„Sunt mândru de versurile pe care le are Luna Amară”,

Interviu cu Sorin MORARU, chitara-bass Luna Amară,

realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

- Sorin, cum a decurs munca la acest al treilea album al vostru, pe care îl lansaţi printr-un turneu? Cum aţi ales titlul, piesele, cum aţi hotărît ordinea pieselor?

- Albumul ăsta a fost foarte uşor de înregistrat, în condiţiile în care multe din piesele de pe Don't your dreams... erau compuse de cel puţin doi ani şi erau "rodate" în cel puţin 100 de concerte. Pentru prima dată am tras bassul împreună cu tobele, ceea ce, zic eu, a făcut ca totul să sune mai unitar şi mai dinamic. Despre titlul albumului, al pieselor şi ordinea lor de pe album, cel mai bine ar fi să-l întrebi pe Nick.

 

- Cum decurge turneul? La fel de fierbinte ca la Braşov?

- Asta o să vedem vineri în Tm şi sâmbătă, acasă, la Cluj. E un turneu diferit de cel cu Loc Lipsă. În perioada Loc Lipsă eram interesaţi să cântăm oricând, oricum şi oriunde. Asta nu înseamnă că acum am devenit elitişti, ci doar că vrem ca oamenii care vin la concertele din acest turneu să aibă parte de un sunet bun, de proiecţii, de toate amănuntele care întregesc show-ul nostru. Mă bucur că lumea este receptivă şi apreciază albumul ăsta, aşa diferit cum e el.

 

- Prin ce se deosebeşte "Don't let your dreams fall asleep" de „Asfalt” şi „Loc lipsă”, albumele precedente?

- Cu albumul Don't let your dreams fall asleep am încercat să construim o atmosferă diferită de precedentele albume, am folosit latura acustică a Lunii Amare, la care am adăugat mai multă dinamică şi un strop de psychedelic. Nu cred că va fi direcţia în care se va îndrepta trupa, dar cred că va fi un album foarte interesant în evoluţia noastră ca trupă. Pentru prima dată un album Luna amară are un concept grafic şi o formă de prezentare care ne mulţumeşte în totalitate, asta pentru că am avut un om talentat care s-a ocupat de acest aspect (Florin Chereji - lomographik.ro), precum şi mulţumită faptului că albumul a fost produs de noi în colaborare cu revista Sunete, care ne-a dat mână liberă. Pentru datele turneului şi alte informaţii accesaţi: www.luna-amara.ro

- De ce aţi hotărît să scoateţi albumul cu o revistă? Care-s atuurile reale - pentru voi ca trupă – în asocierea asta cu Sunete?

- Colaborarea noastră cu Sunete se bazează pe respectul pe care-l avem pentru singura revistă pertinentă de muzică din Ro. Sunete a fost singurul partener/casă de discuri care a crezut în acest album, care ne-a dat libertate creativă totală.

 

- Într-adevăr, nu numai muzica diferă la "Don't let your dreams fall asleep", ci şi grafica. Cum alegeţi un artist din alt domeniu pentru colaborare? În timpul concertelor de promovare aveţi şi o parte grafică, pe pînză, care se combină bine cu ce cîntaţi, cine e autorul, tot Lomographik?

- Autorul proiecţiilor pentru acest turneu este Alex Cioflică şi cred că a reuşit să creeze nişte proiecţii simple, dar de efect. Sper să mai colaborăm.

 

- Pentru tine ca basist cît de mult contează textele pe care le cîntă vocaliştii? Se întîmplă să te enerveze – sau să te amuze - vreun vers Luna Amară şi să le spui asta lu’ Mihnea sau Nick?

- Contează foarte mult versurile. Chiar sunt mândru de versurile pe care le are Luna Amară. Uneori există şi chestii funny, una din cele mai tari chestii mi se pare versul: "fuck the system everyone" de pe Deadends.

 

- Care e piesa ta preferată cîntată de Luna Amară? Dar de pe acest album?

- Hmm... De pe albumul ăsta e No Return. Din toate timpurile cred că Oraş.

