„Vin alb / Vin roşu”,

interviu cu ZDOB ŞI ZDUB,

realizat de Arina Creţu & Mihail Vakulovski

- Salutare. Nu v-am mai văzut demultişor prin România, dar cele mai recente concerte - la Stufstock şi Peninsula - au fost beton! Ce-aţi făcut în perioada în care aţi "dispărut" din peisaj? Am văzut pe site-ul vostru că pregătiţi două noi materiale…

- Salut! Mulţumim, şi noi ne-am simţit bine la festivalurile astea bune. Într-adevăr, activitatea live a fost mai pasivă pentru o perioadă, pentru că lucram intens la două albume noi. Unul, „Vin alb / Vin roşu”, apare în câteva zile, pe 8 octombrie e lansarea la Moscova. De fapt, e o compilaţie în limba rusă, cu piese proprii, câteva coveruri şi colaborări. În ultimii ani am participat la mai multe proiecte, în special în Rusia şi Ucraina, şi ne-am ales cu nişte piese... am decis să nu le lăsăm dispersate şi iată aşa mai avem un album. Dar efortul cel mare şi majoritatea timpului s-a dus pe celălalt album... mult dorit, pentru că demult nu am lansat ceva exclusiv nou. Am lucrat mult la crearea materialului, apoi la înregistrarea lui. Desigur, procesul de creaţie era permanent, dar cel mai intensiv lucram în timpul sesiunilor cu un producător german, Marc Elsner. El a fost de câteva ori la Chişinău. Înregistrările au avut loc la Berlin, într-un studio profesional. Acum ne rămâne să mai avem un pic de răbdare.

- Albumul „Vin alb / Vin roşu” va apărea în limba rusă. Cum aţi ales denumirea? E aluzie la conflictul vinului dintre R. Moldova şi Rusia sau e vorba de cu totul altceva?

- A fost foarte simplu cu denumirea: avem o piesă cu acest titlu, care e a noastră, e nouă şi ne place, deci i s-a dat onoarea de a fi şi titlul albumului. Nu există nici o aluzie la conflicte, în general nu are tangenţe cu politica, relaţiile Rusia-Moldova etc.... Piesa se referă la realităţile moldoveneşti, dar albumul per total nu are un concept bine definit.

- De fapt denumirea albumului aminteşte cumva de "Pisica albă, pisica neagră"? Are vreo legătură? Ce variante de titlu aţi mai avut?

- Interesantă asociaţie, nouă nu ne-a venit. Dar nu are legătură. Nu au mai existat variante, toţi am căzut imediat de acord cu titlul ăsta.

- Cum a fost colaborarea cu Serghey Mihalok, vocalitul formaţiei Lyapis Trubetskoy, care cîntă cu voi prima piesă de pe noul album, "Stop mafia!"?

- Suntem prieteni cu formaţia „Lyapis Trubetskoy” de foarte mult timp. În ultima perioadă ei cântă mult rock social, deci totul s-a potrivit bine. Apoi, demult ne doream să facem o piesă împreună, dar nicidecum nu reuşeam. Şi iată că după înregistrarea piesei în versiunea originală, în română (Jos Mafia!), am hotărît să o cântăm şi în rusă, ca mesajul să ajungă la un public şi mai larg. În afară de asta, ne-am dorit să fie o colaborare. De fapt, vroiam ca Mihalok să-şi scrie singur textul, dar din păcate nu a avut timp. Apoi am vrut ca el să verifice textul, să-l corecteze, dar el a zis că e mulţumit de textul propus. Noi am înregistrat în Chişinău partea vocală a lui Roman, iar Serghey şi-a înregistrat-o în Kiev, în pauzele dintre concerte. Desigur, ne-ar fi plăcut să înregistrăm totul împreună, drive-ul ar fi fost mai mare, dar aşa a fost să fie.

Pe următorul album piesa va fi în engleză, cu un aranjament puţin diferit... deci va avea trei versiuni!

- "Jos mafia" e o piesă socială, scrisă acum 10 ani în limba română. De ce piesa apare abia acum? Mai aveţi astfel de surprize la "sertar"?

