O fo'
Mihail VAKULOVSKI
Avangardişti şi punkişti
Pe 23 februarie la Braşov a fost o seară plină pentru iubitorii de cultură. La 17:00, la Librăria Okian, în cadrul Serilor Facultăţii de Litere, scriitorul Daniel Pişcu şi-a lansat cea mai recentă carte a sa, „Piaţa Sfatului (Lamele)”. Alexandru Muşina a povestit despre avangardistul Daniel Pişcu, menţionînd că poetului îi ies foarte bine textele unde e ludic şi jucăuş, nu şi unde e serios şi conservator, ceea ce l-a nedumerit pe poetul Caius Dobrescu, care a amintit că toată poezia generaţiei „optzeci” e aşa, adică ludicul se combină cu mesajele grave şi la Cărtărescu, şi la Danilov, şi la Muşina etc. Rodica Ilie a adus în discuţie sensibilitatea din poeziile lui Pişcu, iar Adrian Lăcătuş a menţionat că Daniel Pişcu este un scriitor „optzecist” foarte prolific şi care-şi urmează calea cu îndîrjire, aşa că ne întîlnim cu el măcar o dată pe an, ori la lansarea unei cărţi de-a lui, ori măcar la Maratonul de Poezie, unde momentul DP e unul din cele mai aşteptate şi gustate. Oricum, şi aseară ne-am distrat la maximum, fiind o atmosferă foarte frumoasă şi degajată, iar lectura lui Daniel Pişcu a încununat opera, a, nu, cele mai savuroase au fost, totuşi, comentariile scriitorului, inclusiv cele tehnice, de ce cartea se numeşte „Piaţa Sfatului”, de ce are subtitlul „lamele” (vă dau o mie, un milion de încercări şi nu ghiciţi! – vine de la „d’ale mele”). Moderatorul, Andrei Bodiu, a deschis şi închis evenimentul literar, anunţînd că următoarea seară a Facultăţii de Litere va avea loc pe 2 martie la librăria „Şt.O.Iosif”, iar invitat va fi distinsul profesor universitar Mircea Martin, critic şi mai ales teoretician literar de renume.
Păi după o întîlnire scriitoricească atît de nobilă, originală şi avangardistă nu ţi se face dor de un concert punk cu VUNK? Băieţii cîntau la Deane’s Irish Pub & Grill, pe strada Republicii, foarte aproape de Piaţa Sfatului, ca şi librăria Okian, aşa că ne-au atras ca un magnet (la cît de metalişti suntem!…). A fost un concert cu totul special, un spectacol la care s-a bucurat toată lumea – şi cei din sală, şi cei de pe scenă, care nici nu erau prea departe, din cînd în cînd sărind cîte-o fătucă pe scenă şi înapoi, iar muzica curgînd valuri-valuri în continuare nestingherită şi plină de energie. VUNK e o formaţie punk foarte frumoasă şi drăguţă şi deşi cîntă şi texte sociale dure şi dureroase, cum e „Vreau o ţară ca afară”, băieţii au lipici şi la fetele pe care nu le-ai vedea ascultînd punk şi nici nu ştiu dacă mai ascultă vreo altă formaţie punk (poate ZOB, E.M.I.L., poate Green Day sau Ska-P?). Cei de la Vunk au cîntat multe piese devenite hit-uri şi difuzate de radiourile şi televiziunile de specialitate, dar şi piese mai noi, inclusiv „Pleacă!”, într-o variantă mult mai faină, mai dură şi mai punk, fireşte, fiind cîntată fără Antonia la concertul de la Braşov.
După concert, pe adresa de facebook a formaţiei a apărut comentariul: „Asta e o seara care va ramane in istorie :). Multumim, Deane's Brasov!!!” Iar noi, braşovenii, mulţumim scriitorului Daniel Pişcu şi formaţiei Vunk pentru această seară electrizantă, plină de nerv şi de energie!
Editura Cartier. Anul 2011
Am scos 61 de titluri. Mai puțin ca anul 2010, unde am avut 98. Într-un tiraj total de 195 980 exemplare. Cu o sută de mii mai puțin ca anul trecut. Am majorat tirajul mediu pentru un titlu. În 2011 avem 3500 de exemplare. Față de peste 3000 anul trecut.
Din cele 61 de titluri avem 5 ediții digitale. Sunt primele ebookuri Cartier. Primul ebook Cartier a fost acceptat de iBookStore la 3 noiembrie 2011. E vorba de „Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu.
În 20 decembrie am închis librăria Casa Cărții.