 

- Admiratorii şi susţinătorii voştri vă văd ca pe un grup foarte unit de prieteni, dar – totuşi – din cînd în cînd vă cam părăseşte chitaristul... Cum de exact acest post e – pînă acum – „veriga slabă”? Tu cum te simţi în interiorul formaţiei Luna Amară?

- Hmmm. Cu Petru a fost o problemă legată de diferenţe de gusturi muzicale şi, mai important, de respect. Petru mi se părea un chitarist foarte talentat, dar îl trăgea în jos ego-ul lui nr. 4. Cu Vali am lucrat destul de bine, dar aveam moduri de gândire diferite, nu atât muzical, cât în problemele de zi cu zi. I-a trebuit mult curaj sau, mai bine zis, inconştienţă, să părăsească trupa tocmai înaintea lansării albumului. Putea să iasă foarte urât, dar am avut noroc cu Mihnea cel Mic. Curios, dintre cei trei chitarişti solo care au cântat respectiv cântă cu Luna, pe Mihnea îl simt cel mai aproape, atât ca om, cât şi ca muzician. Mă întrebai cum mă simt în Luna Amară. Mă simt excelent în Luna Amară, în principal pentru că am "de partea mea" muzicieni talentaţi şi cu dorinţă de a merge înainte.

 

- L-am întrebat şi pe Răzvan, după ce l-am auzit pe Nick cîntînd singur, dacă nu vă temeţi că-l puteţi pierde pe Nick, care ar putea prefera o carieră solo... Îl vezi cîntînd singur? Dar pe Mihnea?

- Îi văd pe amândoi în stare să aibă o carieră solo. Acum, sincer fiind, cred că imaginea Luna Amară o reprezintă, în proporţie covârşitoare, Nick şi Mihnea. Lor le-ar fi foarte uşor să îşi facă o carieră solo. Dar nu mi-e frică de asta. Dacă s-ar întâmpla, cred că ar fi doar ca un proiect, un experiment.

 

- Ţie în ce formaţie ţi-ar plăcea să cînţi, românească sau străină, aşa, ca exerciţiu de imaginaţie?

- Porcupine Tree, Tool sau Bio (de la noi)

 

- Acum, în turneul de promovare a albumului, vă gîndiţi la viitorul formaţiei? Aţi ales o piesă pentru videoclip, ce veţi face după acest turneu?

- Nu ştiu dacă vom face un clip pentru Chihlimbar (piesa cea mai cunoscută de pe album). Ceea ce e sigur e că lucrăm la al 4-lea album, care va fi altceva decât dlydfa sau nu va fi deloc. Glumesc. Vom cânta, sper eu, foarte mult.

 

- Poţi să ne spui ceva despre viitorul album sau e mult prea devreme?

- Va fi electric şi cred că se pot găsi pe youtube piese ca bathtub glory, sleep disco sau untitled, care sunt în mare parte definitivate şi cred că asta va fi ceea ce se va auzi pe al 4 lea album.

 

- I-aţi găsit titlu? Vă gîndiţi deja la cum va arăta el sau sînteţi în perioada facerii, cînd contează munca asupra noilor piese?

- Aaaaa, nu. Încă nu am ajuns aşa departe. Avem vreo 6 piese gata şi vreo 3 în lucru, încă nu avem suficient material, dar ideile curg.

 

- Deocamdată ne bucurăm de "Don't let your dreams fall asleep", dar deja ardem de nerăbdare în aşteptarea celui de-al 4-lea album Luna Amară...

- Asta e bine.

 

(13 mai 2009)

„Don't let your dreams fall asleep”,

Interviu cu Mihnea BLIDARIU, vocalist LUNA AMARĂ,

realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

- Mihnea, pe 1 mai aţi lansat cel de-al treilea vostru album, „Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” (norocoşi cei care au fost la Vama Veche, noi, restul, deja nu mai avem răbdare), cît timp aţi lucrat la album? Cîte piese au rămas pe dinafară? Cine  a făcut coperta? Sînteţi mulţumiţi de rezultatul final?

