|
(Acest text se bazeaza pe o istorie reala care a avut loc in
spatiul carpato-danubian la 13 ianuarie 1821. Alexandru Sutto a fost un
personaj real, cunoscut absolut de toti romanii. De aceea, toate
asemanarile cu realitatea nu sunt deloc intimplatoare. )
Personaje
Surugiul
Bucatarul
Spalatoreasa
Paharnicul
Ienicerul
Gunoierul
Voci din multime
Scena 1
Interiorul unei case. Toata lumea face curat. Se face seara. Contururile
celor care fac curat aproape ca nu se disting.
Surugiul: Nu am sa matur mai departe dusumeaua.
Bucatarul: Nu?
Surugiul: Nu.
Bucatarul: Dar e un ordin.
Surugiul: Ma doare in cot de toate ordinele, comenzile si insarcinarile
din lume.
Bucatarul: Da-i drumul ca e interesant. Zi mai departe!
Surugiul: Eu am zis tot ce am avut de zis.
Bucatarul: Ce s-o intimplat cu tine: ai lipsit cinci minute
si ai devenit, brusc, curajos, asa cum nu ai fost niciodata pina
acum?
Surugiul: Eu am fost la closet. Pur si simplu am fost la closet sa-mi
satisfac nevoile.
Bucatarul: Si asta explica tot? Cit de simplu e sa ajungi un om
indraznet.
Surugiul: Nu-i vorba despre asta.
Bucatarul:Dar despre ce-i vorba?
Surugiul: L-am vazut acolo pe Alexandru Sutto.
Bucatarul: Pe cine?
Surugiul: Pe Alexandru Sutto.
Bucatarul: Si de ce nu mi-ai spus de la bun inceput?
Surugiul: Am uitat.
Bucatarul: El e in closet ?
Surugiul: Da,e in closet.
Bucatarul: Dar el ne-a spus ca se duce la agatat femei in Baneasa
si ca, atunci cind se va intoarce, ne-a cerut ca toate incaperile
sa straluceasca luna. Inseamna ca nu a mai ajuns in Baneasa?
Surugiul: Se pare ca nu a ajuns.
Bucatarul: E foarte bine pentru ca noi inca nu am terminat sa facem
curat, iar el o sa ne faca zile fripte pentru asta.
Surugiul: Deja nu o sa ne mai faca nimic.
Bucatarul: Ce vrei sa spui cu asta?
Surugiul: Alexandru Sutto e mort.
Bucatarul: Nici eu nu vreau sa mai spal mai departe dusumeaua. Ma doare
in cot de ordinul lui Alexandru Sutto. Toata lumea sa se opreasca
din lucru pentru ca aceasta insarcinare nu mai este valabila. Si
ce-a patit?
Surugiul: I s-a oprit inima in loc in closetul din curte.
Bucatarul: Si l-a scos cineva din closet?
Surugiul: Nu l-a scos nimeni.
Bucatarul: Si in ce closet e?
Surugiul: In closetul din fata.
Bucatarul: Du-te si-l scoate din closet!
Surugiul: Eu?
Bucatarul: Da, tu.
Surugiul: Eu nu vreau sa ma duc.
Bucatarul: De ce?
Surugiul: Pentru ca, deja, mi-am satisfacut nevoile.
Bucatarul: Atunci trimite pe altcineva sa-l scoata de acolo.
Surugiul: Bine.
Bucatarul:Urgent!
Surugiul: Ei, vino incoa!
Paharnicul: Dar eu am treaba la masa.
Surugiul: Lasa masa aia in pace ca sint probleme mai importante
de rezolvat.
Paharnicul: Va ascult.
Surugiul: In timp ce facea pipi, individului ala i s-a oprit inima
in loc.
Paharnicul: Pipi?
Surugiul: Da, pipi. Dar nu despre asta-i vorba, ci despre aceea ca i
s-a oprit inima in loc. Ai inteles?
Paharnicul: Am inteles.
Surugiul: Scoate-l din closet si adu-l incoa.
Paharnicul: L-am scos.
Surugiul: Acum adu-l in fata noastra.
Paharnicul: E destul de greu.
Surugiul: Fa si tu un efort.
Paharnicul: Bine.
Bucatarul: Incheie-i slitul!
Paharnicul: Eu?
Bucatarul: Da, tu.
Paharnicul: Eu nu pot sa-i inchei slitul unui...tip.
Surugiul: Dar e un individ mort.
Paharnicul: Cu atit mai mult.
Surugiul: Inseamna ca esti un tip cam pudic, nu-i asa?
Paharnicul: Asa e. Tot timpul am fost asa. De ce acum as fi altfel? Am
si eu niste principii ale mele in viata pe care le respect. De ce
le-as incalca anume acum?
Spalatoreasa: Pot sa-i inchei eu slitul.
Bucatarul: Incheie-l.
Spalatoreasa: Domnilor, dar asta-i Alexandru Sutto? Nu-i asa ca-i Alexandru
Sutto?
Bucatarul: Ai dreptate.
Surugiul:Asa e.
Bucatarul: Intr-adevar, e Alexandru Sutto.
Paharnicul: E Alexandru Sutto! Cit de ciudat e ca nu l-am recunoscut
de la bun inceput.
Spalatoreasa: Dumnezeule, acesta e Alexandru Sutto!
Paharnicul: Niciodata in viata nu mi-as fi imaginat ca acesta e
Alexandru Sutto.
Spalatoreasa: Uluitor!
Surugiul: Lasati vorba si asezati-l pe scaun pe Alexandru Sutto.
Paharnicul: Pe scaunul lui.
Surugiul: Bineinteles, pe al lui.
Spalatoreasa: Bine, il asezam.
Paharnicul asaza cadavrul lui Alexandru Sutto pe scaun. Surugiul si bucatarul
incep o partida de zaruri.
Surugiul: Acum e serviciul tau.
Bucatarul: Fii pe faza.
Paharnicul: Domnule, si ce fac eu mai departe cu Alexandru Sutto?
Surugiul: Cu cine?
Paharnicul: Cum, cu cine? Cu Alexandru Sutto caruia i s-a oprit inima
in loc in vreme ce se pisa.
Surugiul: Dar care-i problema?
Paharnicul: El aluneca de pe scaun.
Bucatarul: Ia-l in brate.
Paharnicul: Nu pot sa-l iau in brate.
Surugiul: Dar acum e o situatie mai speciala.
Paharnicul: Am si eu niste principii ale mele pe care nu le incalc
niciodata. De ce le-asi incalca acum?
Spalatoreasa: Il pot lua eu in brate pe Alexandru Sutto.
Bucatarul: Ia-l!
Paharnicul: Ce dezmatata esti! Ma dezamagesti!
Surugiul( i se adreseaza bucatarului): Iti inchipui, Alexandru
Sutto sta in fata noastra si nu ne mai spune nimic.
Bucatarul: Nu-mi pot crede ochilor.
Surugiul: Alexandru Sutto care tuna mereu si fulgera tot timpul cind
era cazul si cind nu era acum tace milc. Acum sta in
fata noastra si nu mai zice absolut nimic.
Bucatarul: Acum noi jucam zaruri, iar Alexandru Sutto ne priveste de
pe scaunul asta fara macar a cricni ceva. Este prima data in
viata cind jucam zaruri de fata cu Alexandru Sutto, si tot pentru
prima data in viata el nu ne mai cere nimic: nici sa-i aducem de
mincare, de baut, sa-l dezbracam, sa-i aducem femei si muzicanti,
sa-i facem vint cu evantaiul sau mai stiu eu ce. El nu ne mai ordona
nimic.
Bucatarul: Alexadru Sutto, dupa cum se vede, poate fi si un om de treaba.
Spalatoreasa: Alexandru Sutto aluneca. Nu-l mai pot tine in brate.
Paharnicul: Nici eu.
Surugiul: Lasa-ti-l sa cada.
Paharnicul: Acum pot sa plec?
Bucatarul: Nu.
Paharnicul: Atunci am sa stau.
Spalatoreasa: Nu sinteti impotruva sa ma intind alaturi
de Alexandru Sutto?
Bucatarul: Nu, bineinteles.
Surugiul: Dumnezeule, dar ce-o sa facem acum?
Bucatarul: Ce-ai in vedere?
Surugiul: Sintem pierduti.
Bucatarul: De ce crezi asta?
