Dan MIHUŢ

dragul meu crocodil

 

aici am îngropat crocodilul meu
verde-pădurar şi cu burta galbenă
după ce a răposat de bătrâneţe
era un crocodil foarte frumos şi cuminte
a dormit cu mine o vreme şi nu sforăia
cel mai mult îi plăceau batoanele cu seminţe
şi piatra de râu, deşi cred că de-asta
îi cam cădeau dinţii destul de des
găseam în unele dimineţi chiar câte doi
pe chiuvetă, lângă periuţa de dinţi
deşi nu cred că-şi analiza fălcile
gingiile, cu o privire tristă
îi înşiram pe sfoară cum văzusem
că păstra rahan ghearele de leu

cel mai greu a fost să găsesc un loc adecvat
unde să merg să meditez în clipele grele
sau doar să vorbesc cu el
lovind încet cu unghia în mătăniile din dinţi
să-i rostesc încet numele şi să am senzaţia
că hârâie din esofag şi se gudură

după el, cu mare greutate, am luat
o iguană identică cu aia din videoclipul
„i can dance” în care phil collins
era foarte caraghios, la fel cred că-s şi eu
când plimb iguana prin curtea şcolii
din spatele blocului iar asta mică
trage cu ochiul la locul unde, desigur
va sta şi ea peste câţiva ani

 

numai hbo-ul nu dă filme cu moscova

 

după o zi caldă cu plimbări pe role şi ocheade
spre fetele de la debarcader sau mcdonald’s
orice dilemă poate fi învăluită în lacrimile de pe hbo
ţin pisica pe genunchiul drept, o hrănesc cu sticksuri
când mi se încălzeşte piciorul o mut pe cel stâng
vaca priveşte pe geam spre pisică şi paşte
mai departe, dar aude că pisica toarce ca o bombă
seamănă cu una din fetele care-au explodat la moscova
ar trebui ca hbo să difuzeze din nou moscova
nu crede în lacrimi, până şi vaca plânge şi paşte
mai departe

da, hbo-ul ar putea înlătura tristeţea absurdă
a celorlalte programe tv care repetă aceleaşi imagini
vaca mănâncă tulpina copacilor de disperare
mai ia şi-o gură de pământ, ea ştie să facă diferenţa
între natura lacrimilor, îmi recită des lacrimae rerum
(eneida, vergiliu, cartea I, rândul 462)
dar de ieri n-a mai zis nimic, va trebui să găsesc
un psiholog priceput pentru mine şi
o psihiatră sexy, foarte sexy pentru ea

(azi am aflat că şi jude law are o vacă în spatele casei
şi se străduieşte să înveţe arta croşetatului)

 

dansează elanul românesc

 

în ţara noastră nu avem elani şi mi-e ciudă
de când am văzut unul tare frumos în armată
trecea prin pădure maiestuos
spre popasul de pe dn 66
atunci aveam doar zimbri în ţara noastră
doi în libertate, bătrâni şi băşinoşi
în parcul naţional de la haţeg
li se auzeau mereu băşinile iar balega puţea
până-n cantină
am vrut chiar să organizăm un desant
şi să-i chilărim fără ezitare
dar în ultima clipă ni s-a făcut milă sau somn

şi-acum mă admir pentru ce farsă mi-am jucat
eram un tânăr soldat cu akm
în postul de santinelă 46
sătul de ţigări proaste şi labă
ceea ce mi-am închipuit că e un elan
era cerb lopătar cu un defect la coarne

 

vaca feat. roy orbizon

 

după atâta educaţie, sleiţi de puteri, nu ne mai gândim
decât la o plajă imensă unde să punem corturi
să stăm toţi cu un pahar rece în mână
până când dispar diferenţele fizionomice
ce e mai comod decât o mare frăţie alimentată
cu lapte de vacă, un ashram micuţ cu posibilităţi
de relansare a unor idei tropicale, rubiconde

părinţii, şcoala sau cetăţenii din jur ne-au insuflat
valori şi principii pe care plimbările de seară
şi hrana adecvată le-au solidificat, am ajuns o mână
de puştani care conduc lumea din parc, din cârciumă
de pe bancheta ruptă a oricărui autobuz

dar nu putem duce la capăt nimic din ce-am învăţat
câţiva vor muri, câţiva vor uita, ceilalţi vor fi prea laşi
vaca ne va privi cu înţelegere cum ne curăţăm
va fi dezamăgită, desigur, puteam deveni mult
mai puternici doar privind-o în ochi şi pricepând