- Salut, Mihai. Înregistrările pentru acest album au durat 5 luni, din iunie până în octombrie 2008. N-a rămas nici o piesă pe dinafară, acest album este rezultatul firesc a 3 ani de activitate stilistică paralelă, să-i zicem, timp în care am compus şi cântat piese special pentru acest concept semi-acustic. Coperta şi întreg conceptul grafic au fost realizate de Florin Chereji, a.k.a. lomographik.ro. Suntem aproape mulţumiţi, întotdeauna e loc de mai bine - asta în ceea ce priveşte condiţiile realizării practice a copertei şi booklet-ului. În ceea ce priveşte calitatea înregistrărilor, suntem complet mulţumiţi.

 

- Aţi editat CD-ul împreună cu revista „Sunete”. Care au fost calculele voastre în favoarea acestei decizii?

- Ne-am gândit că Sunete este, practic, singura revistă de muzică ce îndrăzneşte să facă acest pas, al colaborării cu diferite trupe în vederea lansării unui album. De asemenea, era o oportunitate să fim, pentru prima dată, subiectul central al unei reviste de muzică. Nu în ultimul rând, avem o colaborare îndelungată, atât cu Sunete, cât şi cu Zile şi Nopţi - aşadar, o asemenea asociere a venit firesc, cumva.

 

- Aveţi un turneu prin ţară cu ocazia apariţiei albumului. Veţi cînta în aceste concerte şi piese din celelalte două albume de pînă acum sau e un turneu de promovare a produsului şi atît?

- În majoritatea concertelor din acest turneu vom cânta albumul nou, integral, şi alte câteva piese ce se pretează alăturării cu acest material, ca "Roşu Aprins", "Albastru", "Lume Oarbă", "Somn" sau "Ciudat". Însă vor fi cel puţin 2 concerte, la festivaluri, unde probabil că vom amesteca lucrurile şi publicul va auzi şi sonorităţi mai... rock.

 

- Cînd aţi făcut acest album v-aţi gîndit să schimbaţi ceva, asta e clar şi înaintea audiţiei lui. Care sînt deosebirile majore faţă de Luna Amară de pînă acum? Noi, cei care iubim Luna Amară aşa cum a fost pînă la „Don’t Let Your Dreams Fall Asleep”, avem motive să ne fie frică de schimbările de pe noul album (te întreb înainte de a asculta „visul”)?

- Noi trăim cu încrederea că publicul Luna Amară este un public cu orizonturi muzicale largi şi că va primi bine acest material. "Don't let your dreams fall asleep" este deosebit, stilistic, de primele două albume, însă noi, oricum, am obişnuit lumea cu salturi "extreme", de la "Downtown Jesus" şi "Roşu Aprins" la "Happiness Provider" şi "Se întâmplă-n România". Marele câştig al acestui material este omogenitatea lui şi profunzimea, atât a versurilor, cât şi a muzicii. Iar cui îi e frică de schimbare, ori a îmbătrânit, ori se complace în superficialitate...

 

- Apropo de „îmbătrînit”, ce importanţă are pentru o formaţie publicul care vă ascultă albumele şi vă urmăreşte în reviste, pe site, blog, dar nu prea vine la concerte, fiind „îmbătrînit” fizic, cu probleme stil „familie”, „sănătate” sau „bani”?

Părinţii tăi ce zic de Luna Amară? Au fost la vreun concert?

- Da, şi mama şi tata au fost la concerte. Ei sunt divorţaţi de când eram eu mic, am crescut doar cu mama. Tata e actor la Arad şi a fost să mă vadă de fiecare dată când am cântat acolo. Mama chiar s-a implicat în organizarea unui concert la Bacău, când am cântat la balul liceului unde ea este profesoară! Sunt foarte mândri amândoi de Luna Amară.

 

- Vă cam pleacă chitaristul pe parcurs, a fost Petru, apoi Vali, acum e Mihnea-Andrei şi parcă şi înaintea lui Petru a mai fost cineva... în rest, formaţia e stabilă de foarte multă vreme. E un „post” oarecum blestemat sau...