Surugiul: Pentru ca, daca romanii vor afla ca Alexandru Sutto nu
mai e in viata, s-a zis si cu noi. Noi nici sa citim sau sa scriem
nu stim prea bine, la fel cum nu prea stia nici Alexandru Sutto, astfel
incit noul domnitor nu o sa ne tina pe linga el.
Bucatarul: Si nici o limba nu o stim bine.
Surugiul: Nici macar limba materna nu ne o cunoastem prea bine. Caci,
in ultimul timp, mai vorbeam in romana doar cu caii
mei.
Bucatarul: Nici pe mine noul domnitor nu o sa ma tina pe linga
el, deoarece nici bucataria greceasca, nici cea turceasca, dar nici cea
romaneasca nu o stiu prea bine. Stiu doar sa maninc. Aici
m-a bagat spalatoreasa care e iubovnica mea si care se culca cu Alexandru
Sutto. Dupa ce m-am aranjat eu aici, te-am adus si pe tine incoace,
culegindu-te de pe drumuri. Tii minte?
Surugiul: Tin minte, bineinteles, deoarece spalatoreasa este sotia
mea.
Bucatarul:Acum e insa foarte nasol, caci ea nu va mai avea cu cine
se culca. Oare ce ne vom face?
Surugiul: Important este ca romanii sa nu stie ca Alexandru Sutto
nu mai e in viata.
Bucatarul:Dar, daca romanii vor intreba unde e Alexandru
Sutto ce-o sa le spunem?
Surugiul: Va trebui sa nu le spunem nimic.
Bucatarul: Ba nu, va trebui sa le spunem tuturor ca e mort cit
inca nu au aflat din alte surse . Du-te si anunta-le romanilor
vestea mortii lui Alexandru Sutto.
Paharnicul: Eu?
Bucatarul: Da, tu.
Paharnicul:Ma duc.
Surugiul: Nu te du.
Paharnicul: Nu ma duc.
Bucatarul:Trebuie sa le spunem romanilor ca Alexandru Sutto a murit.
Du-te si le spune romanilor ca Alexandru Sutto a murit!
Paharnicul: Ma duc.
Surugiul: Nu trebuie sa le spunem nimic. Nu te du nicaieri si nu le spune
nimic!
Paharnicul: Nu ma duc nicaieri si nu le spun nimic.
Surugiul: Nici un roman nu trebuie sa afle ca Alexandru Sutto a
murit. Nici unul macar. Cu atit mai mult turcii, caci s-ar putea
sa-i ia caftanul inapoi. De asta depinde soarta noastra de mai departe.
Numai asa ne putem pastra privelegiile pe care le avem acum: sa mincam,
sa bem si sa chefuim pe degeaba, oricit ne-am dori. Acum nimeni
nu o sa ne mai ceara sa facem ceva- sa inhamam sau sa deshamam caii,
sa facem mincare si s-o servim la masa, sa-l descaltam de bocanci,
sa-l dezbracam de haine, sa rinim grajdul sau sa-i turnam vin in
pahare. Acum putem sa huzurim si noi in voie.
Bucatarul: Crezi?
Surugiul: Bineinteles. Vom putea insa sa profitam de situatia
asta numai daca vom ascunde de toti ca Alexandru Sutto e mort.
Bucatarul: Trebuie sa ne gindim si la alte solutii.
Surugiul: La care? Sau vrei din nou sa fii sluga nu stiu cui si sa te
spetesti din zori si pina noaptea tirziu?
Bucatarul: Fara doar si poate ca nu vreau.
Surugiul: Atunci lasa vorba si arunca zarurile. Este serviciul tau.
Bucatarul: Scopul meu este sa cistig toate partidele pe care le
joc cu tine.
Surugiul: Si eu tot asta mi-am propus.
Bucatarul: Atentie! Eu merg!
Paharnicul: Domnilor, dar cu caftanul lui Alexandru Sutto ce facem?
Bucatarul: Dar ce s-a intimplat cu caftanul lui?
Paharnicul: Spalatoreasa l-a dezbracat de caftan pe Alexandru Sutto.
Si sub caftan, el e imbracat in haine europenesti. Culmea!
Tuturor ne cerea sa purtam haine turcesti, iar el, uite ce facea, purta
pe dedesubt haine europenesti. Va inchipuiti asa ceva?
Bucatarul: Ciudat de tot.
Surugiul: Dumnezeule, ce perfid era!
Paharnicul: Pina acum, nu am vazut niciodata in viata mea
haine europenesti.
Bucatarul: Nici eu nu am vazut, dar pe mine nici nu ma intereseaza.
Paharnicul: I-as putea lua eu hainele europenesti?
Surugiul: Ia-le!
Paharnicul: Si sacoul, si pantalonii, si camasa?
Surugiul: Da. Si sacoul, si pantalonii, si camasa.
Bucatarul: Numai sa le imbraci sub alea turcesti.
Paharnicul: Bine.
Surugiul:Ceasul de la mina dreapta a lui Alexandru Sutto insa,
da-mi-l mie.
Paharnicul: Doamne, ce curioase mai sunt!
Bucatarul: Iar mie lantul de aur de la gitul lui Alexandru Sutto.
Paharnicul: Luati-le! Eu insa am sa ma imbrac chiar acum
in hainele europenesti ale lui Alexandru Sutto. Am sa-i imbrac
chiar si chilotii sai europenesti.
Surugiul: Imbraca-i!
Paharnicul: Niciodata nu am purtat asemenea haine! Dumnezeule, ce sacou
negru! Ce pantaloni! Ce camasa! Ce chiloti!
Bucatarul: Acum stai jos linga ei.
Paharnicul: Nu ma asez ca sa nu-mi sifonez hainele mele noi, de stofa.
Bucatarul: Stai jos, ti-am spus.
Paharnicul: Ma asez, dar nu alaturi de ei. Ma asez in pirostrii.
Am si eu anumite principii in viata pe care nu vreau sa le incalc
chiar acum.
Bucatarul: Vreau ceva sa beau .
Surugiul: Si eu.
Bucatarul:Ada-ne o sampanie din lada de linga geam.
Paharnicul: Dar aia e sampania lui Alexandru Sutto pe care a pregatit-o
pentru cheful din seara asta. E sampania lui Alexandru Sutto.
Bucatarul: Blegule, Alexandru Sutto nu mai e!
Paharnicul: Exact, nu mai e!
Bucatarul:Atunci?
Paharnicul: Va aduc indata. Si cu mortu ce sa fac?
Surugiul: Are grija de el spalatoreasa.
Paharnicul: Vin indata.
Paharnicul se intoarce cu o sticla de sampanie.
Bucatarul: Sa bem pentru domnitorul nostru.
Surugiul: Sa bem pentru domnitorul nostru.
Bucatarul: Sa bem pentru domnitorul nostru care a murit de trei zile.
Sa bem pentru Alexandru Sutto.
Surugiul: Noroc, maria ta!
Bucatarul: Toarna-i si lui Alexandru Sutto un pahar de sampanie in
gura!
Paharnicul: Dar oare el vrea...sampanie?
Bucatarul: Sigur ca vrea.
Surugiul: Inchina si tu un pahar, cu noi, Alexandru Sutto!
Bucatarul: In sfirsit, acum am si eu posibilitatea sa beau
cu Alexandru Sutto!
Surugiul: Si eu pentru prima data in viata am sa ciocnesc cu Alexandru
Sutto!
Bucatarul: Tu de ce nu bei cu noi pentru Alexandru Sutto?
Paharnicul: Pentru ca eu, de felul meu, nu prea beau sampanie.
Bucatarul: Esti cam fricos, batrine. Stai cam prost la capitolul
curaj si indrazneala politica. Bea un pahar de sampanie impreuna
cu Alexandru Sutto.
Surugiul: Nu te uita la copacul din fata, unde te-ai pisat un pic mai
inainte, ci la Alexandru Sutto.
Bucatarul: Uita-te in ochii lui Alexandru Sutto. O asemenea ocazie
nu o sa se mai repete degraba.
Paharnicul: Dar el are ochii inchisi.
Bucatarul: Stai ca am sa-i ridic eu pleoapele! Asa! Acum uita-te in
ochii lui!
Surugiul: Priveste-l macar o data in viata in ochi pe Alexandru
Sutto.
Paharnicul: Il privesc.
Surugiul: Minti!
Bucatarul: De ce nu-l privesti in ochi pe Alexandru Sutto?
Paharnicul: Pentru ca mi-e frica.