- Fiecare piesă îşi are propria soartă. Se întâmplă ca unele piese să rămână în arhivă, apoi sunt readuse la viaţă... sau, din păcate, se pierd – cazul multor piese, ori le-am uitat, ori întâmplător a fost ştearsă înregistrarea demo. Viaţa trecută şi viaţa prezentă sunt interconectate într-un fel sau altul. Lucram asupra materialului pentru albumul nou şi în acest proces ne mai aduceam aminte de ce mai avem prin sertar...

Cu aceste două albume am scos tot ce era prin sertar... surprizele urmează.

- "Goool!", cea de-a doua piesă, este un imn fotbalistic ska-punk. Dacă ar trebui să compuneţi o piesă în cinstea unui scriitor, de exemplu, pe cine aţi alege?

- Roman: Edgar Poe, Miguel de Cervantes, Gabriel García Marquez.

Mihai: Patrick Süskind, Ernest Hemingway.

Sveatoslav: Bulgakov.

Dar sunt foarte mulţi scriitori în cinstea cărora s-ar putea scrie o piesă.

- "Mireasa" este o piesă-tribut Mumiy Trolly, pe care aţi prelucrat-o balcanizînd-o. Cînd repetaţi astfel de piese în interpretare proprie vă distraţi sau atmosfera de la repetiţii nu e la fel de veselă ca-n concerte?

- Ambele situaţii pot apărea, depinde de dispoziţia noastră. Dar atunci când faci ceva cu totul propriu ţie, personal, e mai vesel, pe când piesele străine pot să încordeze atmosfera. În general e plictisitor să înveţi pe de rost, dar poate fi interesant să reinterpretezi piesa, să refaci diferite elemente din ea. Te distrezi dându-i o suflare nouă.

Dar în final orice piesă trăieşte de sine stătător.... de exemplu, „Videli Noch”: dacă te simţi prost, poate să-ţi pară apăsătoare, să te respingă, dar după un păhărel o simţi aproape genială. Sau dacă e cântată unui public mai alternativ, mai underground, atunci pare un pop neinteresant şi noi simţim atmosfera neplăcută, pe când în faţa unui public larg, care are gusturi muzicale diferite, cunoaşte istoria piesei, „Videli Noch” pare un super hit şi e foarte distractiv să vezi cât de activă e lumea şi cum cântă împreună cu noi cuvânt cu cuvânt.

- "Hardcore Moldovenesc" e o piesă care v-a făcut celebri şi multă lume speră că vă veţi întoarce la stilul primului album… Traducerea textului în rusă, reînvierea "Hardcore-ului Moldovenesc" sugerează o schimbare stilistică faţă de "Ethnomecanica", de exemplu?

- Nimeni nu ştie spre ce stil ne vom întoarce sau îndrepta... dar nu credem că ne întoarcem la „Agroromantica”... nici la „Hardcore Moldovenesc”... Dar albumul nou, cel care va ieşi după „Vin alb / Vin roşu” va fi o mare surpriză... inclusiv pentru noi.

De fapt, e important ca materialul să fie sincer, interesant, nu trebuie să te ţii de un stil anume. Suntem deschişi experimentului. Orice poate ieşi din noi şi nu ţinem neapărat de un stil.

Dar motivul pentru care am tradus piesa „Hardcore Moldovenesc” e că acesta, de fapt, a fost primul nostru hit, fiind susţinut de un reputat muzician rus.

- Piesa "Vin alb / Vin roşu" e un nou "Hardcore Moldovenesc"? E piesa reprezentativă a albumului?

- Nu e, dar comparativ cu celelalte piese de pe album e mai heavy, mai intensă, cu riff-uri puternice de chitară, dar şi elementele folclorice sunt prezente. Nu e reprezentativă pentru album. Spre deosebire de multe piese de pe album, asta e nou-nouţă şi ne aparţine în totalitate.

- Veţi face şi un videoclip la vreo piesă de pe acest album?

