Alexandru Vakulovski

 

România vs URSS

 

De multe ori, noi, ex-cetățenii sovietici, avem în cap o alegere: România (Europa) sau spațiul fostei Uniuni Sovietice. Nu poți ignora o țară, chiar dacă a fost monstruoasă, în care te-ai născut și te-ai format. Alegerea se produce de multe ori inconștient, alteori însă suntem ajutați de evenimente, de oameni, de mașinării. E destul să fie o alegere mentală, nu neapărat să ne mutăm cu traiul în Suceava sau Vladivostoc.

În urma articolului „Să-i ducem pe Hose și pe Buzu în România”, unii ar putea înțelege că aș avea ceva împotriva oamenilor care muncesc la Consulatul României. Nu am nimic împotriva acelor oameni, din contră, am menționat și faptul că de când Marius Lazurca este ambasador al României în Moldova lucrurile s-au schimbat mult în bine. Am însă o problemă cu mașinăria, cu birocrația, cu regulile și legile stupide, făcute parcă să umilească basarabenii ce vor să viziteze România.

Sunt sigur că acum la Consulat nu se mai practică șantajul, așa cum am pățit-o personal, în 2010, chiar înainte de venirea lui Marius Lazurca, când am fost chemat la Ambasada României și mi s-a propus să-i murdăresc pe toți care au scris despre expulzarea mea din România, să neg că la Consulat nu am putut lăsa o simplă cerere și că portarii, râzând de mine, mi-au zis că cererea poate ajunge la consul doar pe sub fustă. Știu foarte bine că nu asta e România, dar câți basarabeni știu asta? După o umilire sănătoasă îți mai arde de iubire?

Și businessul greu cu cetățenii și vize a cam dispărut, dar, din păcate, nu total. Să vă dau un exemplu extrem de simplu: ca să primești viză, trebuie să ai rezervare la autocar (bine că nu la avion). Așa apare businessul cu rezervări fictive, practicat chiar lângă consulat. Pe lângă această rezervare, apar și alte hârțoage, ce-ți scot peri albi și care umplu buzunarele cuiva. Asta în condițiile în care basarabenii sunt români, sunt frații de peste Prut.

Legile, regulile – ar trebui schimbate, altfel frații vor repeta soarta lui Cain și Abel. Și de asta sunt responsabili atât politicienii de la București, cât și cei de la Chișinău. Nu i-aș mai permite nici unuia să vorbească despre frăție, atâta timp cât n-a făcut nimic pentru circularea normală peste Prut. Despre asta ar merita să fie întrebați și când ne cer voturile, având buzunarele pline de zahăr și orez.

În schimb, în spațiul ex-sovietic treci granița civilizat, fără condiții stupide și fără umiliri, și mai ales fără vize. Chiar dacă se fac bancuri despre vameșii ucraineni, nu am fost umilit niciodată de ei. În schimb, de vameșii români – da. Ca să nu mai zic că vama de la Prut e o umilire în sine.

Repet, nu am nimic cu oamenii de la Consulat, am cu sistemul și cu Statul. Un sistem putred și corupt, susținut de două state care parcă au dat în scleroză, care parcă vor să adâncească Prutul.