şi nu e vorba de nici un blestem
doar de îndemnuri
din pop-culture

but only the lonely
know why
i cry
only the lonely

dum-dum-dum-dumdy-doo-wah
ooh-yay-yay-yay-yeah
oh-oh-oh-oh-wah
only the lonely

aşa va fredona vaca şi vom trăi veşnic

 

balada ariciului

 

îhî, e seara, bem bere la montana, e bine, e foarte bine
ce ne-ar mai putea lipsi acum în afară de ariciul
care se strecoară pe lângă gardul viu, sau poate
câteva chinese girls, vorba ta, să ne cânte în pancreas
ca louis prima – beep, beep, got a pole in my condo
să se gudure pe lângă accentul nostru de bombay
singapore, manila, rangoon sau phnom penh

da, toată asia ne-ar putea lipsi acum, cu laosul ei
ca un faringe întins spre insulele spratly
sau templele din cambogia în coloanele cărora toate zeităţile
se împreunează discret şi potecile spre nepal, le mai ţineţi minte
cum se ridică precum fildeşul elefanţilor

mongolia, cum se uită ea peste buricul chinei
spre bhutanul care stă pe ciuci, spre circuitul de formula 1
al sultanului din brunei, eh, măi, sultane
ce era să-ţi confund circuitul cu aerodromul din baikonur
sau cu karakorum s.r.l din craiova, dar, uite, marele fluviu amur
cum visează să fie măcar o băltoacă în timorul de est
să-şi mai odihnescă şi el şalele, oh, de când mârşava
de sîr daria a fugit către vest cu nenorocitul ăla de amu daria
prietenul lui din şcoala primară, cel cu care vâna tigrul şi pe
fratele lui, eufratul, ce mai sunt şi fluviile în ziua de azi
nu te mai poţi baza pe nimeni, toate trădează idealurile
poate doar cộng hòa xã hội chủ nghĩa việt nam
care a rămas la ce se auzea din ho şi min către washington
că şi china asta e galbenă precum ceara, o fi bolnavă

o avea ceva la 北京市sau beijing, cum îi spunem noi
da, da, da, ce bine o fi în asia când pe noi ne arde criza
vor să ne dea afară pe capete, să ne trimită în concediu
fără plată şi fără discernământ, nici nu îl interesează
pe şmecherul de ulan bator, el se holbează
la fetele japoniei, shikoku şi fukuoka, mai ales la cea mare
da, în asia nu ne-ar durea nici în kuala lumpur
ne-am uita la acelaşi arici care se strecoară pe lângă gard
ce faci, mă, amărâtule, te-a fugărit criza, i-am zice
de unde eşti, romania, constanţa, aaaaaaaaaaa, zi aşa
stai aici lângă noi, dă-i, mă, un maotai, un sake, un airagul
un koumiss sau un rachiu de tashichoezong
ce mai e pe la constanţa, ce mai face grosu, ţuglea, maparlo
vasilievici, mihuţ şi ăilalţi, ia şi papă şi-un mongolian barbeque

aşa că lăsaţi-l dracu de arici, mă, băieţi, nu-i mai vorbiţi
nu-l mai stresaţi că fuge în asia şi ne face dracu de râs pe-acolo
nimeni n-o să vă mai traducă, să vă publice nici atât
ariciule, bei o bere, nu mai avem decât stejar, asta e

(lui mircea ţuglea, mare maestru al păpădiilor şi al aricilor)