- Nu, pe undeva trebuie să fie înregistrările emisiunilor TV pentru care au fost făcute unele piese, dar alea nu sunt videoclipuri propriu-zise. A mai fost o încercare de a face un videoclip bun la „Vin alb / Vin roşu”, dar în acest moment situaţia e neclară, vom mai reveni la subiect.

- Cine dintre voi e fan "Maşina vremeni"? Cum aţi ales exact piesa "Căruţa" pentru o piesă-tribut "Maşina vremeni"?

- Nimeni nu e fan, dar eu (Roman), în copilărie, când învăţam să cânt la chitară, exersam pe piesele lor, prindeam notele după auz şi cântam în curtea casei.

Am ales această piesă pentru că ne-am propus să aducem la viaţă cea mai veche, necunoscută şi necomercială piesă a lor. Pentru a o găsi am mers în vizită la un colecţionar bătrân de discuri.

- "Costumul" e o piesă care a apărut datorită unei emisiuni şi unei colaborări. Despre ce e vorba, mai concret?

- În română de obicei numim piesa „Costumul”, dar de fapt în rusă e la diminutiv, ar fi „Costumaşul”. E dintr-un film sovietic foarte renumit, „Magicienii”, după un roman ştiinţifico-fantastic al fraţilor Strugatsky. Am fost invitaţi să participăm la o emisiune de revelion la un post TV din Rusia. Am contribuit şi aici cu unele elemente folclorice. Am cântat piesa împreună cu un actor renumit rus, care a avut şi un rol în filmul respectiv. Am înregistrat vocile separat, la Moscova şi Chişinău, am făcut cunoştinţă abia la filmările emisiunii. Piesa e distractivă, e pur şi simplu despre costum... despre cât de important în viaţă e un costum bun.

- "Pe pîrîu, pe pîrîu" e un cîntec popular rusesc pe care l-aţi refăcut datorită stilului vostru, dar şi cu elemente din muzica din Basarabia şi din Balcani în general. Cum reacţionează publicul rusesc la aceste reinterpretări ale folclorului lor?

- E o altă piesă făcută pentru un proiect, de data asta pentru „Sol”, unde Nashe Radio invita rockerii să modifice şi să reinterpreteze folclorul rusesc. Şi noi am participat, deci asta se dorea, să avem abordare personală. Pe lângă instrumente populare, am folosit şi chitări acustice... a ieşit destul de bine, în spiritul anilor ’90, până una alta ascultaţi de exemplu Breaking The Girl de Red Hot Chilly Peppers.

- DJ Vasilici e DJ Vasile? Întreb pentru că n-am ascultat albumul pe care încă nu l-aţi lansat, de fapt, şi cititorii noştri sînt în aceeaşi situaţie ca şi mine...

- Da, e aceeaşi piesă, doar cu text diferit, adică sensul textului e mai mult sau mai puţin păstrat, dar a fost tradus în limba rusă şi ucraineană. Ambele versiuni vor fi pe acest album. Probabil pare ciudat că am făcut şi o versiune ucraineană... motivul apariţiei - am răspuns pozitiv la invitaţia de a participa la concursul „Piesa Anului” în Ucraina, dar condiţia era ca piesa să fie interpretată în limba ţării gazdă.

- La "Agricultorul" aţi făcut schimbare de sex, să zic aşa, iniţial piesa fiind scrisă la feminin, pentru Sofia Rotaru şi se numea "Agricultoarea", iar voi o cîntaţi la masculin. Cum aţi ales să cîntaţi "Agricultorul"? Aţi încercat s-o cîntaţi la feminin? (În literatură, de exemplu, multe scriitoare scriu la masculin, iar naraţiunea ultimului roman al lui frate-meu (autorul lui "Pizdeţ", Letopizdeţ", "Bong" etc.) e la feminin, de exemplu…).

- Compozitorul piesei ne-a propus să o cântăm încă acum 10-12 ani, am făcut şi un demo, dar ceva nu s-a legat şi am şi uitat de ea. Apoi anul ăsta în Ucraina s-a organizat un proiect TV de 8 martie: bărbaţii artişti felicitau doamnele artiste, cântându-le piesele. Ni s-a propus piesa respectivă, că Sofia Rotaru ne e pământeancă... nici nu ştim dacă a auzit versiunea noastră:). Nu am încercat să o cântăm la feminin, ne-am înţeles de la început s-o facem la masculin.

