„URSUL este o comedie fără prejudecăţi”,

interviu cu Dan CHIŞU,

realizat de Mihail Vakulovski

 

 

- Domnule Dan Chişu, în curînd va fi lansat în cinematografe cel de-al doilea film al dvs., „Ursul”, al cărui scenariu a cîştigat în 2008 “Best Pitch Award” la secţiunea “Connecting Cottbus” din cadrul celei de-a 18-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cottbus, Germania. Aşteptarea finalizării unui film e la fel cu aşteptarea publicării unei cărţi sau sentimentele sînt diferite?

- Nu are nici o legătură... Deosebirea dintre carte şi film este uriaşă. Cititorul e singur, se bucură singur de fiecare pagină... Nu ai cum să te strecori lîngă el pe fotoliu sau chiar în pat în momentul în care el îşi face lectura şi să-i urmăreşti reacţia. Pe cînd la film, la premieră trăieşti alături de public fiecare reacţie.

 

- La lansarea de la Braşov a primului dvs. film, „WebsiteStory”, eraţi cu gîndul la “Ursul”, asta pentru că deja lucraţi la el? Cît a decurs filmarea, aveţi peripeţii de neuitat din această perioadă?

- Fiecare film are istorii de neuitat. La „Ursul” a fost mai complicat puțin pentru că lucrul cu un animal necesită o atenție deosebită. Poți să ceri orice unui actor, chiar şi să tacă, dacă e nevoie, dar nu poți să ceri nimic unui animal. Poți să-i ceri dresorului cîte ceva, dar nici el nu „vorbește” cu animalul. Aşa că vă daţi seama cum au reacționat actorii cînd au văzut animalul pentru prima dată, mai ales că odată cu ursul a apărut pe platoul de filmare şi o salvare şi un vînător adevărat cu o puşcă cu tranchilizante... Mai are rost să vă spun că degeaba le spuneam că este o măsură de siguranţă doar...

 

- „WebsiteStory” era un film inspirat din realitate, fie ea şi virtuală, internautică, „Ursul” are subiect artistic sută la sută sau are şi el intertext direct cu realitatea?

- Realitatea anilor 90 este greu de reprodus, mai ales acum, iar ursul este o alegorie a momentului ăluia, aşa că dacă vizionaţi filmul o să descoperiţi replici celebre ale anilor 90, cea cu „nu au murit degeaba la revoluţie copiii ăia” sau „nu ne vindem ţara”...

 

- În „WebsiteStory” joacă şi actori amatori, la „Ursul” văd că aţi preferat actorii cu renume. N-aţi vrut să riscaţi deloc sau e vorba de altceva?

- Nu este vorba de riscuri... Acolo ei se potriveau, după mine, cel  mai bine... La fel ca şi aici, la „Ursul”. Cînd am făcut castingul, ei au fost cei mai buni...

 

- Dacă aţi fi PR-ul filmului, nu scenaristul şi regizorul lui, ce reclamă i-aţi face?

- Comedie fără prejudecăţi... fără mari pretenţii, care nu vrea decît să smulgă un zîmbet şi, de ce nu, o lacrimă de nostalgie.

 

- Aţi mai scris ceva după „Singur sub duş”? Ce scriitori români vă plac? Dintre tineri aţi remarcat pe cineva

- Da, am scris „Garsoniera din pădurea de macarale”, care a rămas un pic vitregită de reclamă din cauza momentului în care a fost lansată, respectiv în cadrul festivalului internaţional de film Dakino şi s-a pierdut printre celelalte evenimente. Îmi place şi Ştefan Peca, şi Lia Bugnar, dar cel mai tare îmi place Cărtărescu.

 

- Cum vă pare cinematografia românească actuală? Ce filme v-au plăcut cu adevărat?

- Mie îmi place cinemaul românesc, pot să văd orice, dar de plăcut în mod deosebit mi-au plăcut „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, „Medalia de onoare”, „Morgen” şi „Moartea domnului Lăzărescu”.

 

- Aţi făcut o grămadă de chestii în viaţă, ce profesie v-a plăcut mai tare? În copilărie ce visaţi să fiţi… cînd veţi fi mare?

- Am fost, e drept, destul de „superficial” şi asta o trec la calităţi, nu la defecte, pentru că e greu să fii cu adevărat superficial, fără să-ţi placă să faci multe lucruri.

 

- Care-s hobby-urile dvs.? Ce vă place să faceţi în timpul liber?

- Sailing şi grădinărit.

 

(25 mai 2011)