Octavian Perpelea
la bohème
pentru Rucăru, Scoicaru & Ştiftu
iubim cu toţii
aceeaşi femeie
prăbuşită peste mese
la terasa Argentin
& ştim deja că
plictiseala se vindecă
doar prin ciroză
ficatul ne creşte
în ritmul inflaţiei
iar chipul ratării
ne face cu ochiul
din geamul bodegilor
dar nouă nu ne pasă
suntem boemi &
vom trăi ca & până acum
c-un picior în groapă
& cu capul în nori
1 decembrie
am dat refresh
& nu-mi mai amintesc
nicio minciună
învăţată la şcoală
am uitat numele patriei
în care trăiesc
urechile mele
nu mai aud deloc
glasul străbunilor
m-am născut aici
din întâmplare
cum din întâmplare
într-o zi poate
am să mor în altă parte
mă mulţumesc
cu istoria care înseamnă
ceva doar pentru mine
azi am desfăcut
şampania & sărbătoresc
20 de ani
de la prima labă
life is life
azi am primit citaţie de la administraţia blocului
& am fost înştiinţat că o să fiu dat afară din apartament pentru neplata întreţinerii timp de trei ani
părinţii nu mai vor să mă recunoască drept fiul lor
femeilor le inspir ceva între milă & scârbă
C.V.-ul meu nu a avut de luni bune nicio vizualizare
corpul îmi este plin de bube roşii acoperite cu o crustă de mătreaţă seboreică
ultima dată când m-am privit în oglindă faţa mea avea forma oraşului Brazzaville
în rest sunt bine
ultimul rebel
sunt furios
că mi-au furat din nou
bicicleta
& cum ajung acasă
arborez steagul piraţilor
pe balcon
iau funingine de pe un tuci
&-mi întind
sub cearcăne
mă dezbrac la bustul gol
îmi lovesc pieptul
ce răsună ca o tobă
africană
apoi sun la
112
generaţia pro
stăm cu toţii
sprijiniţi de gard
mâncăm seminţe
bem bere la pet
o ardem pe caterincă
& cât e ziua de lungă
nu facem
decât să aşteptăm
asemeni unor stridii
bătrâne & bovarice
ce visează
să ajungă
la masa bogaţilor
history of a bad boy
a fost un copil pervers
a muşcat până la sânge
din sânul familiei
astăzi e adultul pervers
ce agaţă Lolite
pe Calea Moşilor
pe bune
de-aş fi ştiut
oooo de-aş fi ştiut
dacă aş fi avut măcar
o vagă idee
un mic presentiment ceva
aş fi rămas acolo
& acum aş fi fost
un spermatozoid înţelept
cu început de
chelie
ultimul drum
cu o cruce de
plastilină roz lipită pe spate
& o aură mică
împletită din flori de plastic
înaintezi
înaintezi
pe acelaşi drum
sorbind mereu din butoiaşul de rum
fără iluzii
ca un hamster bătrân
care a suportat prea multe experimente
iar la final
nu te aşteaptă vreo câmpie veşnică
vreun disneyland
ori vreo cariatidă vivantă
eşti perfect
nicio carie
niciun defect
o adevărată partidă
pentru cimitirul „Eternitatea”
unde moartea îţi va reda optimismul &
virginitatea