Poveşti fantastice, poveşti de viaţă, poveşti de iubire sau ultimele zile ale Festivalului de Dramaturgie Contemporană, Braşov

Cea de a XXIV-a ediţie a Festivalului de Dramaturgie Contemporană se apropie de sfârşit. În aceste ultime zile de festival, spectatorii au ocazia să intre în universul pieselor a doi dramaturgi americani. A fi sau a nu fi – comedie ce poartă semnătura lui Nick Whitby şi care a avut premiera pe Broadway, în 2008 – este un remake al filmului cu acelaşi titlu, realizat, în 1942, de Ernst Lubitsch. Acţiunea este plasată într-o Polonie a vremurilor tulburi, aflată sub ocupaţie nazistă, şi urmăreşte povestea actorilor Teatrului Polski. Atunci şi acolo, până şi o poveste de iubire este supusă unor provocări ce altfel nici nu am şti că există. Spectacolul, ce va fi prezentat vineri, 16 noiembrie, este produs de către Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti şi este regizat de Vlad Massaci.

Un alt autor american, deţinător al Premiului Pulitzer pentru dramă, este prezent în festival cu trei poveşti de viaţă extrem de puternice. David Lindsay-Abaire a scris piesele într-un act Eights, That Other Person, Baby Food (prezentate la Teatrul „Sică Alexandrescu”, într-un singur spectacol, sub numele Cel de lângă tine, în regia lui Vlad Zamfirescu), în cadrul evenimentului „The 24 Hour Plays On Broadway”. O competiţie în care piesele (toate într-un singur act) sunt scrise, regizate, produse şi prezentate în numai 24 de ore. Acest eveniment este descris de The New York Post ca fiind echivalentul „unui dans pe sârmă fără plasă de protecţie”, provocarea pe care o oferă atât dramaturgilor, actorilor, regizorilor cât şi producătorilor, făcându-l să fie extrem de popular.

Seara de sâmbătă continuă cu un musical sub inconfundabila semnătură a Adei Milea. Lumea fantastică a lui Gellu Naum explodează luxuriant, sub fraza muzicală a artistei, iar „povestea lui Robinson cel pierdut pe o insulă pustie, îndrăgostit de o sirenă, confruntându-se cu piraţi şi canibali, cu amintiri, regrete şi idealuri, are un parfum irezistibil, o muzicalitate încântătoare, splendid captată şi transpusă în partitură de uimitoarea fantezie a Adei Milea. Insula e un musical delicios, cântat/dansat/jucat cu poftă, prospeţime, bucurie şi culoare de protagonişti.” (Claudiu Groza – Revista Tribuna) Spectacolul Teatrului Naţional din Cluj este ultimul spectacol din concurs.

Ultima zi de festival (duminică, 18 noiembrie) va începe cu un spectacol lectură, după un text din dramaturgia ungară contemporană: Prah de Spiró György.  Prah, praf în limba croată, redă povestea unui cuplu aflat în faţa unui bilet câştigător la loto. Visurile pe care aceştia şi le fac, speranţele şi apoi dezamăgirile redeschid rănile trecutului şi duc la reapariţia unor conflicte mai vechi. Spiró György, într-o comedie amară, prezintă nu numai o situaţie specială de viaţă, dar şi relaţiile interumane dintr-un cuplu şi mediul social în care acestea se dezvoltă. (Spectacolul se va juca la Sala Studio, iar intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.)

Seara de Gală va lăsa loc unui regal pe care coregraful Gigi Căciuleanu îl oferă publicului, prin creaţia sa Carmina Burana, după Carl Orff, spectacol-coregrafic realizat la Teatrul Naţional din Târgu Mureş. Elev al lui Miriam Raducanu şi, apoi, al Pinei Bauch, cu o carieră prestigioasă în Franţa, Gigi Căciuleanu este, de peste 10 ani, director artistic al Baletului Naţional Chilian. Pentru el „…Dansul este Poezie în sensul concentrării – într-un spaţiu mic şi
într-un timp scurt – a unei cantităţi de energie şi a unor semnificaţii cu nenumărate şi nebănuite compartimente. Poţi s-o descrii în cuvinte dacă nu ai trăit-o? Ca girafele acelea arzând şi pline cu sertare (goale) ale lui Salvador Dali. Poţi să le explici dacă nu le-ai văzut?“ Despre Poezie este vorba şi în spectacolul-eveniment ce pleacă de la cantata lui Carl Orff, după texte din Codex Buranus, şi devine viu la întâlnirea dintre trei arte: Teatru, Dans şi Muzică. 

Între adevărul personal şi adevărul istoriei

Proaspăt întors de la Festivalul de Teatru „Toma Caragiu” din Ploieşti, spectacolul Teatrului „Sică Alexandrescu”, Absint de Magda Fertacz, va fi prezentat în cea de-a a treia zi a Festivalului de Dramaturgie Contemporană Braşov.