A ieşit interesant, cu orchestră, creează o atmosferă de nuntă.

- Aţi făcut piesa "Dunăreana" după ce aţi participat la "Linz Europe Tour", unde aţi cîntat un cîntec popular austriac. Cum s-a declanşat inspiraţia pentru "Dunăreana"?

De obicei ce vă provoacă să scrieţi o nouă piesă?

- Organizatorul şi sufletul proiectului Linz Europe Tour a fost muzicianul austriac Hubert von Goisern. Când am făcut cunoştinţă cu el şi cu creaţia lui, imediat a apărut dorinţa de a face un jam session împreună. Hubert a fost la Chişinău cu sunetistul lui... aducând şi diferite acordeoane. Şi iată aşa a început schimbul de idei, session-urile erau productive şi am decis să facem câteva piese împreună. Deocamdată a ieşit doar una, „Koa Hiatamadl”. Ne plăcea ideea că am putea avea o colaborare cu un artist de talia lui Hubert. Proiectul ăsta european presupunea comunicare, schimb de idei între artişti şi concerte în mai multe porturi pe Dunăre, noi am cântat în trei (în România şi Ucraina) şi la concertul final din Linz. „Dunăreana” e despre impresiile în urma zilelor minunate petrecute pe Dunăre, în compania unor artişti veseli.

De obicei piesele se compun diferit... poate fi în urma lucrului în studio sau spontan, datorită unor emoţii, vreunui ritm original.

- În "Hora cosmică" aţi adunat diverse influenţe muzicale, stări, fantezii. Cînd hotărîţi că o piesă e gata? Cum vă opriţi din a aduna elemente noi pentru o piesă la care lucraţi?

- La o anumită etapă ne oprim... dar orice piesă poate fi schimbată la infinit. Cântecele sunt un material moale, flexibil, dar la un moment dat trebuie să te opreşti, atunci când îţi pare că e bine, dar, desigur, aceasta poate fi o iluzie. Uneori piesele sunt lansate nefinisate, în viziunea unora. Alteori se lucrează prea mult la piese şi atunci ele ies chinuite.

- Şi piesa "Pelmennaya" are o istorie interesantă, fiind dedicată unui alt artist, Krupnov, iar "Moya ţîganskaia" e pentru Vîsoţki, pe care-l iubeşte toată lumea. Ce-aţi cînta din repertoriul formaţiilor româneşti? Ce trupe româneşti vă plac?

- Ne plac şi am cânta mai multe din Phoenix, Tudor Gheorghe, Maria Tănase, din muzica veche, autentică a lăutarilor bătrâni. Ne mai plac Viţa de Vie, Partizan, Fără Zahăr şi altele.

- În afară de „Vin alb / Vin roşu” aţi amintit deja de alt viitor album la care lucraţi şi care înţeleg că va apărea în cel mai scurt timp, în mare fiind deja înregistrat în Germania. Cum au fost înregistrările? Spuneaţi la Peninsula că chiar şi drumul de la hotel la studio era ceva special…

- Lucram în Berlinul de Vest, dar trăiam în Berlinul de Est. Făceam drumul dintre studio şi apartament pe bicicletă, ne bătea vântul, ascultam muzică la căşti, descopeream Berlinul. În studio eram concentraţi asupra lucrului, era interesant, ne plăcea şi lucram fără grabă, relaxat. Albumul ăsta are parte de o nouă abordare: studio bun în Europa de Vest, prima dată lucram cu un producător profesionist, el era şi un fel de psiholog, ne unea. Pe scurt e greu de zis... vom reveni cu detalii pe blogul care va fi lansat în cel mai scurt timp.

- Tot la conferinţa de presă de la Peninsula spuneaţi că acest nou album va avea 2 variante – una românească şi una pentru Europa – şi că va fi cu totul altfel decît albumele de pînă acum. Ce înseamnă, mai concret, acest "altfel"?