Bucatarul: Nu trebuie sa-ti fie. Domnitorul nostru in fata caruia
si noi tremuram altadata de frica, acum e mort.
Surugiul:Acum sintem liberi sa facem ce vrem. Uite, de exemplu,
eu am sa ma asez pe scaunul pe care statea el tot timpul si nu o sa mi
se intimple nimic si nimeni nu o sa-mi spuna nimic. Crezi?
Paharnicul: Oare chiar sa ai tu atita curaj?
Surugiul: Am.
Surugiul se aseaza pe scaunul pe care, de obicei, statea Alexandru Sutto.
Surugiul: Ei, a crapat cerul?
Paharnicul: Nu.
Surugiul: Mi-a zis cineva ceva?
Paharnicul: Nimeni nu ti-a zis nimic.
Surugiul: Si Alexandru Sutto?
Paharnicul: Nici Alexandru Sutto nu ti-a zis nimc.
Surugiul: Dar de ce nu mi-a zis nimic.
Paharnicul: Nu stiu exact.
Surugiul: Nu mi-a zis nimic pentru ca nu are curaj. Acum toarna-mi sampanie
in cupa lui. Vreau sa beau sampanie din cupa lui.
Paharnicul: Dar, totusi, asta e cupa lui.
Surugiul bea sampanie din cupa lui Alexandru Sutto.
Surugiul: A ripostat in vreun fel?
Paharnicul: Nu.
Surugiul: Acum putem face ce vrem pentru ca suntem slugi libere. Acum
nu mai avem cui sa-i dam socoteala.
Bucatarul:Sintem slugi libere! Putem sa bem chiar si sampanie de
fata cu Alexandru Sutto si chiar impreuna cu Alexandru Sutto. Ia
toarna-i, din nou, un pahar de sampanie lui Alexandru Sutto in gura
pentru ca vreau ca el, macar o singura data in viata, sa se imbete
impreuna cu noi. Sanatate, maria ta! Sanatate! Vreau sa-l imbatam,
asa cum ne imbata si el pe noi, si sa ridem de el. Toarna-i
toata sampania in gura.
Surugiul ii toarna toata sampania lui Alexandru Sutto in
gura.
Surugiul: Nu stiu de ce, dar eu simt o dorinta nebuna sa-l scuip in
fata pe Alexandru Sutto, asa cum facea si el cind se imbata.
Bucatarul:Scuipa-l!
Surugiul il scuipa in fata.
Surugiul: Acum scuipa-l si tu pe Alexandru Sutto intre ochi!
Paharnicul: Eu?
Surugiul: Da, tu!
Paharnicul: Il scuip.
Surugiul: Nu l-ai scuipat cum trebuie. L-ai scuipat cu ochii inchisi
si scuipatul tau a nimerit in alta parte. Ai nimerit in cosul
de gunoi.
Bucatarul: Ce-i cu tine? De ce tremuri?
Surugiul: Inca iti mai este frica de Alexandru Sutto?
Paharnicul: Un pic.
Bucatarul: Nu are de ce sa-ti fie frica.
Surugiul: Nu are de ce sa-ti fie frica pentru ca Alexandru Sutto e mort.
Paharnicul: Stiu asta, dar, oricum, nu stiu de ce mi-e teama.
Surugiul: Uite, ca sa te convingi ca nu are de ce sa-ti fie teama, am
sa-l scuip, din nou, si Alexandru Sutto nu o sa zica nici milc,
ba chiar o sa-i placa. Asa. Imi adun toata saliva in gura.
Fac doi pasi spre Alexandru Sutto. Ma apropii. Si... L-am scuipat! Ura!
L-am scuipat din nou in fata pe Alexandru Sutto! Ura! Doamne, ce
tare sint si ce curajos! Iata asa ar trebui sa-l scuipi si tu. Hai,
incearca.
Sururgiul isi sufleca miinile si il scuipa din nou.
Bucatarul: Bravo!
Paharnicul: Sint gata sa-l scuip si eu in fata pe Alexandru
Sutto.
Bucatarul: Acum va trebui sa astepti un pic...la coada. Acum e rindul
meu.
Surugiul: Si, dupa aceea, al meu.
Surugiul si bucatarul il scuipa, pe rind, pe Alexandru Sutto.
Bucatarul: Nu stiu de ce, dar am chef sa-i ard si o palma lui Alexandru
Sutto.
Surugiul: Arde-i !
Bucatarul ii arde o palma, fara sa se uite insa la Alexandru
Sutto.
Bucatarul: Palma asta e pentru ca imi cereai sa-ti spal in
fiecare seara picioarele. De acum incolo, sper ca nu ai sa-mi mai
ceri sa-ti spal picioarele?
Surugiul: Bravo!
Paharnicul: Si eu vreau sa-i lipesc una.
Surugiul: Stai la coada.
Bucatarul: Acum am sa-i trag si un picior in burta lui Alexandru
Sutto. Asa. Ticalosule, sa tii minte si sa nu ma pui mai mult sa-ti spal
vasele, noaptea, asa cum ai facut-o acum patru zile, cind m-ai trezit
din somn si mi-ai cerut sa spal toate farfuriile murdare din casa. Asa.
Nenorocitule, piciorul asta e pentru faptul ca m-ai facut taran. Lepra
ce esti!
Bucatarul ii arde picioare in burta.
Spalatoreasa( transpirata, il trage intr-o parte): Asta-i
prea de tot.
Bucatarul: Cum asa?
Spalatoreasa (transpirata, indepartindu-l de Alexandru Sutto):
Oricum, Alexandru Sutto inca mai e domnitorul nostru.
Bucatarul: Ca bine zici...
Bucatarul o imbratiseaza, o imbratiseaza cu patima.
Surugiul: Ba-te cineva in poarta!
Bucatarul ( catre paharnic): Du-te si vezi cine-i!
Paharnicul: A venit sotia lui Alexandru Sutto si vrea sa intre incoace.
Surugiul: Ce sa facem?
Bucatarul: Nu stiu.
Surugiul: Sa-i spunem care-i situatia sau nu?
Bucatarul: Sa-i spunem.
Surugiul: Ba nu, ea nu trebuie sa stie nimic.
Bucatarul: Dar ea este sotia lui Alexandru Sutto?
Surugiul: Mare lucru!
Bucatarul: Du-te si spune-i!
Paharnicul: Dar ea deja a plecat.
Surugiul: Asa de repede?
Paharnicul: A plecat cu... iubovnicul ei.
Bucatarul: Nu i-ai spus ca sotul ei e...mort?
Paharnicul: Nu.
Bucatarul: De ce?
Paharnicul: Pentru ca nu m-a intrebat.
Surugiul: Bravo. E bine ca nu a aflat, caci s-ar fi putut sa le povesteasca
si altor... iubovnici de-ai ei, astfel incit vestea ar fi
putut ajunge si la urechile boierilor, iar apoi a turcilor, iar acestia
ar fi putut sa-i retraga caftanul si atunci s-ar fi zis cu noi.
Bucatarul: Ca bine zici.
Surugiul: Alexandru Sutto este singura noastra sansa.
Bucatarul: Domnitorul nostru mort este salvarea noastra.
Surugiul: Este singura noastra garantie ca sa traim fara griji si mai
departe.
Bucatarul: Si sa huzurim in voie, asa cum o sa ne taie prin cap.
Surugiul: Vom chema femei, vom aduce vin, muzicanti si mincare
cit o sa ne pofteasca inima pentru care nu vom plati un sfant. Caci
cine ar indrazni sa-i ceara bani domnitorului?
Paharnicul: Nimeni.
Surugiul: Vom da o raita prin oras si pe femeile cele mai frumoase, le
vom aduce incoace, indiferent ca sunt sau nu maritate.
Paharnicul: Asa cum obisnuia si Alexandru Sutto.
Bucatarul: Anume asa.
Surugiul: Dar pentru asta trebuie sa ne purtam asa de parca Alexandru
Sutto mai e in viata, iar noi nu facem nimic altceva decit
ca-i executam comenzile. Ati inteles?
Bucatarul: Am inteles.
Paharnicul: Domnitorul nu e mort. Domnitorul nostru, adica cadavrul asta,
e viu. Alexandru Sutto e viu, o duce bine mersi, poarta turban si joaca
zaruri...cu niste femei.
Surugiul: Domnule Alexandru Sutto, mai vreti ceva? Cit va ginditi,
sa astept in spatele dumneavoastra? Bine, maria ta. Bine, astept.
