„Versurile sunt săgeata, muzica e arcul”,

interviu cu Adrian Despot / VIŢA DE VIE,

realizat de Mihail Vakulovski

 

- Salutare, Adrian. Sunteţi în turneul VIŢA DE VIE Spunk Tour (vă aşteptăm cu nerăbdare la Braşov, unde ne-am bucurat de spectacolele voastre de mai multe ori, şi la Rockstadt, şi-n Piaţa Sfatului. …În spirit de glumă: cîte zile ne-au mai rămas de aşteptat?:))). Ce înseamnă, mai concret, acest turneu „spunk”?

- Viţa de Vie Spunk Tour este rodul prieteniei între Viţa de Vie şi Spunk, un atelier de cultură urbană din Bucureşti.

 

- Cum au fost concertele de pînă acum din turneu?

- Senzaţionale, am cîntat mai peste tot cu casa închisă.

 

- Scriai undeva că VIŢA DE VIE Spunk Tour e ca un preview al albumului acustic. Cît de diferită a fost facerea albumului acustic în comparaţie cu albumele de pînă acum, rock-rock?

- În primul rînd, am încercat să vedem dacă mesajul pieselor poate sta în picioare într-o formă acustică. Nu a fost simplu şi nu ne-a ieşit din prima, aşa că am apelat la alţi doi muzicieni pentru a duce la bun sfîrşit treaba. Într-un final, în proiectul acustic suntem cu 50% mai mulţi muzicieni pe scenă, însă rezultatul este remarcabil. Am renăscut, ne-am reinventat.

 

- Cum aţi hotărît să încercaţi să cîntaţi acustic? Care a fost prima piesă pe care aţi transformat-o astfel?

- Cochetam de mult cu experienţa acustică, însă nu vroiam să fie doar un proiect de bifat în discografia noastră. Vroiam să scoatem totul din noi pentru acest proiect şi recunosc că am muncit foarte mult. Satisfacţia pe care o avem atunci cînd cîntăm piesele în varianta acustică este suficientă pentru a compensa toată munca noastră din ultimii ani. Prima piesă reorchestrată acustic a fost „Cad”, în 2002, apoi „Praf de stele”, în 2007. Ne-a luat cam 10 ani să facem albumul Acustic.

 

- Îţi mai aminteşti cum ai început să cînţi? De ce ai ales muzica şi nu literatura sau pictura, de exemplu?

- Nu știu, cred că muzica m-a ales pe mine. E oglinda mea. Zi de zi încerc să reproduc pe note ce văd acolo.

 

- În tinereţe au fost artişti care te-au influenţat, muzical vorbind? Îţi mai plac, mai asculţi şi acum acele formaţii?

- Evident. Am considerat toate albumele pe care le-am ascultat ca fiind manuale de instrucțiuni pentru folosirea muzicii. Am învăţat şi învăţ permanent, ascultînd.

 

- Cît de importante pentru tine sunt versurile pieselor pe care le cînţi?

- Cele mai importante. Ele sunt săgeata, muzica e arcul.

 

- Eu sunt născut la Chişinău, dar părinţii s-au mutat într-un sat de la graniţa cu Ucraina, foarte aproape de Odesa. Acum mulţi ani, cînd eram doctorand la Bucureşti, în vacanţa de vară am fost acasă şi ne-am uitat cu frate-meu şi cu părinţii de sute de ori la videoclipul „Basul şi cu toba mare”, rulat non stop la televiziunea lor muzicală. Ştiaţi c-aţi avut un succes nebun cu piesa asta în Ucraina?

- Nu, nu știam.

 

- Colaborarea cu Paraziţii a fost foarte faină. Pe albumul acustic veţi avea vreun featuring?

- Da. Alexandrina apare pe melodia „Varză”, Răzvan Suma pe „Lăsat Pustiu”, iar Florin Ochescu şi Eugen Caminschi pe „Ce contează”.

 

- De obicei cum faceţi piesele, pornind de la text sau de la linia melodică?

- De la formulele de chitară. Aşa pleacă totul.

 

- Piesele voastre au şi mesaj, şi substanţă, dar sunteţi una din formaţiile rock care au avut succes şi la radio, şi la televiziuni. Aţi fost cenzuraţi vreodată?

- Da. Chiar „Basul şi cu toba mare” a fost cenzurată la o lună de la lansare pentru conţinut indecent. Aberant..

 

- Ce concerte vă plac mai mult, cele din cluburi sau marile festivaluri? Unde vă simţiţi mai bine pe scenă?

- Oriunde e o scenă, iar în faţa ei sunt oameni care ne cîntă versurile, ne simţim acasă.

 

- Ce hobby-uri ai? Cum ţi se par tinerii din literatură, de exemplu, cei de vîrsta voastră, să zicem?

- Nu am timp de hobby-uri. Am doi copii care îmi ocupă tot timpul liber rămas.

 

- Mulţumesc! Distracţie faină-n turneu şi mult succes cu noul album!

Thx!

 

(5 februarie 2013)