- Ha-ha, nu ştiu, nu cred că e "blestemat"! Sincer, ne-a surprins decizia lui Vali, însă e decizia lui şi o respectăm, chiar dacă era cât pe ce să ne strice planurile de turneu. Am avut noroc cu Mihnea-Andrei, care e un chitarist foarte bun şi cu care suntem prieteni de mai demult. Acum este şi el parte din Luna Amară şi suntem siguri că va rămâne parte a acestei formaţii mult, mult timp. Nu există "blesteme", există doar oameni indecişi...

 

- Dacă ai fi textier, pentru ce formaţie de limbă română ţi-ar plăcea să faci textele?

Voi de ce nu încercaţi şi texte scrise de scriitori-scriitori (nu că textele scriitorilor-muzicieni nu ar avea valoare, dar aşa, pentru diversitate măcar)?

- Nu cred în textieri, îmi pare rău. Cred că un muzician vocalist trebuie să-şi facă singur versurile, pentru că altfel cânţi un text pe care l-ai făcut tu, pe care îl simţi tu. Oricât de frumos ar fi textul altcuiva, nu îl poţi simţi sută la sută. Mai ales în rock.

 

- Şi atunci concertele tribut nu sînt sincere sută la sută?

- Ha-ha, ai vrut să mă prinzi! Concertele tribut sunt sincere prin ele însele, în sensul că nu faci un asemenea concert decât dacă recunoşti că întreaga existenţă a acelei formaţii sau acelui muzician te-a influenţat în mod direct şi profund. Şi acea existenţă nu se rezumă doar la versuri, ci şi la muzică, atitudine, implicare, etc. Sunt versuri de la Pink Floyd, Nirvana, Porcupine Tree sau alte trupe pe care mi-ar fi plăcut să le compun eu. Însă sunt în engleză. Eu vorbeam de textierii în limba română...

 

- Uite, „Alisa”, o super formaţie rusească rock, care are textierul lor foarte bun, cîntă un poem japonez de prin nu ştiu ce secol, foarte profund, de care s-au ataşat şi pe care-l cîntă mereu în concerte... E posibil şi aşa ceva... Sau, la noi, una din cele mai faine piese Blazzaj e „Urma”, scris de Blaga...

- Foarte frumos din partea lor, eu mi-am zis doar părerea mea şi mi-am afirmat determinarea de a-mi scrie propriile texte...=)

 

- Pe 9 mai reveniţi la Braşov, unde aveţi un public fidel, doar că de data asta biletul va fi mai scump, incluzînd şi revista Sunete cu albumul – 30 lei. Pentru voi, care aţi fost în majoritatea oraşelor din România, contează oraşul în care cîntaţi?

- Hmm... da, cred că putem admite că în unele oraşe ne simţim mai bine decât în altele. N-am să spun care sunt unele sau care sunt altele, am să spun doar că Braşov-ul ne-a făcut mereu să ne simţim apreciaţi şi iubiţi. Biletul va fi mai scump, da, însă şi oferta e mai generoasă, nu?...

 

- Ai editat deja două cărţi de poezie şi ştiu că scrii şi proză, nu numai eseu. Munceşti la un text anume, e ceva în curs de finisare sau concertele nu te lasă să scrii în voie?

- Da, lucrez la un roman de pe la începutul lui 2008. Nu mă grăbesc cu el, scriu când am inspiraţie şi când am timp. Normal, în perioada asta concertele îmi ocupă tot timpul, însă cred că va fi gata undeva pe la sfârşitul anului. Se va numi "Playlist".

 

(5 mai, Braşov-Bucureşti)

„Mă identific cu piesele pe care le cânt”,

interviu cu Răzvan RISTEA, baterist Luna Amară,

realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

- Răzvan, sînteţi în turneul de promovare a noului album. Cum a fost facerea acestui nou album Luna Amară?

- A fost un proces foarte natural, pentru că multe din piesele de pe el sunt compuse de ceva vreme. Doar 2 compoziţii sunt noi nouţe 100%, şi pentru ele am stat mai mult in studio, respectiv am experimentat ceva mai mult.

 

- Cum aţi ales denumirea - „Don't let your dreams fall asleep”? Au mai fost alegeri greu de făcut?