Dupa ce isi spune replica, il scuipa in fata.
Bucatarul: Dar poate vreti sa mincati? Caci de trei zile nu ati
mai luat nimic in gura. Ce ati vrea sa va pregatesc pentru diseara?
Un curcan umplut? Bine, maria ta. Ma duc la bucatarie sa-l pregatesc.
La cina sa le chem si pe fete? Dar din ce cartier? Bine, maria ta am sa
le chem pe cele din Cotroceni.
Dupa ce isi spune replica, il scuipa in fata.
Surugiul: Dar poate ati vrea sa va plimb cu radvanul prin oras. Vreti?
Bucatarul: Vrea, bineinteles ca vrea. Arde de nerabdare sa se plimbe
in dupa-amiaza asta prin Bucuresti ca sa puna ochii pe femeile pe
care nu le-a avut inca.
Surugiul: Atunci am sa pregatesc radvanul.
Bucatarul: Chiar ar fi bine sa iesi cu radvanul lui Alexandru Sutto prin
oras ca oamenii sa-l vada si sa-l ovationeze, iar femeile sa fuga din
calea lui, speriate (de ochii lumii) ca domnitorul a iesit in oras.
Vezi, pescuieste si tu citeva gospodine!
Surugiul: Calutilor, veniti la tata.
Surugiul inhama caii.
Surugiul: Sa-l urc si pe el in trasura.
Bucatarul: Nu-i nevoie caci, oricum, geamurile sunt acoperite. Lumea
o sa-i vada radvanul si, automat, o sa creada ca inauntrul e Alexandru
Sutto.
Surugiul: Am plecat. Haide, calutilor!
Surugiul minind radvanul prin oras.
Surugiul: La o parte ca trece domnitorul.
Surugiul: Faceti-i drum domnitorului.
Surugiul: Ce problema aveti? Am sa-i spun domnitorului. Toate jalbele
mi e puteti da mie. Diseara, Domnitorul o sa ia cunostinta de ele.
Surugiul: Maria ta, lumea va doreste sanatate. Oameni buni, domnitorul
va saluta!
Mai multi oameni, adunati la marginea drumului, aplauda cind trece
pe linga ei radvanul.
Voci din multime: In radvan e domnitorul. Alexandru Sutto ne face
din mina. Asta e mina domnitorului.
Voci din multime: Si eu il vad pe domnitor. Alexandru Sutto e in
radvan. Domnitorul ne flutura din miini. Astea-s miinile domnitorului.
Lumea alearga dupa trasura sa sarute miinile domnitorului.
Voci din multime: Traiasca Alexandru Sutto!
Voci din multime: Traiasca Alexandru Sutto!
Voci feminine din multime: Da, vreau sa vin, maria ta, dar barbatul meu
e linga mine. Vin numai daca il luati si pe el.
Surugiul se intoarce la curte.
Bucatarul: Cum a fost plimbarea?
Surugiul: Minunata.
Bucatarul: Si cum s-a simtit maria sa?
Surugiul: Foarte bine. A spus bancuri tot drumul.
Bucatarul: Si oamenii?
Surugiul: L-au ovationat tot timpul, cu toate ca, anume din cauza lui,
o duc foarte rau, iar eu lucrul asta nu l-am inteles niciodata,
dar, cu atit mai bine e pentru noi. Pe unde treceam, valahii, multii
dintre ei in zdrente, se adunau la marginea drumului si strigau-
Traiasca Alexandru Sutto ! Traiasca Alexandru Sutto!
Bucatarul: Minunat. Asta si trebuia sa demonstram ca Alexandru Sutto
e in viata si ca eventualele zvonuri despre moartea sa care ar putea
sa apara sunt niste timpenii. Si femeile?
Surugiul: Citeva s-au aruncat singure in radvan, chiar din
miinile barbatilor lor, strigind insa ca au fost rapite,
barbatii lor nu s-a prea amarit prea tare si s-au dus fericiti la
circiuma, fericiti ca au mai scapat de ele un pic.
Bucatarul: Si ce-ai mai aflat?
Surugiul: Am aflat ca astazi se aduna divanul.
Bucatarul: In ce problema?
Surugiul: Ca sa-l confirme pe vechiul domnitor sau ca sa-l propuna pe
unul nou.
Bucatarul: Am sfeclit-o!
Surugiul: Nu cred.
Bucatarul: Dar, dupa lege, el ar trebui sa ia parte la intrunirea
divanului.
Surugiul: Da, ar trebui sa ia parte, dar noi o sa le spunem ca, in
vizita, la Alexandru Sutto a venit trimisul sultanului sa discute despre
viitorul Valahiei si ca, din aceasta cauza, nu poate veni la adunarea
boierilor. Du-te si le spune asta boierilor.
Bucatarul: Si daca nu o sa ma creada?
Surugiul: Cheama muzicantii, gospodinele si tigancile! Sa cinte
muzica!
Bucatarul: I-am chemat. Dar nu inteleg cu ce ne-ar putea ajuta
ei.
Surugiul: Tot timpul cind vine trimisul sultanului, Alexandru Sutto
face niste chefuri monstru. Ei bine, auzind muzica, toata lumea o sa creada
ca ei chefuiesc.
Bucatarul: E o propunere ingenioasa. Muzicanti, incepem chiolhanul.
E ordinul domnitorului. Cintati ceea ce-i place domnitorului!
Surugiul: Noi vom avea numai de cistigat de pe urma acestui chef.
Bucatarul: Ai perfecta dreptate. Ma duc sa le spun boierilor ca Alexandru
Sutto nu poate veni la divan pentru ca s-a intilnit cu trimisul
portii si discuta despre viitorul tarii noastre suferinde.
Surugiul ( i se adreseaza paharnicului): Asculta, batrine, celor
care vor bate la poarta si vor intreba de Alexandru Sutto sa le
spui ca...
Paharnicul: Da, chiar ce sa le spun?
Surugiul: Spune-le ca domnitorul are o discutie foarte importanta cu
trimisul portii despre viitorul Valahiei.
Paharnicul: Si daca o sa bata la poarta insusi trimisul portii?
Surugiul: Spune-i ca Alexandru Sutto s-a dus la sedinta divanului.
Paharnicul: Bine.
Surugiul: Important este ca nimeni sa nu stie adevarul. Du-te si lanseaza
zvonul in multime!
Paharnicul: Ma duc.
Iese pe ulita.
Paharnicul: Domnitorul discuta cu trimisul portii despre viitorul tarii
noastre suferinde( striga). Cadavrul lui s-a cam imputit rau ( pentru
sine). Domnitorul discuta cu trimisul portii despre viitorul Valahiei
noastre iubite, despre independenta principatului nostru, despre construirea
primei sosele in Bucuresti si despre democratie(striga)! Romani,
Alexandru Sutto da un chef in cinstea venirii trimisului portii!
Alexandru Sutto va doreste petrecere placuta!
Surugiul: Ti-ai facut datoria?
Paharnicul: Da, mi-am facut datoria. Cind insa ma intorceam
l-am vazut pe gunoier intrind. El stie ceva?
Surugiul: Nu cred, caci el e beat tot timpul... Sta in cocioaba
din spate si bea zi si noapte... Si tu te-ai intors?
Bucatarul: Da, am venit sa-i spun mariei sale ca divanul deja s-a intrunit
si ca lumea ii ureaza negocieri reusite in convorbirile sale
cu trimisul portii. Lumea are toata increderea in capacitatile
sale de-a intoarce discutiile spre binele Valahiei.
Surugiul: Si cum credeti ca se va incheia divanul? Pe cine o sa-l
aleaga?
Bucatarul: Zvonul lansat o sa ne ajute foarte mult.
Paharnicul: Ce vrei sa spui cu asta?
Bucatarul: Boierii o sa-l aleaga, din nou, pe Alexandru Sutto, fara sa
stie ca e mort de trei zile, si fara sa banuiasca ca aleg in fruntea
Valahiei un hoit.
Surugiul: Nu conteaza ca e hoit, important este sa-l aleaga.
Bucatarul: Sunt sigur ca-l vor alege. Maria ta, nu-ti fa griji, caci
tot matale vei fi ales domnitor al tuturor valahilor.
Surugiul: Si daca vor afla turcii ca domnitorul e mort?
Bucatarul: Nu au de unde afla.
Paharnicul: Au venit tigancile!
Bucatarul: Cheama-le incoa!
