de faţă trasează nu doar evoluţia sa ca fin observator social şi critic de artă, ci şi calea României de la un stat socialist la un stat… ei, aici e buba: colecţia ridică cel mai acut întrebarea „Ce s-a schimbat?”. Şi, derivată, întrebarea „Încotro ne îndreptăm?”.

Cronicile lui Perjovschi de la începutul anilor ’90 sunt atente observaţii ale fenomenului cultural şi artistic, paralele între moduri de expunere plastice de la noi şi de la ei, îndemnuri la curaj şi creativitate, toate rostite cu patima celui care poate, în sfârşit, să iasă, să evadeze, să experimenteze. Textele din incipitul volumului sunt mai lungi, mai exhaustive, mai pătimaşe. Apoi, cu cât autorul îşi petrece mai des timpul trecând dintr-o parte în alta a graniţei, viziunea devine mai sumbră, tristeţea mai amară, optimismul mai umbrit. Textele devin mai caustice, mai nemiloase, mai profunde şi, foarte important, mai scurte. Textele lui Perjovschi se transformă, încetul cu încetul, în desenele lui Perjovschi. Autorul observă că spaţiul politic buruienos îl afectează pe cel social şi că spaţiul social afectează, prin natura intrinsecă a artei, spaţiul artistic, aşa că loveşte acolo, în politic, la rădăcina problemei.

„Locuiesc la Bucureşti, expun în cele mai mari muzee ale lumii. Londra, New York, Paris, Koln, Amsterdam. Sunt artist. Mi-am făcut datoria. Aştept ca politicienii să şi-o facă pe a lor. Aştept de vreo 17 ani” (2007).

Perjovschi vorbeşte despre politicieni, despre artişti, despre popi, despre studenţi, despre străini şi despre români. Atunci şi acum. Perjovschi vorbeşte despre tine şi despre mine. Şi, pentru că avem toata istoria României de după 89 pe 300 de pagini, putem trage nişte concluzii. Care-i treaba cu românii? Şi ce ne facem, bre?

Dan Perjovschi încheie volumul cu următorul text:

„Stimată redacţie, întrucât acum nu mă pot concentra deloc pe problemele României, vă rog să republicaţi oricare dintre ultimele 50 de Vis a vis-uri (că oricum nu s-a schimbat mare lucru)” (2010).

Citeşte cartea să vezi dacă s-a schimbat ceva din 2010 încolo, dacă se mai poate face ceva, cum, cine şi când, să afli de ce consideră Perjovschi că este mai greu de scris decât de desenat şi de ce preferă românii să meargă zilnic cinci staţii pe jos în direcţia opusă numai ca să prindă loc în maxi-taxi.