- Iniţial, albumul trebuia să se cheme Transitions. Aşa l-am şi anunţat, anul trecut. Însă am stat şi ne-am mai gândit şi până la urmă Nick a venit cu ideea asta de titlu. E foarte sugestiv, zic eu. Asta şi era ideea, până la urmă, nu?

 

- „Don't let your dreams fall asleep” e diferit de primele două albume Luna Amară? Care sînt diferenţele clare dintre acest album şi „Asfalt” şi „Loc Lipsă”?

- Atât ''Asfalt'', cât şi ''Loc Lipsă'' au beneficiat de piese de factura acustică, însă ce aduce nou ''Don't Let Your Dreams Fall Asleep'' e o unitate stilistică, un fir roşu care trece prin tot albumul. Am mai zis şi în alte interviuri, e cel mai puţin schizoid album LUNA AMARĂ.

 

- Concertul de la Braşov a fost unul cu totul deosebit, chiar dacă şi pînă acum aţi avut mare succes la Braşov, bisurile şi cîntarea de după bisuri durînd cam cît concertul de pînă atiunci. Cum a început turneul? Ce zic cei din faţa scenei despre album?

- Am debutat cu acest turneu în 1 mai, la Vama Veche. Concertul a fost o reuşită, zic eu, atât din punctul de vedere al sunetului de care am beneficiat, cât şi din perspectiva numărului de oameni care au ales să ne vadă acolo, în condiţiile în care mai erau şi alte concerte în acea seară. La Bucureşti a fost extraordinar şi acelaşi lucru îl pot spune şi despre concertul de la Braşov. Feedback-ul a fost pozitiv până acum şi asta nu poate decât să mă bucure. Pot spune că am văzut pe feţele oamenilor mirare, bucurie, concentrare. E frumos.

 

- În timpul concertelor de promovare a albumului aveţi şi un ecran pe care rulează cuvinte, imagini, filmuleţe, simboluri care se potrivesc perfect cu muzica voastră, cu grafica albumului şi cu voi. Cine e autorul? Cum colaboraţi cu artiştii din alte domenii, cum ar fi pictura/grafica, literatura...?

- Proiecţiile sunt făcute de un prieten, Alex Cioflica. El s-a ocupat de acest aspect şi suntem mulţumiţi de cum se îmbină partea vizuală creată de el cu ce facem noi. Din păcate, de la lansarea cutiei care conţinea albumul Asfalt'' şi ''Letopizdeţ''-ul lui Sandu Vakulovski nu am mai colaborat cu nici un autor.

 

- Răzvan, pe mine - ca şi pe alţii, cred - mereu m-a interesat într-o formaţie toboşarul (deşi cel mai invidiat e vocalistul), într-o echipă sportivă – portarul (deşi toţi vor să marcheze) şi stările, gîndurile, trăirile lor... Tu cum simţi colegii din formaţie acolo, în spatele lor? La ce te gîndeşti în timpul concertelor, strict la ce şi cum cînţi sau te trezeşti gîndindu-te la cu totul altceva? Cum e viaţa de acolo, din spate?

- Mă simt responsabil pentru întreg concertul, pentru că dacă fac greşeli, se observa mult mai uşor decât la alt instrument, respectiv ajung să trag după mine toată trupa. Ca senzaţie, încearcă să te închipui având grijă de o maşinărie căreia trebuie să îi tot apeşi pedale şi să învârţi de manete ca să o menţii în stare de funcţionare. Uneori sunt foarte concentrat pe ceea ce fac, însă de multe ori mă identific cu piesele pe care le cânt şi mintea mi se goleşte de absolut orice altceva. Sunt nişte trăiri foarte personale, pe care nu le-aş putea înlocui cu nimic altceva.

 

- Cei care cîntă la tobe (şi mai ales toboşarii din formaţiile rock) trebuie să aibă o condiţie fizică mai bună? Cum ai ales să cînţi anume la tobe? Ce toboşari ţi-au plăcut cînd erai mic? Acum cine-ţi place din muzica ro, dar nu numai?