Surugiul: Muzica, sa cinte muzica mai tare!
Bucatarul: Fetitelor, ia sa vedem cum dansati voi.
Surugiul: Maria ta, dumneavoastra nu vreti sa dansati cu fetele? Puteti
dansa cu femeile maritate, dar puteti dansa si cu tigancile. Nu vreti?
Va priveste. Dar niste vin doriti? Nici vin nu doriti? Bine, maria ta.
Fetelor, hai scoteti-mi hainele, ce mai asteptati! De exemplu, tu. Ei
si ce daca se uita sotul tau la tine?, dezbraca-ma de haine. Bravo, te-ai
descurcat foarte bine!
Paharnicul: Bate cineva la poarta. Sa ma duc sa vad cine-i?
Surugiul: Du-te.
Paharnicul: E...crismarul.
Surugiul: Si ce vrea?
Paharnicul: Are vesti proaste!
Surugiul: Ce s-o intimplat?
Paharnicul: S-a ridicat poporul.
Surugiul: Cum asa?
Paharnicul: Nu stiu cum.
Surugiul: Fetelor, lasati-ne un pic singuri. Domnitorul o sa va cheme
un pic mai tirziu. Zi mai departe!
Paharnicul: Tudor Vladimirescu a trecut Oltul.
Surugiul: Nasol.
Paharnicul:Toate satele pe unde trece i se alatura.
Surugiul: Si unde se indreapta?
Paharnicul: Spre Bucuresti.
Surugiul: Si ce vrea?
Paharnicul: Capul boierilor.
Surugiul: Si de ce vine spre Bucuresti?
Paharnicul: Sa-i ceara ajutor lui Alexandru Sutto pentru a-i stirpi
pe boieri. El vrea sa se vada si sa vorbeasca cu Alexandru Sutto.
Surugiul: Nasol.
Bucatarul: Groaznic.
Surugiul: Daca valahii vor afla ca Alexandru Sutto nu mai este, s-a zis
cu noi.
Bucatarul: Si ce sa facem?
Surugiul: Pentru inceput, nimeni nu trebuie sa mai intre si sa
mai iasa afara din palat. E un ordin!
Paharnicul: Am inteles.
Surugiul: Caci, daca Vladimirescu va afla ca Alexandru Sutto e mort,
va ocupa Bucurestiul si se va proclama domnitor, iar noi o vom sfirsi
in teapa.
Bucatarul: Si ce sa facem?
Surugiul: Ma gindesc si eu la asta. Aha, zi-i circiumarului
sa le spuna pandurilor ca domnitorul e de partea lor si ca-i asteapta
la Bucuresti.
Bucatarul: Esti nebun?
Surugiul: Ba nu, exact asa sa le spuna. Si inca ceva...
Paharnicul: Da, te ascult.
Surugiul: Transmiteti-le oamenilor din strada cite o sticla de
vodca si spuneti-le ca e din partea lui Alexandru Sutto. Boierilor insa
trebuie sa le spunem ca Alexandru Sutto e impotriva lui Tudor Vladimirescu.
Bucatarul: Ma duc eu sa le spun.
Paharnicul ( iese afara cu o lada de vodca si striga): Vodca din partea
lui Alexandru Sutto. Vodca din partea domnitorului.
Paharnicul: Mai am o veste proasta.
Surugiul: Da-i drumul!
Paharnicul: Dinspre rasarit vine zavera.
Bucatarul: Ce facem acum, dragi simpatrioti?
Surugiul: E mai rau decit imi puteam imagina.
Paharnicul: Ei vor sa se intilneasca cu domnitorul ca sa-l
convinga sa intoarca armele impotriva turcilor.
Surugiul: Si ei vin spre Bucuresti?
Paharnicul: Da, vin spre Bucuresti.
Surugiul: Foarte nasol.
Bucatarul: Poate ar fi bine sa le cerem ajutor turcilor.
Surugiul: Nu. Nicidecum.
Bucatarul: De ce?
Surugiul: Pentru ca turcii o sa vrea sa se intilneasca cu
domnitorul. Iar domnitorul e mort..., si atunci... stiti ce se va intimpla
mai departe.
Bucatarul: Dar ce sa facem?
Surugiul: Sa-i spunem lui Ipsilanti ca domnitorul sustine zavera si ca-l
asteapta la Bucuresti ca sa se intilneasca cu el. Nu-i asa
, maria ta, ca vrei sa te intilnesti cu Ipsilanti?
Bucatarul: Vrea, bineinteles ca vrea.
Surugiul: Transmiteti-le peruca lui Alexandru Sutto pe care el o tinea
ascunsa in safeu ca sa fie pregatit daca, brusc, s-ar fi schimbat
timpurile. Acesta e un semn clar ca domnitorul e cu ei si ii asteapta.
Paharnicul: Mai am o veste proasta.
Surugiul: Te ascultam!
Paharnicul: Vladimirescu si Ipsilanti s-au unit si se indreapta
spre Bucuresti.
Surugiul: Groaznic.
Paharnicul: Pina diseara s-ar putea sa fie in Bucuresti.
Bucatarul: Nasol de tot.
Paharnicul: Pina diseara mai e mult. Acum trebuie sa vedem ce facem
cu nevasta-sa?
Bucatarul: La ce te referi?
Paharnicul: Ea, din nou, a venit.
Surugiul: Unde-i?
Paharnicul: La poarta.
Surugiul: Nu o lasa sa intre.
Paharnicul: Ma tem sa nu faca scandal.
Bucatarul: Ea ar putea sa ne strice toate socotelile.
Paharnicul: Ea vine incoace.
Surugiul: Ne-am ars.
Bucatarul: Totul e pierdut.
Spalatoreasa: Domnilor, nu va faceti probleme.
Surugiul: Cum asa?
Spalatoreasa: Ea isi cauta aici iubovnicul .
Bucatarul: Si nu pe sotul ei?
Spalatoreasa: Nu.
Surugiul: Dar ea stie ca sotul ei a murit?
Spalatoreasa: Stie.
Surugiul: Si ce are de gind sa faca?
Bucatarul:Chiar, ce are de gind sa faca?
Spalatoreasa: Sotia domnitorului e de acord....
Surugiul: Cu ce e de acord?
Bucatarul:Da, cu ce e de acord?
Spalatoreasa: E de acord sa pastreze tacerea.
Surugiul: Ea nu va spune nimanui ca Alexandru Sutto a murit?
Spalatoreasa: Nimanui.
Surugiul: Nici macar amantilor ei?
Spalatoreasa: Nici macar amantilor ei.
Bucatarul: Esti sigura de asta?
Spalatoreasa: Bineinteles. Dar, cu o singura conditie...
Surugiul: Ce conditie?
Spalatoreasa: Sa ramina si mai departe sotia lui Alexandru Sutto
si sa aiba si mai departe amantii pe care-i are acum.
Bucatarul: Sintem de acord.
Surugiul: Dar acum ar vrea sa-l vada pentru ultima oara pe Alexandru
Sutto?
Spalatoreasa: Mi-a spus ca nu.
Surugiul: De ce?
Spalatoreasa: Se grabeste sa-l gaseasca pe iubovnicul ei.
Surugiul: Pe care dintre ei?
Spalatoreasa: Cum pe care? Pe ultimul.
Surugiul: Inseamna ca nu pe mine?
Spalatoreasa: Nu, nu pe tine.
Surugiul:Asta-i bine.
Bucatarul: Si nici pe mine?
Spalatoreasa: Nu, nici pe tine.
Bucatarul: Uf, am respirat usurat.
Surugiul: Ne-a pazit soarta de data asta.
Bucatarul: Da, ne-a pazit.
Surugiul: Ce sa facem insa cu cadavrul lui Alexandru Sutto pentru
ca incepe sa cam puta?
Bucatarul: Pina nu se va stinge zavera si nu se vor imprastia
pandurii, va trebui sa-l tinem linga noi. Imbracati-l in
hainele in care era imbracat de obicei. Hai mai repede. Dati
jos chilotii, izmenele, hainele europenesti, caftanul si imbracati-l
cu ele pe domnitor. Hainele europenesti dedesubt, iar caftanul deasupra.
Paharnicul: Indata, indata.
Bucatarul: Da caftanul unde-i? A, era pe mine. Acum sa-l asez pe domnitor
pe scaunul sau. Asa. E bine.
Surugiul: Am o idee!
Bucatarul: Te ascultam!