„Absint este un text care abordează o temă extrem de importantă (prin actualitatea şi acuitatea ei) dar, din păcate, marginalizată în discursul public românesc (şi includ aici şi discursul din spaţiul cultural) – felul în care noi, cei din Est, ne-am adaptat momentului istoric dat de căderea comunismului, spune Claudiu Goga, regizorul spectacolului.

Cu alte cuvinte, ce se întâmplă cu cei născuţi şi pregătiţi să trăiască într-o anumită paradigmă socială când se trezesc într-o altă paradigmă socială în care reperele fundamentale se schimbă. Şi ce mutaţii se petrec în psihicul şi comportamentul omului apăsat, deopotrivă, de povara trecutului şi de incertitudinea prezentului.

Karolina, personajul central al textului şi familia ei sunt exponenţii a două generaţii surprinse în acest moment istoric. Conflictul dintre generaţii capătă, din cauza contextului social, noi cauze şi specificităţi care pun în lumină o realitate extrem de crudă la care, într-un fel sau altul, suntem parte şi în faţa căreia trebuie să avem opţiuni. Karolina optează pentru soluţia extremă.

Textul Magdei Fertacz, ca de altfel şi spectacolul nostru, nu-şi propune să califice această soluţie, ci să scoată în evidenţă cauzele şi contextul care pot duce la o asemenea opţiune. Nu victimele trebuie judecate, ci călăii – fie ei oameni sau sisteme.”

Festivalul va continua marţi cu un spectacol al Teatrului de Comedie şi poate că este suficient a spune că acesta poartă semnătura maestrului Radu Beligan. Textul Spiritul de familie de Eric Assous, în original Les Belles-Sœurs, a avut premiera, în Franţa, în 2007 şi a fost nominalizat la Premiul Molière – cea mai importantă distincţie de teatru care se acordă acolo. Comedie cu iz bulevardier, piesa spune povestea a trei fraţi (un avocat, un medic şi un om de afaceri) care, împreună cu soţiile lor, fac o petrecere de inaugurare a casei de la ţară a unuia dintre ei. Aici este invitată şi Thalia, secretara omului de afaceri, care se dovedeşte că a fost amanta celor trei bărbaţi. De aici, „spiritul de familie” se încinge şi lasă loc unei stări explozive... care pe scenă se întruchipează într-o comedie de calitate. Imaginea spectacolului poate fi regăsită, cu siguranţă, în vorbele lui Radu Beligan:  „În această luptă stupidă între clasicism şi modernitate şi toate evoluţiile astea sterile pe care le are teatrul românesc, cred că există o singură modalitate de a face teatru fără riscul de a fi demodat sau învechit: aceea care pune degetul pe carnea vie a vieţii. Adică tot ce e adevăr nu se va demoda niciodată.” 

Maia Morgenstern pe scena braşoveană

În urmă cu câţiva ani, autorul spaniol Juan Mayorga era invitat la Festivalul de Dramaturgie Contemporană Braşov unde i se citea un text, în cadrul lecturilor de piese contemporane. Acel text, Hamelin, a fost montat, apoi, în Bucureşti, la Teatrul Mic, de către regizorul Claudiu Goga. Anul acesta, Juan Mayorga, dramaturg multipremiat şi jucat în toată lumea, profesor de artă dramatică la Şcoala Superioară de Artă Teatrală din Madrid, este prezent din nou la Braşov, miercuri, 14 noiembrie, prin spectacolul Băiatul din ultima bancă, al Teatrului Naţional din Bucureşti.

            „Băiatul din ultima bancă este o piesă despre maeştri şi discipoli; despre părinţi şi copii; despre oameni care au văzut prea mult şi oameni care învaţă să privească. O piesă despre plăcerea de a te amesteca în vieţile altora şi despre riscul de a confunda viaţa cu literatura. O piesă despre cei care aleg ultima bancă: aceea de unde se văd toate celelalte”, nota Mayorga în caietul program al premierei madrilene. „Una dintre cele mai bune comedii ale lui Mayorga”, aşa cum se consemna în El País. Piesa a intrat în repertoriul Naţionalului bucureştean, în regia lui Theodor Cristian Popescu şi îl are în rolul principal pe Mihai Călin.

Tot miercuri, va fi lansat un nou volum de carte de teatru, editat de către Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”: Avram Goldfaden şi teatrul ca identitate de Anca Mocanu.  Studiu monografic despre cel care a fondat, în anul 1876, primul teatru de limbă idiş din lume, în Grădina de vară „Pomul Verde” de la Iaşi. O monografie necesară despre o personalitate revendicată şi de cultura română, cu toate acestea, până acum, prea puţin cunoscută publicului românesc. Tânăra cercetătoare Anca Mocanu argumentează ideea că Avram Goldfaden a făcut din teatrul evreiesc o formă esenţială de existenţă culturală, deseori
cultural–religioasă, o emblemă a identităţii evreilor în exil, dar şi un moment extrem de important al istoriei scenei noastre.