- Hehe, poate că pe vremea când m-am apucat de tobe aveam o condiţie fizică ceva mai bună. Eu ascult muzică de vreo 19-20 de ani şi întotdeauna m-au fascinat bateriştii - tobele, în general. Am crescut cu toboşarii de la trupe cum ar fi Metallica, Slayer, Pantera, King Diamond. Îmi plac şi acum, însă între timp am descoperit o grămadă de alţi baterişti, cum ar fi Danny Carey sau Neil Peart. Din muzica .ro i-aş remarca pe Tavi Scurtu, pe Dominic Csergo sau pe Cristi Mateşan.

 

- Pentru tine contează ce cîntă Mihnea şi Nick sau importantă e linia melodică a melodiei? Ai putea cînta într-o formaţie cu texte varză?

- Mereu am pus o mare importanţă pe texte de bună calitate. Evident că şi linia melodică e la fel de importantă, însă degeaba o piesă e bună dacă are texte ''varză''. Tocmai de aceea insist să citesc ceea ce scriu cei doi vocalişti din LUNA AMARĂ în momentul în care textul unei piese este gata.

 

- V-aţi gîndit la o piesă de pe noul album mai potrivită pentru videoclip? Aţi anunţat albumul în principal prin „Chihlimbar”, ea va fi şi piesa pe care se va ridica videoclipul?

- În principiu o să ne concentram pe ''Chihlimbar'' ca o primă piesă de promovare a albumului nou. Şi e posibil să îi facem un videoclip în vara asta.

 

- Nick cîntă singur o piesă în concertele de promovare a albumului şi îi iese foarte bine. Nu vă temeţi că va alege la un moment dat cariera solo?

- Nu e un lucru de care să ne temem. L-am susţinut mereu, mai ales când a avut anul trecut un concert la Cluj în care a cântat singur atât piese de-ale lui, care nu au intrat în repertoriul trupei, cât şi piese LUNA AMARĂ. Sincer, nu cred că Nick va părăsi trupa asta prea curând.

 

- Mihnea a editat deja două cărţi de poezie şi scrie şi un roman, publică frecvent texte de atitudine. Cum citiţi aceste texte ale lui? Le comentaţi în turneu, aveţi discuţii contradictorii între concerte, între oraşe, pe drum? Cum alegeţi muzica pe care o ascultaţi pe drum?

- Personal, am citit textele lui Mihnea la momentul când le-a publicat, dar nu pot spune ca le-am recitit. Îl respect pentru ceea ce face. Discuţii contradictorii avem pe diverse subiecte, însă de obicei sunt discuţii constructive. Ne mai recomandăm unul altuia albume de ascultat, cărţi de citit... Muzica pe care o ascultăm pe drum de obicei o ascultăm la căşti, aşa că nimeni nu are nimic de comentat. Mai ascultam şi la comun, cum se zice, însă mai rar. Eu personal prefer să ascult muzica la căşti.

 

- Ce crezi că va urma pentru voi după încheierea acestui turneu de promovare a noului album?

- Practic, o să încercăm să împingem promovarea acestui album până la anul. Între timp, compunem pentru următorul album LUNA AMARĂ, care va fi de 50 de ori mai diferit şi mai dur decât cel proaspăt lansat. A, şi vom concerta cât de mult se poate, ca şi până acum, evident.

 

(11 mai)

„Don’t let your dreams fall asleep”,

interviu cu Nick FĂGĂDAR (Luna Amară),

realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

- Nick, eşti cu Luna Amară într-un turneu continuu, aveţi în continuare foarte multe concerte, mai aveţi timp de piese noi?

- Servus, Mihai. Concertele se întâmplă cu precădere la sfârşit de săptămână, aşa că timp ar fi, însă mai există distanţe, serviciu, sesiuni... cu toate astea, de câte ori reuşim să ne întâlnim în formulă completă, în sala de repetiţii, întreg timpul este alocat ideilor noi. Uite, deja avem suficiente piese ca să scoatem un nou album electric, însă va mai trece oareşice vreme până se va întâmpla asta. Momentan ne preocupă editarea şi lansarea albumului semi-acustic, şi el foarte nou, de altfel.