Surugiul: Sa-i certam! Sa-i certam intre ei, pe Vladimirescu si
Ipsilanti, ca sa se casapeasca fara mila.
Bucatarul: Bine zici! Da-i drumul! Pune-o in practica!
Surugiul: Eu demult am pus-o in practica, iar deja am si citeva
vesti. Vladimirescu e mort, Ipsilanti a fugit in Transilvania, iar
toata oastea lor s-a imprastiat care incotro.
Bucatarul: Bravo. Maria ta Alexandru Sutto v-ati pastrat scaunul amenintat
atit de rau. Felicitari, domnule Sutto! Felicitari! Acum ati putea
merge... la cimitir. Duceti-l mai repede la cimitir ca nu mai pot respira
de atita putoare
Paharnicul: Il pot duce eu doar daca imi dati voie sa-l dezbrac
de hainele lui europenesti pe care vreau sa mi le iau mie.
Bucatarul: Te rog, dezbraca-l si ia-ti-le. Ia-i si lamele de ras din
buzunarul din interiorul sacoului cu care ti-ai putea rade mustetile si
barba. Ia-i si chilotii.
Paharnicul: Maria ta, sa mergem la noua dumneavoastra casa!
Surugiul: Numai sa nu te vada nimeni cind il vei duce la
cimitir pentru ca, la ora asta, divanul urmeaza sa-si dea verdictul: il
confirma pe Alexandru Sutto in scaunul de domnitor sau nu.
Bucatarul: Sa mergi pe strazi laturalnice.
Paharnicul: La noi toate strazile sunt laturalnice.
Surugiul: Oricum, fii foarte atent, caci de asta depinde viata noastra
de mai departe.
Paharnicul: Va promit. Traiasca Alexandru Sutto. Lui Alexandru Sutto
ii plac rosiile si brinza! Alexandru Sutto poarta, acum, intrevederi
speciale cu trimisul portii ca sa scuteasca poporul de corvezi , iar pe
boieri de dijme! Traiasca Alexandru Sutto! Numai el se gindeste
cu adevarat la viitorul dumneavoastra si al Valahiei noastre iubite! Numai
el se gindeste la independenta principatului nostru. Numai el poate
schimba in bine viitorul Valahiei!
Bucatarul si Surugiul isi reiau partida de zaruri. Paharnicul pleaca
ducind cadavrul domnitorului in spate.
Surugiul: Muzica, sa cinte din nou muzica.
Bucatarul: Fetitelor, cine dintre voi o sa ma dezbrace prima? Hai, scoteti-mi
mai repede camasa si pantalonii!
Pe neobservate, in casa intra un individ cam bizar.
Dumitru Crudu: Ce ciudat e, m-am intors acasa, dar nu recunosc
nimic, parca as fi nimerit intr-un film american, sau in unul
rusesc, sau in Cainta lui Abuladze, sau intr-un text latino-american,
european sau mai stiu eu in care, unde presedintele a murit , iar
cei din jur au ascuns asta, alegind un cadavru in fruntea
tarii. Foarte ciudat. Dar de ce dracu nu merge televizorul asta? Opriti-va!,
ce faceti? Opriti-va!
Surugiul si bucatarul il observa.
Surugiul: Baieti, un individ dubios a intrat, fara sa fie poftit, inauntrul.
Probabil, e un spion trimis de divan sau de turci. Uitati-va ce suspect
e! Baieti, pe el! Sa-l aruncam in strada!
Surugiul, bucatarul, paharnicul si spalatoreasa alearga dupa Dumitru
Crudu, il prind si il arunca in strada.
Surugiul: In sfirsit, am scapat de nechematul asta care isi
baga nasul unde nu-i fierbea oala. Muzica, sa cinte din nou muzica!
Bucatarul: Fetitelor, cine dintre voi o sa ma dezbrace prima?
Scena 2
Paharnicul duce cadavrul domnitorului in spate. E oprit de un ienicer.
Ienicerul: Domnule, ce duci in spate?
Paharnicul: Un cadavru.
Ienicerul: Sigur?
Paharnicul: Controlati-l!
Ienicerul:Si unde l-ai gasit?
Paharnicul: Pe ulita. Era batut mar. Batut mar si scuipat in fata.
Dar era si beat. Uitati-va cum mai duhneste a sampanie de la el, desi
legea interzice asa ceva.
Ienicerul: Mi se pare ca seamana cu cineva.
Paharnicul: Si mie imi pare.
Ienicerul:Seamana un pic cu domnitorul nostru. Seamana cu Alexandru Sutto.
Paharnicul: Cum puteti spune ca Alexandru Sutto, domnitorul nostru, seamana
cu un hoit? Cum puteti spune una ca asta? Cum?
Ienicerul: Am gresit, domnule.
Paharnicul: Se mai intimpla, domnule.
Ienicerul: Va rog sa nu ma turnati la nimeni.
Paharnicul: Bine, domnule.
Ienicerul: Da-mi-l mie.
Paharnicul: Luati-l.
Ienicerul: Are bani la el?
Paharnicul: Ma intrebati daca are bani la el?
Ienicerul: Da, te intreb.
Paharnicul: Nu, nu are, pentru ca nici haine nu are, adica haine cu buzunare
unde i-ar putea tine.
Ienicerul: Atunci ia-l inapoi!
Paharnicul: Il iau.
Ienicerul: Arunca-l undeva ca sa nu deranjezi ordinea publica!
Paharnicul: Dar unde?
Ienicerul: E o groapa de gunoi alaturi de tine sau, fa ce vrei cu el.
Paharnicul: Va multumesc.
Ienicerul: Nu ai pentru ce. Si ce-o sa faci cu el?
Paharnicul: Il duc la cimitir sa-l inmormintez.Veniti
si dumneavoastra cu mine?
Ienicerul: Eu nu am timp de asa ceva.
Paharnicul: De ce?
Ienicerul: Ma duc sa-mi dau si eu votul la divan.
Paharnicul: Si pentru cine o sa va dati votul?
Ienicerul: Imi voi da votul pentru actualul domnitor, adica pentru
Alexandru Sutto. E un om foarte de treaba Alexandru Sutto care a facut
si va face enorm de mult pentru tara noastra si pentru... noi, cei care-i
aplicam in practica ideile. Am aflat ca in discutiile pe care
le poarta chiar acum cu trimisul portii l-a convins pe acesta ca Valahia
merita sa aiba un viitor mai bun. Numai in Alexandru Sutto am toata
increderea. Si dumneavoastra?
Paharnicul: Si eu, de asemenea.
Ienicerul: Alexandru Sutto e un om cinstit, curajos care are grija ca
cei sarmani sa nu-i obijduiasca pe cei instariti, iar cei bogati
pe cei...saraci. Numai Alexandru Sutto se gindeste cu adevarat la
viitorul Valahiei!
Paharnicul: Aveti perfecta dreptate.
Ienicerul: Eu plec sa-mi dau votul pentru actualul domnitor, adica pentru
Alexandru Sutto.
Paharnicul: Foarte bine faceti, domnule. Iar eu am sa ma duc sa inmormintez
cadavrul asta in cimitir. Va doresc bafta! Sper ca va cistiga
Alexandru Sutto pentru ca viitorul luminos al Valahiei noastre iubite
depinde numai si numai de Alexandru Sutto care tine foarte mult la Valahia
sa adorata. Lui Alexandru Sutto ii place brinza si ceapa.
Sper sa cistige Alexandru Sutto. Bafta, Alexandru Sutto!
Paharnicul ia cadavrul lui Alexandru Sutto in spate si se indreapta
spre cimitir.
Scena 3
In cimitir.
Bucatarul( in cimitir; in fata gropii): Am venit sa va spun
o veste extraordinara.
Paharnicul: Ce veste? Ce, o alta rascoala?
Bucatarul: Nu, nu e nici un fel de rascoala.
Paharnicul se apuca sa bea direct din sticla.
Bucatarul: Chiar nu stii nimic?
Paharnicul: Absolut nimic.
Bucatarul:Alegerile s-au sfirsit.
Paharnicul: Si, ce a hotarit divanul?
Bucatarul:Romanii si-au dat votul pentru...
Surugiul:Acest cadavru pe care acuma il bagam in groapa,
adica pentru Alexandru Sutto.
Bucatarul: 80 la suta din divan si-a dat votul pentru el.
Surugiul: Chiar 85.
Paharnicul: Fantastic.
Spalatoreasa: Ura!