- Înseamnă un stil de muzică diferit decât ce am scos până acum, un alt sunet, alte teme abordate în versuri, altfel de energie a muzicii, alt mod de înregistrare.

- Dacă tot am amintit de festivalul Peninsula/Felsziget, după conferinţa voastră a fost conferinţa Korn şi apoi concertul Korn. Cum v-a părut concertul Korn?

- În general Korn ne place, dar acesta a fost un concert obişnuit. Jonathan (voce) părea obosit, pasiv, ne-am aşteptat la mai mult de la ei. Dar din experienţă proprie ştim că sunt situaţii când artiştii sunt sleiţi şi poate nu a atins starea necesară pentru un concert bun.

Păcat ca vocalistul nu purta kilt, nu avea standul/microfonul legendar deja.

Dar în general festivalul a fost interesant.

- S-a tot zvonit că aveţi probleme de comunicare în formaţie. Pe scenă asta nu s-a văzut niciodată, dar, totuşi, s-au întîmplat destul de des schimbări de componenţă. Acum, deşi a avut loc o nouă rocadă între doi foşti membri Z&Z şi doi zdubi care s-au retras, formaţia sună extraordinar în concertele live. Cum se întîmplă aceste schimbări în formaţie şi cît de mult afectează ele un grup muzical?

- Te obişnuieşti să cânţi într-o anumită componenţă, cu anumiţi muzicieni, iar apoi schimbările destabilizează, nu e uşor... e necesară o perioadă de adaptare. Dar dacă apar conflicte, probleme, ele trebuie rezolvate, ca activitatea să continue, să se facă muzică nouă, altfel nu poţi progresa. Şi uneori, ca în orice relaţie umană, despărţirea pare cea mai bună soluţie.

- De ceva vreme sînteţi manageriaţi de Societatea Muzicală „Cuibul”, al cărei conducător e Igor Dînga, liderul formaţiei „Cuibul”, care-mi plăcea mult pe vremuri. Cum e relaţia voastră cu funcţia Cuibul şi ce se mai aude de ei?

- Cu Igor ne vedem foarte des, dar cu toată componenţa trupei ne vedem destul de rar, toţi lucrează, au treburi personale, repetiţii avem în timp diferit, dar în general suntem în relaţii foarte bune. Când avem posibilitatea cântăm împreună blues-uri mai vechi. Uneori avem concerte pe aceeaşi scenă, chiar acum „Cuibul” sunt invitaţi speciali la prezentarea albumului „Vin alb / Vin roşu”, care va avea loc la Moscova.

În rest, formaţia Cuibul e din nou activă. Pentru o perioadă de timp dispăruseră de pe scena muzicală, dar în 2009 au lansat un album nou, „Priz”, au filmat şi două videoclipuri, în unul a apărut şi Roman. Au site, www.cuibul.md, şi acolo se poate asculta şi descărca albumul nou şi pot fi văzute şi clipurile.

- Noroc şi felicitări pentru albumul cu "Vin" şi mult succes şi cu următorul album. Mulţumim pentru interviu.

- Mulţumim şi noi. Pe curând!

Foto: Zdob şi Zdub

(1 octombrie 2010, Braşov - Chişinău)

Interviu cu Andrew Eldritch/The Sisters of Mercy,

realizat de Mihail Vakulovski

(traducere: Andra Atodiresei)

- The Sisters of Mercy a cunoscut de-a lungul anilor multe schimbări de componenţă. Ce-aţi mai păstrat din formula şi stilul vostru din anii 80?

- Nu foarte multe. Suntem încă oneşti şi interesanţi şi groovy.

- Cum aţi ales numele formaţiei? Ce variante aţi mai avut?

- Cititorii voştri pot găsi răspunsul la această întrebare pe website-ul nostru.

- Cum aţi ajuns la stilul muzical The Sisters of Mercy? Cum v-a venit ideea cu luminile de scenă inspirate din Big-Bang?

