Virgil Botnaru, „Return to Innocence”

Ed. CDPL, 2014

 

psalm

 

trec duminică dimineaţa

pe lângă catedrală

Dumnezeu doarme

 

poezie

marie,

dărâm cu scula mesele din berărie

 

nu e cazul să dezvălui totul

mi-a zis bărbosul din troleu

când i-am spus că viaţa mea

se-ntinde ca o funie

între buzele ei

şi cele ale paharului

nu mai simt decât dureri matinale

tremurul unghiilor netăiate

clănţănitul dinţilor galbeni

tipa de vizavi

butona un celular

avea picioarele desfăcute

ca în filme

pentru adulţi

în intersecţii pasagerii cădeau

unii peste alţii

la staţia victoriei am coborât

ca din pat

 

fără ţigări

la masa din bucătărie

singurătatea-şi trosneşte degetele

ibricul bolboroseşte

rugăciuni

gânduri roase până la

pământul natal de sub unghii

pereţii nasc umezi

lucrurile intră pe fereastră

somnul doarme cu genunchii la gură

 

return to innocence

un august

de combinat siderurgic

singur la casa cu pomii tunşi

până la piele

te bucuri că poţi lăsa

de pe tine toate hainele

pâinea e numai a ta

şi vinul

pentru orice desfătare

de taină

linişte ca nicăieri

doar telefonul-

animal flămând

te trezeşte

noaptea

îţi vine să să umpli frigiderul

cu propria carne