Joi, 15 noiembrie, scena braşoveană va găzdui, un regal actoricesc. Elizabeth Ashley, la New York sau Vanessa Redgrave, la Londra, în 1991, au interpretat acelaşi rol pe care Maia Morgenstern îl interpretează în montarea Teatrului Odeon. Cel al Isadorei Duncan. Fascinanta piesă a lui Martin Sherman, Când Isadora dansa (When She dance) surprinde un pasaj din tumultoasa poveste de iubire dintre dansatoarea americană şi poetul rus Serghei Esenin. „Isadora Duncan şi Serghei Esenin – dansatoarea nonconformistă şi poetul «huligan», doamna şi vagabondul, experienţa şi înflăcărata dorinţă de popularitate. Două orgolii nemăsurate, două personalităţi unice, doi creatori de geniu cu un excepţional apetit pentru autodistrugere. O imposibilă poveste de dragoste, un puternic război cu două victime. Un spectacol tulburător”, scrie Răzvana Niţă pe www.port.ro. Un spectacol ce poartă semnătura regizorală şi coregrafică a lui Răzvan Mazilu.

Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă şi Siviu Purcărete

deschid Festivalul de Dramaturgie Contemporană

Femeia care şi-a pierdut jartiera, spumoasa farsă a lui Eugène Labiche, pusă în scenă cu aceeaşi debordantă plăcere a jocului ce caracterizează creaţia lui Silviu Purcărete, va deschide cea de a XXIV-a ediţie a Festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Braşov. Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă şi Mihaela Teleoacă vor prezenta, sâmbătă, 10 noiembrie, un text  „lejer, plin de graţie franţuzească, nu lipsit de delicioase şi inofensive obscenităţi. Piesa scrisă ca întotdeauna în mare grabă, curge rapidă şi veselă, neserioasă şi plină de inadvertenţe dramaturgice nesupărătoare, pline de farmec”, aşa cum îl caracterizează Silviu Purcărete.

Primul spectacol din concurs, va fi prezentat duminică, 11 noiembrie. Îi puteţi vedea pe Vlad Zamfirescu, Cerasela Iosifescu, Nadiana Sălăgean şi Marius Cordoş în Cină cu prieteni de Donald Margulies, o producţie Arcub (Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti) ce poartă semnătura regizorală a lui Claudiu Goga.

Piesa americanului Donald Margulies, ce a avut premiera în 1999, la New York (Off-Broadway) face parte din galeria textelor ce au primit Premiul Pulitzer.

Tom şi Beth, un cuplu de vârstă mijlocie, este un cuplu fericit. Sau, cel puţin aşa ştiau prietenii lor Gabe şi Karen. Până când, la o cină pe care aceştia au organizat-o şi la care a venit doar Karen, aceasta s-a confensat mărturisind în lacrimi că va divorţa de Tom.

Mai departe, piesa urmăreşte povestea despărţirii lui Tom şi a lui Beth în timp ce Gabe şi Karen încep să-şi pună, la rândul lor întrebări, despre relaţia lor şi despre sensul unui mariaj.

*

Tot în cea de a doua zi de Festival, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul Azi, în bunul spirit al tradiţiei de până acum, va lansa două volume de teatru.

Shakespeare: textul ca partitură de joc de Ana Maria Narti

(Volum în seria „Eseuri, cronici, însemnări teatrale” a Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”)

Ana Maria Narti nu prezintă o culegere de reţete pentru spectacole pe texte shakespeariene. Dimpotrivă, crede că fiecare text shakespearian este un univers viu, care creşte de la lectură la lectură şi se modifică de la cititor la cititor. Ceea ce propune ca demers activ este analiza orientată spre scenă, cea care caută cuvântul rostit, vocea vie, mişcarea reală, comunicarea de la trup la trup; ea este menită să redescopere concretul în text. Pe deplin conştientă de bogăţia şi întinderea teatrului dramaturgului elisabetan şi de limitele cercetării îndeplinite, autoarea propune cititorului să ia parte la o căutare de fapt fără sfârşit: cea a cheilor jocului shakespearian. Sunt citate, în această pasionantă analiză, piesele cele mai cunoscute ale marelui dramaturg şi câteva pe nedrept căzute într-un con de umbră, dar şi celebre montări, interpretări scenice, de la Stanislavski, Brecht, Grotowski şi Peter Brook la Ingmar Bergman şi Andrei Şerban.

În această abordare a operei shakespeariene – dinspre practica artei teatrale şi nu dinspre studiul filologic – constă nu doar originalitatea cărţii în peisajul editorial românesc, ci şi pariul câştigat de autoare.

Arta teatrului de Edward Gordon Craig.

Traducere de Adina Bardaş şi Vasile V. Poenaru. Prefaţă de Monique Borie şi George Banu (Volum în seria „Mari regizori ai lumii” a Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”)