 

autumn symphony

 

cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie
cu frişcă, venea din cer potopul şi se zdrobea
de asfaltul cald, şoferul autocarului a întins mâinile
şi ţipa ca un apucat, duduile ţipau la şofer
noi ţipam la dudui şi frişca se îngroşa

am intrat într-un zid gros, aşa sunt zidurile la caracal
adica era ca în povestea aia cu dă doamne pe lume
o ploaie cu frişcă, zidul rău mă pişcă, scaunul m-a prins sub el
şi nu se mai mişcă

n-a fost vorba de descarcerare
doar ceva borş pe nas, vânătăi şi spaimă muierească
dar ploaia nu mai contenea, cineva a amintit
de ploaia cu broaşte stârnită de petrache lupu
sfântul de la maglavit

am coborât să vedem minunea şi ne-am bucurat
treceau cocorii olteneşti şi lansau câte-un găinaţ
cât crocodilu’

 

invazia

 

în noaptea aceea, m-am întors târziu de la un chef
de pe ştefan cel mare şi-am luat-o pe jos, e bine să mergi
spre dimineaţă prin oraş, am trecut prin piaţa victoriei
prin lumina aia galbenă galbenă şi stresantă

trebuia să fac stânga pe buzeşti, atunci stăteam pe mircea
vulcănescu, şi când am trecut prin faţă pe la vox maris
am auzit paşi în spatele meu, paşi apăsaţi de om greu
nici nu m-am uitat înapoi pentru că nu aveam de ce

dar se părea că cineva se ţinea după mine la o distanţă
egală şi, cam pe unde e acum mcdonalds, m-am gândit
că trebuie să fie un câine, nimic altceva, un câine fără
stăpân care, când n-are ce face, se ţine după cine apucă

când m-am întors să mă uit, am văzut că era o vacă
una comună care se ţine după vreun om când n-are ce face
şi mi-am continuat drumul, se va plictisi la un moment dat
sau se va opri să pască vreun fir de iarbă mai mare

sau poate merge la piaţa matache, are treabă pe-acolo
dar am trecut şi de matache, am intrat pe vulcănescu
şi ea tot în spatele meu era, mergea liniştită
şi mai dădea din coadă ca şi cum ar goni muştele

atunci i-am zis „du-te, vaco, în treaba ta, nu te mai ţine
după oamenii cumsecade cu inima largă şi miloasă
crezând că ţi-ar putea da ceva, te-ar putea folosi
deşi nu au la ce, nu mai foloseşti la nimic în oraşe”

şi nici nu m-a băgat în seamă, doar se uita la mine
cu ochii ăia mari şi comuni cu care vaca se uită la oameni
s-a ţinut după mine până am intrat pe dacia, nici nu
văzusem când am trecut pe lângă numărul treizeci şi doi

„vacă, vacă nebună, nu te mai ţine după mine, nu am
ce să fac cu tine, stau cu chirie, nu am unde să te ţin
nici măcar mama laptelui pe care-l beau în fiecare dimineaţă
nu poţi fi, m-am învăţat cu laptele degresat brenac”

dar s-a ţinut după mine privind fix ceafa mea, poate
în dreptul muzeului literaturii să fi întors un pic capul
şi-am ţinut-o pe dacia înainte, am trecut de piaţa galaţi
am ieşit în moşilor, „vaco, hai să ne înţelegem ca

oamenii, bem o bere la bloody mary, o dau eu
după care mergem fiecare în treaba lui, înţelege-mă
nu mă pune acum în situaţia de avea povara ta pe cap
nu am unde să te ţin, nu am nutreţ, nici să te mulg nu ştiu”

vaca a dat din cap în semn că da, apoi în semn că nu
se luminase bine între timp, cei care plecau la serviciu
se uitau la mine ca la un om harnic care a plecat
cu noaptea în cap cu vaca la păscut şi se gândeşte la ale lui