 

- Aţi anunţat acest nou album la sfîrşitul anului trecut. Cum se va numi, cîte piese va conţine, prin ce se va deosebi – dacă se va întîmpla aşa ceva – de primele voastre două albume?

- Albumul se numeşte „Don’t let your dreams fall asleep”, are 11 piese noi-nouţe şi o variantă de studio a piesei „Mara” (iniţial în varianta live pe Asfalt, 2004). În primul rând e primul album Luna Amară care are un titlu în limba engleză. Poate unii se vor întreba de ce... mai ales că Luna Amară s-a prezentat, zic eu, cu texte în limba română care au reuşit să fie mai mult decât o penibilă şi găunoasă înşiruire de stereotipii ri(t)mate. Nu e mare lucru de răspuns... pur şi simplu la momentul respectiv atât Mihnea cât şi eu aşa am simţit. Cu siguranţă că, ascultând foarte multă muzică, în marea ei parte cântată în limba engleză, ca artist îţi asumi anumite influenţe, te revendici unei anumite familii, chiar dacă poate doar în capul tău. În rest, albumul e probabil cel mai omogen de până acum din punct de vedere stilistic, deşi piesele sunt suficient de variate încât să nu plictisească, multe chitări acustice, trompeta, voci şi groove-uri de bas şi tobe care fac muzica dinamică, apăsată, vie. Părţile de chitară electrică sunt mai degrabă partituri de clapă (keyboards) datorită efectelor folosite de Vali, teme aerisite şi repetitive care sunt ca nişte valuri de sunet ce colorează bucăţile muzicale prezente pe acest al treilea album Luna Amară. Din 11 piese noi doar două sunt în limba română şi pe acestea le puteţi deja asculta pe www.myspace.com/lunamara - „Chihlimbar” şi pe www.luna-amara.ro - „Unghii de drac”.

 

- Pe cel de-al doilea album, „Loc lipsă”, aţi avut invitaţi foarte tari – Ombladon de la Paraziţii şi Andy Ghost de la Altar, aveţi astfel de surprize şi pe cel de-al treilea vostru material?

- Acela era un album care a „cerut” colaborări şi a fost servit ca atare. Acesta e un album care şi-a găsit resursele în colţurile cele mai intime ale sufletelor noastre, şi, crede-mă, resursele au fost suficiente.

 

- Aţi schimbat faţa site-ului vostru, care acum pare mult mai profi şi – ce e mai important pentru fanii voştri – are un blog activ, care mi se pare foarte important, dar deocamdată cel mai activ e Răzvan, de care se ţine Mihnea. Tu de ce apari aşa rar pe blogul formaţiei?

- Să nu uităm că eu am fost cel dintâi care şi-a scos capul din carapace şi s-a adresat în această „agora” virtuală poporului. Mai nou am văzut că a scris şi Sorin. Eu aştept momentul potrivit în care voi avea ceva de spus. Poate am să public acolo acest interviu (deja devine o rutină), poate am să scriu o poezie, poate am să scriu şi eu despre un album care-mi place foarte mult. Uneori aş scrie, însă nu am timp sau dispoziţie... dar promit că am să-mi revizuiesc atitudinea şi am să mă fac bloger când o să fiu mare.

 

- Aţi fost invitaţi de două ori la rînd la Sziget Festival. Prin ce se deosebeşte atmosfera de la Sziget în comparaţie cu ce se întîmplă la marile festivaluri româneşti – Stufstock, Artmania, Peninsula?

- Ei bine, de pe scenă, ca artist e mult mai bine la tine acasă, unde eşti cunoscut, ai un public care este familiar cu muzica şi mesajul tău şi te susţine. La Sziget, Budapesta eşti unul dintre miile de artişti care au ceva de oferit unui public de sute de mii, venit de prin toată Europa, în principal motivat de head-lineri, de obicei trupe sau artişti celebri peste tot şi de peste tot (în special din America şi U.K.). România e încă la început în materie de festivaluri, dar sunt mândru că am participat la toate aceste evenimente şi tot ce-mi doresc e ca ele să existe în continuare, să crească, să respecte artiştii locali cum au făcut-o şi până acum (în majoritatea cazurilor) şi să reuşească nu doar să aducă laolaltă un mare număr de oameni, dar să-i şi educe, pentru că vorbim aici de o comunitate reală unită de, sper sincer, dragostea de muzică, de un stil de viaţă şi o filozofie comună care, din nou, sper să fie una bazată pe non-violenţă, empatie, bun-simţ, respect pentru mediu şi comunicare.

