Mihail Vakulovski

 

DUPĂ DEALURI

 

Noul film al regizorului Cristian Mungiu se numeşte „După dealuri” şi e inspirat din realitate, mai exact – din cazul Tanacu, ilustrat detaliat de ziarista şi scriitoarea Tatiana Niculescu Bran în articolele şi cărţile sale („Spovedanie la Tanacu” e exact despre acest caz sinistru). Un caz incredibil care m-a interesat şi pe mine în acea perioadă, aşa că l-am folosit în romanul „Biblidioteca”. Înainte de „După dealuri” Cristian Mungiu a mai făcut „Occident” şi „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile”. „Filmul ăsta e diferit de cel dinainte, are ceva din ritmul și logica unui român, în sensul în care detaliile, evenimentele colaterale mărunte și sub-ploturile sunt cel puțin la fel de importante ca și povestea principală - scopul acestor detalii fiind să conducă la o cât mai bună înțelegere a lumii în care trăiesc, au fost crescuți și educați acești oameni în mijlocul cărora sunt plasate personajele principale, care sunt valorile care contează în această lume - informații fără de care nu poți plasa evenimentul principal în context și înțelege ce și de ce s-a întâmplat”, spune Cristian Mungiu.

Cazul e cu adevărat senzaţional, iar filmul artistic, deşi ilustrează povestea din realitate, e general uman, de atmosferă, neoantropocentrist şi mai degrabă descriptiv şi dramatic decît melodramatic, pentru că evită să judece şi să dea sentinţe, chiar dacă toate detaliile sunt înşirate atît de realist, încît spectatorul poate să tragă propriile concluzii despre subiect – şi e lăsat să facă asta.

„După dealuri” e un film artistic la care te gîndeşti mult după ce s-a terminat, după ce ai ieşit din sala cinematografului. Naraţiunea are loc într-o mănăstire de maici din Moldova, după dealuri, unde locuieşte şi tînăra călugăriţă Voichiţa (interpretată de Cosmina Stratan), una din cele două protagoniste ale filmului. Prietena ei (şi mai mult de atît!), Alina (jucată de Cristina Flutur), fosta colegă de internat a Voichiţei, acum lucrează în Germania şi vine s-o ia cu ea, dar – odată intrată în mănăstirea unui preot autoritar (jucat de basarabeanul Valeriu Andriuţă) – viaţa ei devine subiect de film… Un film despre religie şi despre călugărire, despre viaţa religioasă şi despre viaţă în general, despre dogme şi despre îndoctrinare, despre vină şi despre alegere, despre dragoste şi biserică, despre intoleranţă şi despre sisteme, despre religia dusă la extrem şi dragostea periculoasă şi pătimaşă şi despre combinaţia dintre acestea. La ce poate duce o astfel de îmbrăţişare vedeţi dacă vă duceţi la film. Un film care începe foarte cald, cu întîlnirea pe-un peron din provincie a celor două prietene, şi se termină foarte rece, cu un strat de murdărie care cade pe parbrizul maşinii poliţiei care-i duce pe credincioşii care s-au trezit criminali la procuratură… Vizionare utilă.

 

„După dealuri” (România, 2012)

Regie: Cristian Mungiu

Cu: Cristina Fluture, Cosmina Stratan, Valeriu Andriuţă…