Virgil Botnaru, „Return to Innocence”
Ed. CDPL, 2014
psalm
trec duminică dimineaţa
pe lângă catedrală
Dumnezeu doarme
poezie
marie,
dărâm cu scula mesele din berărie
nu e cazul să dezvălui totul
mi-a zis bărbosul din troleu
când i-am spus că viaţa mea
se-ntinde ca o funie
între buzele ei
şi cele ale paharului
nu mai simt decât dureri matinale
tremurul unghiilor netăiate
clănţănitul dinţilor galbeni
tipa de vizavi
butona un celular
avea picioarele desfăcute
ca în filme
pentru adulţi
în intersecţii pasagerii cădeau
unii peste alţii
la staţia victoriei am coborât
ca din pat
fără ţigări
la masa din bucătărie
singurătatea-şi trosneşte degetele
ibricul bolboroseşte
rugăciuni
gânduri roase până la
pământul natal de sub unghii
pereţii nasc umezi
lucrurile intră pe fereastră
somnul doarme cu genunchii la gură
return to innocence
un august
de combinat siderurgic
singur la casa cu pomii tunşi
până la piele
te bucuri că poţi lăsa
de pe tine toate hainele
pâinea e numai a ta
şi vinul
pentru orice desfătare
de taină
linişte ca nicăieri
doar telefonul-
animal flămând
te trezeşte
noaptea
îţi vine să să umpli frigiderul
cu propria carne