 

- Ce mai scrii? Ce mai citeşti? Ce film mai nou ţi-a plăcut? Cu ce recomanzi ascultătorilor voştri să-şi ocupe timpul liber?

- De scris nu am mai scris cam de multă vreme. Probabil muza mea mă ţine ocupat cu alte chestii. Dar simt că are să mi se facă dor la un moment dat şi atunci am să scriu şi am să-ţi trimit, pentru că tu eşti, cred, cel mai constant cititor al meu. Cred că ultima carte pe care am citit-o şi care mi-a plăcut enorm a fost „Rătăcirile fetei nesăbuite” de MarioVargas Llosa. Ah, la filme însă stau mult mai bine: am văzut mai toate filmele nominalizate la Oscar şi încă o tonă pe lângă. Zilnic văd cel puţin două filme. Aseară am văzut „The Insider” şi am rămas cu un adânc sentiment de frustrare vis-a-vis de tot ce înseamnă sau mai degrabă nu înseamnă presa liberă în România. Mi-a plăcut „Slumdog Millionaire” a lui Danny Boyle, mi-a plăcut şi „Changeling” şi de curând am revăzut întreaga serie „Twin Peaks”, mai ales că eram în clasa a VIII-a când a fost difuzat la noi pentru prima oară şi încă mă simţeam marcat de atmosferă, povestea şi personajele din filmul lui David Lynch.

- Cum îţi pare critica muzicală din România? Te interesează ce se scrie despre voi în presă?

- Sincer sa fiu, încă nu am răspuns la un interviu care să reuşească să se apropie măcar de calitatea unor articole/interviuri de genul celor pe care le găseşti în reviste precum „Rolling Stone”, „Q Magazine” sau altele... asta strict referitor la ceea ce ar trebui să fie „presa de specialitate”, acei oameni care sunt în primul rând pasionaţi cu adevărat de muzică şi care ştiu să asculte, să formuleze şi să formeze opinii. În rest, răspund cu plăcere la interviuri, deşi, inevitabil, întrebările se repetă. Deşi, dacă mă uit la întrebarea de mai jos, se prea poate să mă înşel. 

 

- Neamurile tale au ascultat CD-urile Luna Amară? Au fost la concertele voastre? Ce cred despre ce faceţi?

- Părinţii mei nu au fost niciodată la un concert Luna Amară, nu au ascultat vreodată un album de-al nostru şi rubedeniile mele nici atât. Ştiu doar că au văzut pe TV imagini de la Stufstock şi probabil s-au oripilat. Probabil cred că suntem „uşori la minte”, necopţi, pentru că altfel la vârsta noastră trebuia să avem familie, copii şi să deservim unicul scop valabil: făcutul de bani. Dar nu mă deranjează şi nici nu ţin neapărat să le văd feţele în public. Pentru mine trupa asta e o felie de libertate, independenţă şi vis, toate laolaltă cel mai bun lucru pe care l-am reuşit până acum. Nu mă ajută să trăiesc mai bine, dar mă face să trăiesc mai frumos şi mai intens. Sincer, sunt un privilegiat şi asta se datorează în mare măsură oamenilor care ne ascultă şi, mai ales, cred în ceea ce facem măcar cât negru sub unghie din cât credem noi.

 

- Ce te aştepţi de la public, de obicei?

- Nu aştept decât ce am aşteptat şi până acum: să vină la concert, să ştie că muzica asta e despre ei şi nu doar pentru ei, să se simtă liberi şi mai puţin singuri într-o lume plină de violenţă şi cinism, să fie mai buni şi să găsească în muzică un dram de iubire şi linişte pe care îl doresc fiecăruia dintre voi.

 

(9 martie 2009)