- Am scris melodii care au fost inspirate de formaţiile noastre preferate din acel moment: Motorhead, The Stooges, Ramones şi aşa mai departe. Doar că le-am cântat altfel. Întotdeauna am vrut să creăm ceva captivant şi am descoperit că maşinile de fum sunt destul de avantajoase. Dacă mai adaugi şi nişte lumini şi nişte membri de trupă înfricoşători, arată foarte interesant.

- De obicei cîntaţi la concerte multe piese noi. La Artmania vom putea asculta şi cîntece mai vechi?

- Există întotdeauna un amestec sănătos de piese noi şi vechi. Nu vrem doar să trecem prin piesele vechi, totuşi, pentru că pe noi nu ne inspiră, iar spectacolul nu ar fi foarte atrăgător pentru voi.

- Aţi mai fost vreodată în România? La ce vă aşteptaţi de la concertul din Sibiu? Dar noi, cei din faţa scenei, la ce ne putem aştepta?

- Nu am mai fost niciodată în România. Ne place să mergem în locuri în care nu am mai fost, este un beneficiu al jobului. Vă puteţi aştepta la o mulţime de lumini, o grămadă de fum şi o maşinărie industrială de groove hotărâtă să treacă peste limitele rock’n’roll-ului.

- Cum faceţi piesele? Mai întîi scrieţi textele sau muzica? Ce importanţă are mesajul pentru voi?

- Uneori cuvintele vin primele. De cele mai multe ori Chris sau Ben scriu o secvenţă care mă inspiră să scriu ceva interesant.

- Cînd sînteţi în turneu vă interesează locurile prin care cîntaţi sau nu reuşiţi să vedeţi şi oraşele pe care le vizitaţi?

- Întotdeauna vizităm şi locurile unde cîntăm. Lumea este într-adevăr un loc foarte interesant. Uneori poţi fi plăcut surprins într-o zi liberă, în Norwich, să zicem. Ne plac foarte mult America de Sud şi Europa de Est.

- Ce formaţii/cîntăreţi v-au influenţat?

- Pere Ubu, Ramones, Motorhead, Stooges. Totuşi, sunt mai influenţat de film zilele astea.

- Între concerte ce muzică ascultaţi?

- Nu ascultăm foarte multă muzică între concerte. Chris are întotdeauna nişte muzică atunci când vine. Unele piese sunt geniale. Unele dintre ele sunt pur şi simplu greşite. Aşa cum am spus, eu prefer alte forme de media şi artă din zilele noastre. Muzica îmi aminteşte prea mult de lucru.

- Care-s hobby-urile voastre? Ce vă place să faceţi în timpul liber?

- Vizionarea filmelor, discuţii despre politică, fotbal (deşi nu atât de mult despre recenta Cupă Mondială), bând rom în Rio şi mâncând homar în Peru.

(14 iulie 2010)

Dialoguri Tiuk!

Serj TANKIAN (vklvsk)

Mikael STANNE/Dark Tranquillity (vklvsk)

Roman TOLICI (vklvsk)

Veronica D. NICULESCU (vklvsk)

Yuri ARABOV (vl. bulat)

Asis NASSERI/Haggard (vklvsk)

Andrew ELDRITCH/The Sisters of Mercy (vklvsk)

ZDOB şi ZDUB (arina & vklvsk)

Corneliu Gheorghiţă (vklvsk)

„Versurile sunt la fel de importante ca şi muzica”,

interviu cu Asis Nasseri/HAGGARD,

realizat de Mihail VAKULOVSKI

(traducere din engleză de Andra Atodiresei)

- Haggard a debutat ca o formaţie de death metal, dar s-a făcut cunoscută în lume ca una din cele mai populare trupe de symphonic metal. Cum îşi găseşte o formaţie stilul?

- Ei bine, Haggard există din 1989 şi a fost nevoie de ceva timp ca Haggard să îşi descopere propriul stil. La început cântam death metal tehnic, dar între timp începusem să ascult muzică clasică – eram convins că viitorul trupei Haggard stă în altă combinaţie de muzică. Aşa că am mai adăugat 3 muzicieni în Haggard, mai întâi vioară, pe urmă o soprană şi un violoncel. De atunci, odată cu trecerea timpului, am tot adăugat muzicieni la Haggard.

