CenaKLUb TIUK cu Nora IUGA şi Vlad DRĂGOI

 

Ediţia a 16-a a CenaKLUbului TIUK! a avut loc duminică, 4 noiembrie 2012, la Rockstadt, şi i-a avut invitaţi pe Nora IUGA şi Vlad DRĂGOI.

Mihail Vakulovski a prezentat invitaţii şi pe cei care vor povesti despre ei – editorul Un Cristian (Casa de Pariuri Literare), Sabina Comşa şi Andrei Dósa.

Mai întîi a citit tînărul poet braşovean Vlad Drăgoi, prezentat de Sabina Comşa şi, după lectură, de Andrei Dósa, fiecare în stilul lui caracteristic. O lectură interesantă, ca şi poeziile citite, despre care Nora Iuga a zis că miros, menţionînd că i-au plăcut şi că i se par foarte puternice şi pe cîteva nu le va uita ani de zile, nu cum a spus Vlad înainte, c-ar fi poezii care trebuie uitate imediat după lectură. După un scurt filmuleţ video despre Nora Iuga, s-a vorbit despre poezia scriitoarei bucureştene, apoi Nora Iuga a citit în premieră mai multe poezii din viitorul ei volum, care va apărea în curînd la editura Cartea Românească. Nişte poezii foarte frumoase, citite impecabil de Nora Iuga, care a trezit şi mai mult interesul publicului, aşa că au urmat curiozităţile şi întrebările din sală. Nora Iuga a fost întrebată şi despre creaţiile sale, dar şi despre profesorii ei celebri – Călinescu şi Vianu, despre scriitorii pe care i-a tradus şi care la puţin timp după aceea au cîştigat premiul Nobel. Apoi Mihail Vakulovski a făcut un experiment inedit, rugîndu-i pe cei doi invitaţi să-şi pună cîte o întrebare unul altuia. Experiment care s-a dovedit foarte interesant şi deloc uşor, a recunoscut Nora Iuga. Discuţiile s-au întins mult, fiind o seară cu adevărat interesantă, iar Nora Iuga e fermecătoare la cei peste 80 de ani ai săi. În încheiere, Un Cristian a vorbit şi despre editura Casa de Pariuri Literare, care a avut două concursuri: a premiat prima întrebare cu două cărţi de-ale scriitoarei Nora Iuga şi două – pentru cea mai tiuk întrebare, concurs cîştigat de poetul Daniel Pişcu. O seară luminoasă şi frumoasă, foarte plăcută, interesantă, veselă, cu doi poeţi care scriu în două registre foarte diferite, dar fiecare e original şi inedit în felul său.

Următoarea întîlnire va avea loc pe 15 noiembrie 2012, ora 19:00, invitaţi fiind Alexandru Vakulovski & Moni Stănilă, care-şi vor lansa noile volume de poezie – „Daţi foc la cărţi” şi „Sagharmata”! Ne vedem acolo!

(Foto: Carmina) 

existem de 

Mitoş Micleuşanu, Alexandru & Mihail Vakulovski

 

 

1.

 

Aşa începe prima poezie

Nu-i neapărat cu rime bine ticluite

Dar e bună, aduce oarecum a ceva de calitate

Aş spune că e depresivă

Fiindcă e vorba despre ceva trist

 

Aici, pe la mijloc

Poezia începe să capete consistenţă

Iar acum nu mai e nici o îndoială

E o poezie frumoasă

Despre dragoste dor şi în general

Despre viaţă

Iar acum se apropie de sfârşit

Unde se întrezăreşte un element nostalgic

Şi se sfârşeşte brusc, ca toate lucrurile bune

 

 

2.

 

Următorul poem este de o altă factură

Puţin mai experimental

 

Nimic aiurea şi sentimental

 

E un poem politic

Despre un conducător iubit

Prolific

Sau nu. Gata cu strof-a 2-a.

 

Începe strofa a 4-a.

Versul doi iar e trist.

Al treilea-i vesel.

Al patrulea e pizdeţ.

 

În strofa a treia

Începea ceva fundamental.

Chestia asta continuă şi-n a 4-a.

Ultimul vers încoronează opera.

 

 

3.

 

Aici avem de-a face cu o poezie cam nereuşită

Chiar de la primul rând se observă o oarecare stângăcie

Totuşi este plăcută, chiar dacă nu abordează

Un subiect mai complex

 

Dincolo de asta

E bine că poezia e destul de scurtă

Şi nu e obositoare

Fiindcă se termină chiar aici.

 

 

4.

 

iar aici începe altă poezie

la fel de frumoasă ca şi cele de pînă aici

căci pînă la urmă şi cealaltă poezie se termină cu bine

ca şi strofa aceasta a acestui poem, în fine

 

am ajuns la strofa a doua

 

a 3-a

 

a 4-a

 

blea, mai bine

scriam

un hai ku

 

 

5.