Bucatarul:Am invins!
Surugiul: Am cistigat!
Bucatarul: Bravo!
Paharnicul: Felicitari, fratilor!
Surugiul: Felicitari!
Ei isi string miinile si se imbratiseaza. Focuri
de arma deasupra cimitirului.
Surugiul: Ba chiar si turcii i-au confirmat caftanul lui Alexandru Sutto.
Felicitari, scumpi simpatrioti!
Trage, din arma, in aer.
Surugiul: Focurile sunt in cinstea victoriei noastre.
Bucatarul: Romanii habar nu au ca, alegindu-l pe Alexandru
Sutto, si-au dat votul, de fapt, pentru un hoit pe care noi il ingropam
acum in pamint. Acest hoit este domnitorul Valahiei noastre
iubite. Acest hoit va contribui la relansarea tarii noastre si la cistigarea
independentei ei.
Surugiul: Ha-ha-ha-ha!
Bucatarul: Ha-ha-ha-ha!
Paharnicul: Sa bem in cinstea acestui eveniment!
Bucatarul: Sa bem!
Paharnicul: Ce vreti sa bem?
Bucatarul: Orice.
Paharnicul: Eu va propun sa bem vin italienesc si vin frantuzesc. Dumneavoastra
ce vreti?
Bucatarul: Vin frantuzesc...
Surugiul: Iar dupa aceea italienesc.
Paharnicul ( servindu-l): Bine, prieteni!
Surugiul ( muzicantilor care i-au insotit tot timpul):Muzica! Sa
cante, din nou, muzica!
Bucatarul (fetelor care i-au insotit tot timpul): Fetitelor, cine
dintre voi o sa ma dezbrace prima?
SCENA 4
In anticamera domnitorului asteapta un domn imbracat turceste.
Un domn din provincie: Vreau sa vorbesc cu domnitorul Valahiei. Vreau
sa vorbesc cu Alexandru Sutto.
Spalatoreasa: In legatura cu ce problema?
Domnul din provincie: In timpul rascoalei lui Tudor, am luptat
contra acestuia, aparindu-l pe Alexandru Sutto, iar pandurii mi-au
ars casa.
Spalatoreasa: Ma duc sa vad daca Alexandru Sutto va poate primi sau nu.
Domnul din provincie: Chiar va rog.
Spalatoreasa intra in biroul domnitorului.
Spalatoreasa( i se adreseaza surugiului): A venit un domn de la tara
care cere sa fie primit de domnitor. Zice ca in timpul rascoalei
lui Tudor, a luptat contra acestuia, aparindu-l pe Alexandru Sutto,
iar pandurii i-au ars casa.
Surugiul sta la o masa doldora de mincare - maninca si se
uita la femeile dezbracate care danseaza in fata sa.
Surugiul: Spune-i ca domnitorul e la curent cu ceea ce i s-a intimplat
lui si il felicita pentru devotamentul de care a dat dovada. Il
felicita din toata inima.
Spalatoreasa intra din nou in biroul domnitorului. Surugiul sta
la aceeasi masa doldora de mincare - maninca si se uita la
femeile dezbracate care danseaza in fata sa.
Spalatoreasa: I-am spus, dar el nu vrea sa plece.
Prin fata surugiului defileaza, pe rind, femeile dezbracate.
Spalatoreasa: El nu vrea sa plece.
Surugiul: Du-te la cimitir si intreaba-l pe bucatar ce sa facem.
Spalatoreasa alearga la cimitir si vorbeste cu bucatarul. Acesta arunca
lopeti de tarina peste mormintul lui Alexandru Sutto.
Bucatarul: Ia vreun sandvis de pe masa si spune-i ca-i din partea domnitorului.
Spalatoreasa se intoarce in fuga.
Spalatoreasa: Domnitorul m-a rugat sa va transmit acest sandvis.
Domnul de la tara: Va multumesc foarte mult. Multumesc, domnule Alexandru
Sutto! Traiasca domnitorul Valahiei! Traiasca Alexandru Sutto! Numai el
are grija cu adevarat de aceasta tara!
Spalatoreasa( catre surugiu): S-a dus foarte multumit.
Surugiul: Celalalt sandvis de pe masa pastreaza-l pentru urmatorul care
va veni.
Scena 6
In birou. La masa plina cu vodca si caviar. Surugiul, bucatarul,
paharnicul stau la o masa doldora de mincare - maninca si
se uita la femeile dezbracate care defileaza, pe rind, prin fata
lor.
Bucatarul: Toata Valahia este multumita ca Alexandru Sutto a fost ales
din nou domnitor.
Surugiul: Asta e bine!
Bucatarul: Ziarele au si scris despre modul elogios in care Valahia
a receptat stirea ca domnitorul a fost confirmat de divan. Un ziarist
a povestit chiar ca s-a intilnit cu Alexandru Sutto, la palat.
Zicea ca Alexandru Sutto este un om minunat, un om foarte deschis dialogului.
Surugiul: Ziaristul ala este dat naibii. Probabil ca vrea casa. Ia uita-te,
nu e cererea lui pe masa?
Spalatoreasa: E cererea lui.
Surugiul: Sa mai bem un pahar de vodca.
Bucatarul: Sa mai bem.
Spalatoreasa: Si ce sa fac cu cererea lui?
Surugiul: Arunc-o la cosul de gunoi!
Se incing dansuri, in intuneric.
SCENA 7
In palat.
Surugiul: A fugit paharnicul...
Bucatarul: Si?
Surugiul: Si...le-a spus...
Bucatarul: Cui si ce le-a spus?
Surugiul: Oamenilor le-a spus...
Bucatarul: Ce le-a spus?
Surugiul: Ca Alexandru Sutto e mort.
Spalatoreasa: Tradatorul!
Bucatarul: Puslamaua. S-a ascuns atita timp, dar, in sfirsit,
si-a dat arama pe fata.
Surugiul: Pina acum, nu am observat nici un semn la el ca ar putea
sa ne tradeze.
Spalatoreasa: Nici eu.
Bucatarul: Probabil ca tot timpul se gindea la asta, dar se camuflase
bine.
Surugiul: Si acum ne-a tradat, nemernicul.
Bucatarul: Dar oamenii ce-au facut?
Surugiul: Nu l-au crezut. S-au adunat in jurul lui si...
Bucatarul: Si?
Surugiul: L-au omorit.
Bucatarul: O, mi s-a luat o piatra de pe inima.
Scena 8
In cimitir.
Bucatarul (in fata mormintului): Domnule Alexandru Sutto,
au trecut sapte ani de cind conduceti Valahia din aceasta groapa.
V-ati descurcat bine. Felicitari, maria ta. Atit romanii,
cit si turcii, dar si rusii sunt foarte multumiti de dumneavoastra.
Surugiul(in fata mormintului): Astazi se aduna din nou divanul.
Dumneavoastra candidati, din nou, pentru postul de domnitor.
Bucatarul: Va tinem pumnii, domnule Alexandru Sutto.
Surugiul: Noi suntem alaturi de dumneavoastra.
Bucatarul: Domnilor, alegerile s-au terminat. Lupta a fost foarte crincena.
Unii il propuneau pe Ghica, altii pe nu stiu ce boier din Brasov.
Surugiul: Si? Pe Alexandru Sutto l-a propus cineva?
Bucatarul: Da, l-au propus foarte multi.
Surugiul: Si?
Bucatarul: Lupta a fost foarte strinsa. Ghica a pierdut.
Surugiul: Nu ma intereseaza ce-o facut Ghica. Ma doare in cot de
Ghica! Eu vreau sa stiu cine a cistigat?
Bucatarul: Alexandru Sutto a cistigat!
Spalatoreasa: Ura!
Surugiul ( in fata mormintului): Maria ta Alexandru Sutto,
dumneavoastra ati fost ales din nou domnitor inca pentru sapte ani.
Bucatarul( in fata mormintului): Felicitari, Alexandru Sutto!
Spalatoreasa (sta imbracata in blanuri in fata mormintului):
Felicitari, maria ta!
Surugiul: Prieteni sa bem!
Bucatarul: Ura !
Surugiul:Am invins din nou.
Bucatarul: Sa bem!
Spalatoreasa: Sa bem!
Surugiul:Ce vreti sa bem?
Bucatarul: Dar ce ne puteti propune?
Surugiul:Vin italienesc sau vin frantuzesc.
Bucatarul: Eu voi bea mai intii vin frantuzesc si, dupa aceea,..
