Roberto Bolaño

Godzilla în Mexic

(traducere de Radu Vancu)

Ascultă la mine, fiule: bombele cădeau

peste Ciudad de México

însă nimeni nu-şi dădea seama.

Aerul împrăştia veninul pe

străzi şi prin ferestrele deschise.

Terminaseşi de mâncat şi te uitai la TV

la desene animate.

Eu citeam în dormitorul de lângă

când am ştiut că urmează să murim.

Cu toată ameţeala şi greaţa m-am târât

în bucătărie şi te-am găsit pe podea.

Ne-am îmbrăţişat. M-ai întrebat ce se întâmplă

şi nu ţi-am spus că eram în programul morţii

ci că plecam într-o excursie,

încă una, împreună, şi că nu trebuia să-ţi fie frică.

La plecare, moartea nici măcar

nu ne-a închis ochii.

Ce suntem?, m-ai întrebat după o săptămână sau un an,

furnici, albine, cifre echivoce

în marea supă râncedă a hazardului?

Suntem fiinţe umane, fiule, aproape păsări,

eroi publici şi secreţi.

(selecţionerul lunii noiembrie 2014 la

TIUKpoemul săptămînii

e Luciat, terorista de cititoare)