 

Iar acum o povestire foarte bună. Începe în forţă, are coi, şi mult suspans. Se poate spune că astfel de proze au un magnetism aparte, cititorul nu poate lăsa cartea din mână, e atras de povestirea asta. El simte că e scrisă pentru el, se regăseşte chiar de la început şi poate se simte urmărit de cuvintele şi propoziţiile viguroase. Proza asta e foarte pizdoasă, după cum am spus are coaie, putere şi e scrisă cu măiestrie. Are ceva aparte, şi multă originalitate. Dar până la urmă povestirea asta e foarte levaia şi dacă la început era ceva de capul ei, acum e clar. E o proză de tot căcatul.

 

 

6.

 

Altă povestire. Destul de bună,

Da mai dă-o-n pulă

 

 

Veioza Arte au făcut o selecţie din lecturile de la FânFest, unde e şi această poezie

 

Sever Gulea

 

CenaKLUB TIUK! nr. 15

 

După ce a avut o vară pe cinste și s-a distrat fain în vacanță, la Club A, Sala Oglinzilor şi la Roșia Montană, acolo unde a adunat scriitori și cititori de toate soiurile, CenaKLUBul Tiuk! a revenit acasă, la Brașov, în Rockstadt, cu literatură proaspătă și tovarăși de lectură la fel de entuziaști ca întotdeauna.

 

Joi, 13.09.2012, la Rockstadt Brașov, am lansat romanul BIBLIDIOTECA (Editura Casa de Pariuri Literare, 2012), semnat chiar de inițiatorul CenaKLUbului TIUK!, Mihail Vakulovski.

 

            FLAVIUS ARDELEAN, ultimul debutant lansat la CenaKLUbul din iulie i-a introdus pe invitați și a vorbit despre fascinația pe care o are pentru Mihail Vakulovski, un scriitor capabil să amestece realul cu ficțiunea, după o rețetă numai de el știută.  Beneficiind de inspirație autobiografică, al doilea roman al lui Mihail Vakulovski îl are protagonist pe Hai (personajul basarabean deja familiar celor care au citit rockmanul Tovarăși de cameră, apărut la Editura Cartea Românească anul trecut), cel care e surprins de data aceasta în postura de angajat al Bibliotecii Județene din Brașov. În acest autentic cavou cultural – un loc ideal pentru meditație - protagonistul este martor la tot felul de întâmplări mai triste sau mai amuzante, în preajma angajaților instituției, dar și a vizitatorilor ei. Romanul surprinde birocrația, cultura organizațională falimentară din instituție, dar și spectacolul social (la fel de caricatural) de dincolo de zidurile bibliotecii, reflectat în presa vremii. În opinia lui Flavius Ardelean, romanul este pe de o parte comic, pe de altă parte tragic, dacă ne gândim la faptul că un univers care ar trebui să fie, prin definiție, profund uman, așa cum este universul bibliotecii, ajunge sa fie populat de o sumedenie de personaje care nu par să își găsească locul printre cărți.

 

Editorul CRISTIAN COSMA a vorbit despre povestea romanului lui Mihail. Dovedindu-se cel mai vechi manuscris primit la Editura Casa de Pariuri Literare, Biblidioteca a rămas nepublicat multă vreme atâta timp cât ridica probleme mai puțin convenționale, chiar și pentru o editură nonconformistă (să amintim doar că în roman apare și o conversație telefonică deja celebră în care un cunoscut patron al unui club de fotbal își vărsa nervii pe un biet reporter… fapt care ar fi putut antrena oarecare discuții pe marginea… copyrightului, mai ales dacă respectabilul domn transformat în personaj de roman nu s-ar mai fi obosit să facă diferența dintre persoana reală și personajul fictiv). Cristian Cosma a vorbit și despre planurile editurii pe care o conduce, de a scoate o serie de documentare cu scriitori români (o premieră autentică pe piața din România!), a vorbit despre cărțile editate și despre noile forme de promovare și abordare a pieței pe care le încearcă.

 

MIHAIL VAKULOVSKI a vorbit despre volumul său care se dovedește deopotrivă trist și vesel, la fel ca viața. Spațiul în care se desfășoară acțiunea, anume biblioteca de provincie devine în romanul lui Mihail un simbol convingător pentru România contemporană: un spațiu multietajat, în care subsolul și acoperișul par să fie complet rupte una de cealaltă, adăpostind însă fiecare o faună proprie, mai mult sau mai puțin transparentă pentru vizitatorul obișnuit. Provocat cu întrebări din partea publicului, autorul a vorbit și despre accesibilitatea perspectivei pe care o prezintă (chiar dacă romanul este relatat prin ochii unui insider al bibliotecii, cititorii pot relaționa ușor cu trăirile sale în spațiul respectiv), despre materialul care l-a inspirat să scrie cartea și chiar despre evoluția protagonistului său basarabean, surprins de data aceasta în ipostaza de angajat la bibliotecă. Mihail a amintit și de planurile sale literare de viitor: publicarea unei antologii de proză cu texte apărute în revista Tiuk! și, desigur, continuarea trilogiei studențești, prin volumul al doilea din seria Tovarăși de cameră.