Spalatoreasa: Vin italienesc.
Bucatarul: Exact. Mi-ati ghicit gindul.
Surugiul: Muzica, sa cinte, din nou, muzica.
Bucatarul: Fetitelor, cine dintre voi o sa ma dezbrace prima?
Cortina
"AS PUTEA SPUNE CA PREFER SA AM RELATII CU OAMENII PE CARE
NU-I STIU, PENTRU CA, NUMAI ASA, UN LUCRU PUS LA CALE POATE FI DUS LA
BUN SFIRSIT",
interviu despre teatrul lui Dumitru Crudu cu Dumitru Crudu, realizat de
Mihai Vakulovski
- MIHAI VAKULOVSKI : Dumitru, erai cunoscut ca unul dintre cei mai interesanti
poeti contemporani, publicasesi 3 carti de poezie care au avut un mare
succes, cind ai declarat ca nu mai scrii poezie si chiar ai inceput
sa publici piese de teatru. Cum a fost aceasta trecere de la poezie la
teatru?
- DUMITRU CRUDU : Adevarul e ca eu scriam dramaturgie de multa vreme.
Primele mele incercari dramatice dateaza inca de la sfirsitul
anilor 80. Dar pe atunci regizorii carora le-am aratat textele nu m-au
luat in seriors. Cu toate acestea, nu m-am lasat de teatru. Ba chiar,
in 1988, trecusem probele pentru a merge la Institutul de Teatru
din Moscova, la sectia dramaturgie, dar nu m-am dus din cauza ca evenimentele
politice mi-au facut ridicola aceasta intentie a mea. Am ajuns, in
cele din urma , la Tbilisi, unde am facut filologia georgiana. Frecventam
insa, adevarat ca ilegal, pe contul meu, si cursurile de actorie.
Din 1996 incoace, am inceput sa-mi propag textele mele de
teatru cu mai multa incredere. Cu timpul, mi-am adunat piesele in
citeva carti. De aceea, impresia ca m-am apucat de curind
de dramaturgie este complet gresita.
- De cind iti place teatru? De fapt ar trebui mai intii
sa te intreb daca-ti place teatrul, ca si cititor, in I rind,
nu ca scriitor? Ce dramaturgi ti-au placut in cursul timpului?
- D. C.: Sa citesc teatru mi-a placut de cind ma stiu. Culmea e
ca mi-a placut mai mult decit poezia sau proza. Primele texte pe
care le-am citit din Sofocle, Euripide, Seneca sau Plaut pur si simplu
m-au dat peste cap. Am descoperit acolo un sentiment al modernitatii pe
care nu l-am intilnit in textele care ilustrau celelalte
genuri din aceeasi perioada. Nu am sa insir aici toate numele de
dramaturgi care imi plac, dar nu pot sa nu-l amintesc si pe cel
al lui Shakespeare de la care am invatat faptul ca lumea se schimba
in momentul cind imbratiseaza un alt sistem de valori
morale. Marii dramaturgi nu au facut niciodata abstractie de acest lucru.
- Pina acum ai publicat doua carti de dramaturgie, "Crima
singeroasa din statiunea violetelor" si "Salvati Bostonul".
Cum e sentimentul aparitiei unei carti de teatru, la fel de intensa ca
aparitia unui volum de poezie sau... altfel?
D. C.: Pina acum, am publicat patru volume de teatru. Ultimele
doua - " Alegerea lui Alexandru Sutto " si " Duelul si
alte texte " mi-au aparut in aprilie. Dincolo insa de
un sentiment de bucurie, orice carte noua iti provoaca si destula
angoasa. Dupa ce o tii in mina si dupa ce bucuria se risipeste
in aer, te napadeste indoiala : oare e chiar o carte buna
? oare textele astea sunt suficient de personale ? oare nu era mai bine
sa renut la tabloul acesta ? Uneori, indoiala e atit de puternica
incit iti provoaca insomnie. Dupa fiecare carte noua
pe care o public cel putin citeva saptamini nu mai pot dormi
noaptea, imi piere pofta de mincare si dorinta de a ma mai
vedea cu cineva, fiind macinat de aceste dubii ingrozitoare. Singura
solutie este sa scriu un text nou.
- Ti s-au jucat multe piese, in Romania, unde ai debutat
ca scriitor, in R. Moldova, unde te-ai nascut si unde locuiesti
in prezent, si in strainatate (in Italia s-a facut si
un film dupa o piesa de-a ta - povesteste-ne si despre asta). Cum au ales
acesti regizori piesele tale?
- D. C.: Sunt doua categorii de regizori cu care am incercat sa
colaborez : cu cei pe care-i cunosc si sunt in relatii de prietenie
si cu cei pe care nu-i cunosc si nu i-am intilnit niciodata
in viata. La inceput, textele mele le trimiteam regizorilor-prieteni,
la Botosani, Iasi, Chisinau sau Vilnius. Experienta respectiva insa
s-a dovedit a fi una tragica, deoarece tocmai regizorii-prieteni m-au
purtat cu vorba si nu mi-au montat nimic. Montarile pe care le-am avut
se datoreaza relatiilor cu regizorii pe care nu-i cunosc si cu care fac
cunostinta abia dupa premiera spectacolului. Numai acestia sunt niste
oameni siguri. Generalizind putin, as putea spune ca prefer sa am
relatii cu oamenii pe care nu-i stiu, pentru ca, numai asa, un lucru pus
la cale poate fi dus la bun sfirsit.
- Ai vazut piesele scrise de tine jucate de actori? Cum ti-au parut?
Ai avut surprize la teatru?
D. C.: Orice montare dupa piesele mele pe care am vazut-o mi-a relevat
slabiciunile si metehnele mele. Am invatat foarte mult mergind
sa-mi vad propriile mele spectacole.
- Daca e sa vorbim despre stilul pieselor tale, ele sint comparate
imediat cu Beckett, Ionesco si Visniec, o companie care l-ar onora pe
oricine. Citind piesele tale, sint convins ca dramaturgul Dumitru
Crudu cel mai mult seamana cu poetul Dumitru Crudu...
D. C.: Cei care imi compara piesele mele cu ale lui Beckett, Ionesco
sau Visniec comit o mare greseala, pentru ca teatrul meu nu are nici o
legatura cu absurdul. Cu toate ca eu tin foarte mult la acesti autori
de la care am invatat foarte mult, nu cred ca drumurile noastre
sunt aceleasi. In primul rind, deoarece eu fac un teatru politic,
foarte atent la tot ce se intimpla in societate si un
teatru fracturist, fiind interesat nu de dezumanizare, reificare sau obiectualizarea
omului, ci de re-umanizarea lui. Pe mine nu ma intereseaza golul din fiinta
umana, ci modul in care individul, vorba unui eseist roman,
isi reinventeaza speranta si iluzia.
- Teatrul tau este foarte legat de social-politic. Cautarile tale geografice
(student in trei-patru tari etc) au lasat urme adinci in
scriitura ta? Asta te ajuta mai mult in ceea ce priveste teatrul
decit in cazul poeziei?
D. C.: Poate pentru ca am schimbat atitea medii socio-culturale
atit de diferite intre ele m-am lasat de poezie si am inceput
sa scriu teatru.
- Ultima ta piesa, "Alegerea lui Alexandru Sutto", a fost premiata
de UNITER cu cel mai important premiu posibil (pentru Romania, evident)
- cea mai buna piesa a anului. Ce inseamna asta pentru tine?
D. C.: Dupa ce am luat acest premiu scriu tot mai greu.
- Ai la "Tiuk" o rubrica de teatru, sustinuta inaintea
ta de Matei Visniec ("iar Gogol acesta" - Daniil Harms...).
Revista apare odata pe anotimp, reusesti sa scrii o piesa pe anotimp?
D. C.: Sunt anotimpuri cind nu pot scrie nimic, iar in altele,
scriu foarte mult. Nu stiu de ce depinde acest lucru. Oare de periodicitatea
revistei " Tiuk " ?
- Intr-un timp se vorbea ca ai de gind sa pleci la Hooliwood.
Putem sa-l asteptam si pe regizorul Dumitru Crudu?...
- D. C.: Sa stiti ca ma gindesc tot mai mult si mai mult sa ma
apuc de regie. Nu stiu daca la Hooliwood, dar, oricum, intr-o buna
zi cred ca am sa o fac si pe asta.
(Brasov - Chisinau, mai 2004)
|