„vaco, eu iau de-aici un trolebuz, mă dor picioarele de mor”
dar s-a urcat şi ea încet-încet şi s-a aşezat pe două scaune
sau chiar trei în spatele trolebuzului, am coborât la kogălniceanu
şi m-am dus către dâmboviţa, poate vrea apă săraca vacă

am cerut o găleată la florăresele de la izvor şi i-am dat apă
doar a mirosit-o şi s-a uitat cu jind la iarba din faţa
casei poporului unde am mers şi i-am povestit în timp ce păştea
toată situaţia mea, i-am explicat pe-ndelete cine sunt şi ce fac

eram aproape exasperat de felul meu de-a fi, de faptul
că nu pot să plec şi să nu-mi mai pese, să merg să dorm
şi să mă duc la slujba mea care era în pericol, lipseam
fără să dau un telefon şi să anunţ „îmi dau demisia

nu mai pot trăi în oraşul acesta în care vacile hărţuiesc
oamenii”, am alergat către dâmboviţa, am sărit în apă
şi-am înotat, nu-mi dau seama cât şi până unde, m-am trezit
la mult timp după şi nu mai ştiam nimic de vacă, chiar nimic

 

romanian trip syndrome

 

la ieşirea din mamaia am intrat cu maşina într-o vacă
vaca s-a întins pe capotă
rănită
ce facem cu vaca asta rănită?
ce facem cu hemoragia ei?
dacă am rupt kundalini-ul în ea?

am ajuns la staţia de taxare mazăre
vaca dormea ca la reanimare
rănile i se uscaseră de la vânt
nările i se uscaseră de la vânt
dar o ajutam noi
îi făceam vânt cu ştergătoarele de parbriz
şi-i aruncam pahare de şpriţ între coarne

vaca n-a vrut să plătească taxa mazăre
n-a vrut să coboare de pe capotă
cum să intrăm în mamaia sub o vacă?

aşa o vacă rebelă nu am mai văzut

deci, nu am mai ajuns în constanţa
stăm în camping la năvodari
şi aşteptăm să treacă criza

 

 

moartea lişiţei

 

cine n-a fost la o vânătoare de lişiţe să se ducă
să ia o puşcă sau chiar două şi un ogar
cu colţi mari şi ascuţiţi ca să smulgă păpurişul
şi cizme cu cărâmbul cât mai înalt şi sandviciuri
lişiţele se topesc după sandviciuri cu frigărui de pasăre

e cineva care nu ştie ce sunt şi cum arată lişiţele?
seamănă cu raţele galbene cu care ne jucam în cadă
totdeauna galbene, exact aşa sunt şi cele de baltă

da, şi când le vezi liniştite, după ce au mâncat frigărui
atunci poţi porni vânătoarea. întâi faci valuri mici
nu e mişcare mai frumoasă decât cea a târtiţelor
ridicate de valuri, decât a gâtului lor în S, mişcarea
bruscă în jos ca a unui dansator de breakdance
penajul lor galbengalbengalben şi aşa de pufos
însă doar peste câteva clipe penele vor ţâşni
în toate direcţiile, alicele vor pătrunde în pieptul
mic şi moale, mai fraged decât al puiului lui ion
alexandru brătescu voineşti, mai fraged decât
orice carne pe care-aţi făcut-o la grătarul vostru
din curte, din balcon, din debara. criminalilor!

 

global warming

 

un prieten din laukaa îmi spune că a nins
şi-mi vine să nu-l cred
e prea mult soare ca să-l cred
chiar dacă ţara lui e departe
spre nord, spre gheţuri
poate să ningă la el în oraş
fără ca aici să cadă vreun fulg obosit
pe malul tăbăcăriei
deşi apa e îngheţată
iar deasupra gheţii se văd lişiţele înlemnite
pe cuib
un motiv de îngrijorare pentru ornitologi
sau pentru paznicii de la city park
vor înlemni şi clienţii şi nu vor mai putea închide
dar aki insistă că a nins
şi că lustruieşte tălpeţii saniei
îi dai cu parafină?
nu, cu grăsime. animală? nu, vegetală
şi cade polen deasupra tăbăcăriei
un motiv de îngrijorare pentru palinologi
sau patronii de la city mall
clienţii vor fi fecundaţi şi se va umple oraşul
de eskimo
aki a terminat de pregătit skiurile
şi pleacă, îmi spune, salut, bătrâne
uită-te la mine cum mă duc ca amundsen
peste gheţurile topite
de data asta e cazul că mă îngijorez eu
dacă gheţurile se topesc
înseamnă că vine primăvara

foto: dave mcleavy