 

Mihail a citit apoi și câteva fragmente savuroase din romanul său.

Și pentru că întâlnirile de la CenaKLUbul Tiuk! pun punctul pe i în materie de debutanți promițători, ediția din această seară a adus în atenția publicului, dar și a directorului Casei de Pariuri Literare și o poetă tânără din Brașov. ANDREI DOSA, tot un veteran al CenaKLUbului, a prezentat-o pe Sabina Comșa într-o manieră inedită, depănând câteva amintiri anecdotice pentru a-i creiona personalitatea. Plasându-i scriitura la intersecția creațiilor lui Vasile Leac, Cristi Popescu și Alexandru Mușina, Andrei Dosa a vorbit și despre câteva figuri simpatice din poeziile Sabinei, cum ar fi Mamaie sau God - un Dumnezeu coborât pe pământ care poartă un maieu soios și așteaptă troleibuzul.

 

SABINA COMȘA a ilustrat, prin poezii mai vechi sau mai noi (o parte apărute în revista Corpul T a Facultății de Litere Brașov), cele spuse de antevorbitor, purtându-ne, prin recitalul pe care l-a oferit prin peisajul pestriț al României contemporane (cu figuri la fel de pestrițe), dominat de obsesia facebookului, de călătorii  cu autobuzul care capătă proporții infernale și de  afinitatea pentru spectacole grotești (mai mult sau mai puțin domestice).

Printre cărți, accesorii handmade (create de artista MAGDALENA IULIA GIANGU), întrebări și discuții amuzante, am încheiat o nouă ediție a CenaKLUbului TIUK! A fost o seară în care l-am celebrat amical pe Mihail Vakulovski, în care i-am urat  bun venit  Sabinei Comșa în fața publicului brașovean, în care am redescoperit farmecul literaturii vii, fără fasoane. Urmează un nou sezon de CenaKLUb Tiuk! Așa, k-avem kef!

(Foto: K) 

 

 

CenaKLUb TIUK la Fanfest 7

(15-19 august 2012)

 

Ediţia a XIV-a a CenaKLUbului TIUK a avut loc la ediţia a VII-a a festivalului Fânfest de la Roşia Montană, într-un loc natural ca-n poveşti, pe 18 august. Ziua a început foarte frumos, cu un atelier al lui Dan Perjovschi, membru al echipei redacţiei revistei Tiuk!, apoi a urmat CenaKLUbul TIUK, ediţie de colecţie. Deşi în acelaşi timp mai aveau loc nu mai puţin de alte cinci evenimente în cadrul festivalului, ograda Casei Parohiale s-a umplut pînă la refuz, dar tinerii s-au aşezat şi pe iarbă, alături de Dan Perjovschi.

 

Întîlnirea a început cu o introducere scurtă despre cenaclul revistei Tiuk!, apoi au urmat două lansări de carte ale celor doi moderatori, care au păstrat cumva regula jocului de la lansarea de la CDPL Fest, din Sala Oglinzilor din Uniunea Scriitorilor, cînd editorul Cristian Cosma a propus un artificiu surpriză inclusiv pentru scriitorii lansaţi – fiecare să vorbească despre cărţile celorlalţi doi, în schemă fiind atunci şi Veronica D. Niculescu, de care ne-a fost dor la Fânfest, procedînd la fel ca la prima lansare.

 

Mihail Vakulovski a vorbit despre „Îmblînzitorul apelor” de A.R. Deleanu a.k.a. Flavius Ardelean, iar A.R. Deleanu a vorbit despre proaspătul roman al lui Mihail Vakulovski, „Biblidioteca”, ambele apărute la editura Casa de Pariuri Literare de la Bucureşti. Prezentările au fost concrete şi la obiect, chiar dacă s-a văzut clar că autorii se simpatizează reciproc şi au doar cuvinte frumoase unul despre celălalt. După asta au citit cîte un fragment din romanele lor şi chiar dacă publicul a strigat bis, trebuia să înceapă cea de-a doua parte a CenaKLUbului TIUK nr. 14 – lecturile invitaţilor.