- Haggard are în componenţa sa foarte mulţi muzicieni. Acum, pe criza asta, numărul foarte mare a trupeţilor nu e o problemă? Nu vă gîndiţi la o formulă de criză, mai restrînsă, aşa cum s-a întîmplat cu alte formaţii mari?

- Da, Haggard are în componenţa sa mulţi muzicieni, iar Haggard înseamnă mulţi muzicieni. Nu m-am gândit niciodată să micşorez numărul de muzicieni doar ca să dăm mai puţin pe biletele de avion sau să închiriem un Nightliner mai mic, pentru că nu ar mai fi Haggard. Muzica este cel mai important lucru pentru Haggard, iar muzica noastră poate fi făcută doar cu atât de mulţi muzicieni.

- Cum aţi ales denumirea formaţiei? Ce alte variante de nume aţi avut?

- Sincer, am deschis pur şi simplu un dicționar, am închis ochii şi am pus degetul pe o oarecare pagină din dicţionar. Şi am picat exact la „Haggard”. J

Despre celelalte nume nu pot spune nimic, nu aveam alte opinii. Vroiam să numim formaţia din coincidenţă.

- Aveţi destul de multe albume, cînd hotărîţi că e nevoie de un nou album? Cum faceţi piesele, cînd ştiţi că o piesă e gata şi poate intra pe un viitor album?

- Vom înregistra noul album la începutul anului viitor, în momentul de faţă compun piesele. După ce le compun, le vom cânta în camera de exersare, foarte brut. Dacă direcţia principală mă satisface, îl contactez pe producătorul meu, Dieter Roth, şi începem înregistrările.

- Cine scrie versurile Haggard? Cît de importante sînt pentru voi textele, mesajul? La fel de important(e) ca muzica?

- Eu scriu versurile pentru melodiile Haggard. Versurile sunt la fel de importante ca şi muzica.

- Unde vă place să cîntaţi mai mult? În ce oraş v-a plăcut cel mai mult să cîntaţi? Aveţi concerte de care vă amintiţi mai des?

- Ne place să susţinem concerte oriunde. Este cam aşa: am cântat în Columbia anul trecut în faţa a 100.000 de persoane şi a fost uimitor. Dar a fost la fel de uimitor să cântăm în faţa a 500 de persoane. Cred că are de a face cu faptul că fanii Haggard sunt cei mai buni din lume :D

- Vă mai amintiţi de primele concerte Haggard? Se deosebesc mult de concertele de acum?
- Ahhh, primul concert Haggard a fost într-un club de tineri în 1991, FOARTE underground. Clubul a fost făcut pentru 80 de persoane, dar erau vreo 130 în el, aşa că a trebuit să protejăm „scena” cu o frânghie. Concertul a fost foarte distractiv, aveam doar 4 melodii în acel moment, publicul a vrut mai mult, şi aşa le-am cântat de două ori.

- Cum vă explicaţi popularitatea imensă pe care o aveţi în România?

- De când am lansat „And Thou Shalt Trust The Seer” în 1997, am avut un contact intens cu fanii din România. Numărul fanilor creştea de la CD la CD. De asemenea, cred că oamenilor din România le place amestecul de teme mistice, muzica clasic-medievală şi metal. Istoria României în sine este uimitoare şi are, de asemenea, o mulţime de mistere. Poate de aceea.

- Ce muzicieni sau formaţii v-au influenţat?
- Chuck Schuldiner (R.I.P.) de la DEATH.

- Ce muzică ascultaţi între concerte, în autobuz sau maşini? Ce aveţi acum în MP3 sau iPod?

- Muzică clasică, aceasta mă relaxează, oricând şi oriunde.

- Ce formaţii vă plac? Din România v-a atras cineva atenţia?

- Unul din preferaţii mei este italianul Angelo Branduradi. Desigur, şi marii compozitori, nume ca Mendelsson-Bartholdy, Corelli, Verdi, Bach. Compozitorul meu român favorit este Nicolae Bretan.