Din toamna anului 2010 până în martie 2011 am avut control fiscal planificat. Așa am fost mințiți noi. Nu era planificat. Era organizat. Dacă n-au fost rezultatele necesare pentru iubitorii de cultură, atunci au mai fost schimbate două echipe de inspectori fiscali. Și trimiși la control repetat. Și după aia a mai fost un control repetat. Când am înțeles că deja e bătaie de joc.
În primăvară Ministerul Educației nu a acceptat în concursul de manuale Romăna,clasa a II. Nici n-a fost evaluată. Centimetri pătrați ai experților de la Minister nu coincideau cu centimetrii pătrați ai poligrafiștilor.
În 27 mai niște iubitori ai culturii și niște mari iubitori ai democrației în Republica Moldova au zis că e bine să facă ceva care nu e în legislația Republicii Moldova. Și au făcut. Pe 20 iunie. Ulterior avea să intre în uzul politic RM cu noțiunea de „raider”. N-am înțeles prin ce-i atractivă o editură atunci, când poți lua bani de la bănci. Chiar nu intră în capul meu.
În toamnă am aflat că sunt și judecători onești. La Curtea Supremă de Justiție. Avocatul a explicat prin noroc. Așa a fost să fie. Pe 23 decembrie am scos de sub sechestru ceea ce în vară s-a făcut în decurs de 60 de minute: ridicarea unui avocat din pat, pledoaria lui, scrisoare cu dată trecută, decizie judecătorească, sechestru pe tot aerul Cartierului.
Așa arată 2011. Pentru Cartier. Cu un Dumnezeu, care, uneori, ne iubește.
Mulțumim că ați fost cu noi.
Mulți ani vouă și celor dragi vouă!
Gheorghe Erizanu,
director cartier
Ruxandra CESEREANU
2011-2012
Privit prin binoclu, anul 2011 românesc a fost doldora de minciuni, fățărnicie, manipulare și corupție. Nu știu dacă anul 2012 va fi bunicul ori nepotul lui 2011, dar un lucru știu sigur: că nimeni nu se va pocăi prea curând. Iar nădejdea (deși este sănătoasă sufletește) e mai degrabă o chestie caraghioasă în zilele noastre…
A.R.DELEANU
În prag
A fost un an bun. A fost un an rău. Am vărsat un pic din toate: lacrimi de bucurie, de râs şi de tristeţe. Am rezolvat câte ceva: am încheiat un master, m-am reîntors în ţară, am stat mai aproape de prieteni, am terminat romanul, am mai scris una-alta, am publicat nişte povestiri. Chiar dacă am debutat în 2003 şi am publicat pe ici colo până în 2010, semnând cu numele real, am simţit anul 2011 ca pe al doilea meu an de debut. Am descoperit acest pseudonim şi îl urmăresc de la distanţă ca pe un ins necunoscut, ascuns în podul casei, gândind poveşti, gândindu-se pe sine. Mi-am făcut noi prieteni (cu Mircea tot nu am reuşit să mă întâlnesc personal), m-am apropiat de unii (Mihail m-a făcut părtaş la cenaclul său, ceea ce m-a onorat nespus de mult) şi m-am îndepărtat de alţii. Lor le cer iertare. Am construit ceva, am demolat altceva. Am obosit. Intru în noul an mai ciung, mai ciobit şi mai confuz. M-aş rătăci în noaptea dintre ani, să umblu etern în prag, nici în trecut, nici în viitor.
Anul 2012 va fi pentru mine un an al premierelor: va apărea prima mea traducere literară, o nuvelă a unui autor german, voi publica pentru prima oară într-o antologie un text intitulat “Sute de inimi mici ca sute de sori prinşi sub pământ” şi va apărea prima mea carte, microromanul “Îmblânzitorul apelor”. În rest, voi lucra, fără grabă, la un volum de povestiri, voi mai scrie la un roman la care lucrez de ceva vreme, voi citi mai mult, voi face mai mult sport, şi – poate – mă voi gândi şi la mine un pic mai mult decât până acum.
Ce-mi doresc de la noul an? Să o ştiu fericită pe G., sănătoşi pe ai mei părinţi şi prieteni, linişte, timp şi curaj. Şi – să audă cine o trebui – dacă mai prind o antologie, sunt împăcat.
Iar vouă vă doresc să fiţi iubiţi. Mult.
Vă las cu o poezioară pe care am scris-o numaiştiucând, numaiştiuunde, găsită adineauri într-un numaiştiuce caiet.
pe vremuri când ploua
tu nomado ocoleai melcii
eu treceam prin ei
ca abbadon exterminatorul
acum de aici de jos lumea se vede altfel
Cu drag, al vostru,
A. R. Deleanu
Page 1 of 2
- You are here:
-
>>
-
Edițiile Tiuk!
-
33_2012 (nr. aniversar - 10 ani de activitate)
- O fo'