 

Alexandru Vakulovski a citit existeme din viitorul său volum de poezie, în curs de apariţie la Tracus Arte, „Daţi foc la cărţi”, poezii scrise în perioada studenţiei clujene, dar care sînt la fel de proaspete şi acum, după vreo 10 ani de la scriere, poezie vie, acută, existenţială, socială şi puţin textualistă sau mai degrabă textistenţialistă. O poezie care loveşte şi taie-n carne vie, la fel ca şi celelalte două volume de poezie ale autorului trilogiei „Letopizdeţ” şi a romanului „157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă în Roşia Montană”, prima carte scrisă de basarabeanul Alexandru Vakulovski care a apărut la o editură din Basarabia, deşi are subiect românesc, acţiunea romanului avînd loc chiar la Roşia Montană, unde ne aflam.

 

Poeta timişoreano-basarabeană Moni Stănilă, care a condus un cenaclu la Timişoara, Pavel Dan, iar acum conduce un cenaclu la Biblioteca Naţională din Chişinău, Republica, a citit din viitorul ei volum de poezie, care va apărea tot la editura bucureşteană Tracus Arte, „Sagarmatha” (iată că dacă proza a fost CDPL, poezia a fost Tracus Arte). O poezie bine scrisă şi foarte închegată, revoluţionară, directă, ritmată, social-politică şi violentă, cum a observat tăticul Planetei Moldova, Mitoş Micleuşanu. O poezie care sună foarte convingător, din care a citit şi la o şedinţă a CenaKLUbului TIUK de la Rockstadt, care ne-a plăcut la fel de mult ca atunci. Abia aşteptăm aceste două cărţi, pe care sperăm să le lansăm la un alt CenaKLUb TIUK:).

 

Poetul constănţeano-bucureştean Mugur Grosu a citit poezii din proaspătul său volum de poezie, „Grossomodo”, lansat şi el la o şedinţă a cenaclului Tiuk! de la Braşov, acum încîntînd publicul cu cîteva poezii hedoniste minunate, dar şi cu o prezenţă scenică excepţională şi cu o lectură aşijderea, ultimul poem citit cucerindu-i pe toţi, pînă şi pe Angela care face şi drege şi e mereu în mintea eului liric şi pe buzele poetului.

 

De la Angela vrea să se împuşte în gît şi supravieţuieşte trecerea a fost firească la Dan Perjovschi, care atinsese problema glontelui buclucaş la atelierul său dinainte de cenaclu. Artistul a vorbit despre experienţa sa de deja 10 ani cu revista Tiuk!, despre poezie, despre relaţia dintre artiştii plastici şi scriitori, despre situaţia culturală actuală şi din nou despre literatură.

 

Seara s-a încheiat cu un experiment despre care nu ştiau nici doi dintre cei trei participanţi la acţiunea poetică, după un dialog ping-pong cu prietenii din tribune sau peluze, cum ar zice Diana Iepure. Mihail Vakulovski a adus un poem din vreo 5-6 părţi, scris împreună cu fratele său Alexandru şi cu Mitoş Micleuşanu. Fiecare a scris cîte un rînd, următorul scriind doar un rînd, celălalt un rînd şi tot aşa. Exact aşa s-a citit şi poemul, fiecare cîte un rînd. A fost foarte haios, şi reacţiile au fost încîntătoare, şi pe loc, şi după aceea, pe mail şi pe fb.

 

Erau programaţi cu lecturi şi alţi doi scriitori la care ţinem foarte mult, Livia Ştefan şi Mihnea Blidariu, dar Mihnea a fost foarte ocupat cu organizarea festivalului şi n-a mai ajuns să citească din cartea despre care oricum s-a vorbit, „Playlist”, lansată şi ea la o ediţie braşoveană a CenaKLUbului TIUK, iar Livia Ştefan era în public, dar n-am văzut-o, şi ea n-a dat semne că este acolo, aşa că rămîne să ne vedem cu ea la Rockstadt, iar acum puteţi citi o cronică despre minunata ei carte de debut în acest nr. al revistei Tiuk!.

 

Am fost la mai multe ediţii Fânfest, iar aceasta ni s-a părut cea mai reuşită – părere împărtăşită şi de mulţi dintre prietenii noştri, dar şi de către unii membri ai echipei organizatoare, în frunte cu Mihnea Blidariu de la Luna Amară. Muzica n-a mai fost regina absolută a festivalului, au fost şi multe conferinţe interesante, implicate şi militante, teatru, film, literatură (de excepţie!), expoziţii foto, ateliere, forumuri, tururi ghidate, vernisaje, activităţi recreative, iar cortul cultural şi cortul copiilor au avut evenimentele lor...

Mulţumim Fânfest, a fost o ediţie TIUK de colecţie, o ediţie cu cărţile pe masă şi cu invitaţi absolut speciali. Ţinem munţii în loc, salvăm Roşia Montană şi prin cultură! (apropo, nu ne-am lăsat pînă n-am vizitat cele 157 de trepte din titlul romanului lui Alexandru Vakulovski, înainte de Marea Adunare de „la revedere” (nu de adio!) de la Roşia Montană, încheiată exact în faţa muzeului!).