- Ce hobby-uri aveţi? Ce vă place să faceţi în timpul liber?

Îmi place să învăţ limbi străine, să citesc şi, desigur, să ascult muzică.

Mulţumesc pentru acest interviu şi salutări tuturor fanilor români Haggard!!!

 

Interview with Asis Nasseri / HAGGARD,

Realized by Mihail VAKULOVSKI

- Haggard debuted as a death metal band, but made themselves known in the world as one of the most popular symphonic metal bands. How does a band find its style?

Well, Haggard exists since 1989, and there was some time needed to find the own Haggard style. We were playing technical death metal in the beginning, but after 6 years - in the meantime I started to listen to classical music - I was convinced that the future of Haggard lies in another combination of music. So, I put 3 more musicians into Haggard, first a violin, a soprano and a violoncello. Since then, with time, I put more and more musicians into Haggard.

- How did you choose the name of the band? What were the other names you could have chosen?

Honestly, we just opened a dictionary, closed our eyes and pointed the finger on whatever page of that dictionary. And we pointed it straight to "Haggard". J

Mmmmm about the other names I cannot say anything, so , there wasn´t something on our minds that would have been another option. We wanted to do it by coincidence.

- Haggard has in its composition a lot of musicians. In this period of economic crisis, isn’t this a problem? Are you thinking of reducing the number of musicians, like other bands did?

Yes, Haggard has a lot of musicians, and Haggard means a lot of musicians. I did never think about to minimize the amount of musicians just to need less flights or rent a smaller nightliner. Because this wouldn´t be Haggard anymore. The music is the most important thing in Haggard, and this music can only be done with these many musicians.

- You have a lot of albums, when will you decide there’s need for a new one? How do you prepare the songs, when do you decide that a new song is ready and can be included on a new album?

We will record the new album the beginning of next year, right now I am doing the compositions. After composing we will play them in the practice room, very rough. If the main direction satisfies me, I contact my producer, Dieter Roth, and we start the recordings.

- Who writes the lyrics for the Haggard’s songs? How important is the message, the text for you? Is it as important as the music?

I (Asis) write the lyrics for Haggard´s music. The lyrics are the same important than the music, 50% each.

- Where do you prefer to perform? In which town did you enjoy performing the most? Are there any concerts you remember more frequently than others?

We love to play wherever concerts. It is really like this, we played in Colombia last year in front of 100.000 people, it was amazing. But it was the same amazing to play concerts in front of 500 people. I think it has to do with the fact that Haggard´s fans are the best in the world :D

- Do you remember the first Haggard concerts? Were they very different from the present concerts?

Ahhh, the first Haggard Concert was in a youthclub in 1991, VERY underground. The club was made for 80 people, but there were like 130 in it, so we had to protect the "stage" from the audience with a rope. It was completely fun, we had only 4 songs in that moment, the audience wanted more, and so we played them twice ^^

- How do you explain the huge popularity you have in Romania?

Since we released "And Thou Shalt Trust The Seer" in 1997, there was an intense contact with fans from Romania. The fans were increasing, from CD to CD. I also think that the people from Romania like the mixture of mystical themes, classical/medieval music and metal. The romanian history itself is amazing and has also a lot of mysteries. Maybe that´s why.

- What musicians or bands influenced you the most?

Chuck Schuldiner (R.I.P.) from DEATH.

- What music do you listen to between concerts, in the bus or in the car? What music do you have on your I-pod or mp3-player at this time?

Classical music, this is relaxing me, anytime and anywhere I am.

- What bands do you like most? Is there anybody in Romania who has attracted your attention?

One of my favorites is the italian bard Angelo Branduardi. And of course the big composers, like Mendelsson-Bartholdy, Corelli, Verdi, Bach. My favorite romanian composer is Nicolae Bretan.

- What are your hobbies? What do you enjoy doing in your spare time?

I like to learn languages, read, and - of course - listen to music J

Thanks for this interview, and greetings to all romanian Haggard fans!!! Asis Nasseri