Ştefan BAŞTOVOI
PEŞTIŞORUL DE AUR
Omulvacă
de cîţiva ani buni
pescuieşte acelaşi peşte.
Vine dimineaţa pe mal
îşi scoate scăunelul pliant
viermii, undiţa
îşi aprinde foarte calm pipa
şi aşteaptă să vină peştele:
Vreau un trabuc, pălăria,
şi ochelarii lui Sigmund Freud,
zice el adunîndu-şi lucrurile,
şi,
dacă se poate,
un peştişor
pe care să nu-l pot pescui niciodată.
CĂLĂTORIE CU ŞOARECE
Un şoarece împăiat
mă sună la uşă.
un şoarece
cu dinţi electronici
şi ochi de cristal
îmi agită în faţă
sticluţele de formol
şi-mi arată cu ochiul
uşa laboratorului.
un şoarece alb
cu urechi de măgar
mă duce în braţe
injectat şi dormind.
ce frumoasă e lumea
dincolo de acest somn
provocat.
ce albastră se stinge
o ţigară neterminată
între degete.
uşa se deschide încet,
singură se deschide,
şi păşim înlăuntru.
ce frumos miroase aici
a medicamente.
ce frumos cîntă
acest bolnav
la seringa sterilizată
ceva din Bartok.
noi intrăm
şi ne facem loc printre ei.
de fapt
el îşi face loc
pentru că eu dorm de mult.
el mă duce în braţe
ca pe o tavă cu prăjituri,
o tavă din care
toate mîinile se întind
să mănînce.
el mă duce pe mine
ca pe o bomboană topită.
spre nicăieri.
spre niciunde.
prietenul meu nedorit
şi al vostru.
CIOCĂNITOAREA
Cu răutatea celui care pierde
mototolesc ideea mea despre lucruri
şi locul lor în lume.
Ce treabă! Spui
sînt două mii de oameni care vorbesc frumos
în două mii de versuri pe secundă
ei nu-şi notează gîndurile nicăieri
şi nu-şi împart părerile cu nimeni
îţi zic
sînt două mii de oameni pe secundă
care dispar fără să lase nimic în urma lor.
Apropie-te, eu stau aici ca un copac viermănos
apropie-te şi bate-mi cu degetul arătător
de zece mii de ori la rînd în piept.
Sînt oameni, vreau să ştiu,
care se sting acum.
Ce treabă! ce
chiar acum se sting?
Da, chiar acum,
cînd degetul tău bate ca o ciocănitoare.
BROSCUŢA NU
A dispărut din ochi broscuţa Nu
şi sub cămaşă
ochii cei de aur
şi-au aplecat privirea.
E vreo greşeală în purtarea lor?
sau poate e ruşinea
pe care copila îndrăgostită
mi-o aşeza în palmă ca pe un muşuroi de furnici.
ELEFANTUL PROMIS
Ţi-am adus
elefantul promis.
Mănîncă iarbă coji de cartofi castraveţi
din cînd în cînd îi poţi da
cîte o portocală.
De dormit doarme în picioare
nu sforăie
şi nu tuşeşte prin somn.
Nu-ţi face griji,
despre aceste animale se spune
că-şi simt moartea
cu puţin înainte
şi pleacă.