Mihail VAKULOVSKI

Mănuşi roşii

„Mănuşi roşii” este un film regizat de Radu Gabrea, care a adaptat scenariul după un roman de mare succes de Eginald Schlattner, un sas născut la Făgăraş care are o biografie foarte asemănătoare cu cea a personajului principal din „Mănuşile roşii”. Filmul are un subiect istoric: şirul arestărilor masive făcute abuziv de Securitatea română imediat după înăbuşirea revoluţiei din Ungaria (1956). Felix Goldschmidt (interpretat de Alexandru Mihăescu), un student sas braşovean care conducea un cerc literar la Cluj, a fost arestat în iarna lui 1957 de Securitatea din Braşov. După 2 ani de anchete foarte dure, în care s-a folosit intens în special tortură psihică, Felix a devenit martor al acuzării în procesul împotriva prietenilor săi, studenţi şi scriitori saşi. Subiectul este istoric, pentru că fenomenul a existat, este real şi chiar şi personajul a trecut prin cele povestite în carte şi film, mai trăind încă undeva în Transilvania, cum aflăm la sfîrşitul filmului. „Mănuşi roşii este un film despre tortura psihică. S-au făcut câteva filme despre suferinţele oamenilor în închisoare, s-a scris în orice caz mult. „Închisorile mele”, cartea lui Ioanid, este numai una din cărţile de referinţă. S-au folosit toate formele de tortură pentru a distruge şi ultima fărâmă de rezistenţă a individului prins în cleştele uriaşei maşini represive a închisorilor comuniste. Filmul, însă, în afară de «documentarele» televiziunii, despre «memorialul durerii», nu a coborât până acum niciodată în adâncurile relaţiei dintre anchetat şi anchetator, cu toate surprinzătoarele ei meandre. Niciodată, după ştiinţa mea, n-a existat o cronică aproape exactă, minuţioasă, detailată până la penibil, a modului în care, pe modelul unei exorcizări, pe modelul psihologic al inchiziţiei catolice, de tristă amintire, regimul comunist şi aparatul lui represiv au reuşit să construiască mii de cazuri «penale», care i-au ajutat să realizeze în mod «legal», distrugerea unei părţi a societăţii româneşti, aici, a unor membri ai comunităţii săseşti”, spune – atît de exact – regizorul filmului. Într-adevăr, ceea ce impresionează profund în „Mănuşi roşii” sînt relaţiile din închisoare: dintre anchetat şi anchetator, dar şi dintre deţinuţi (Andi Vasluianu şi Marcel Iureş îşi joacă impecabil rolurile!). Absurditatea şi cruzimea cu care se purtau oamenii legii din acea perioadă, dar şi ce poate să păţească un om aşa, pur şi simplu, fără nici o vină, cît de radical se pot schimba ideile şi idealurile sub influenţa torturii, toate astea te copleşesc şi te pun serios pe gînduri, mai ales că tema colaborării cu securitatea a revenit în prim plan în ultima perioadă. Un film serios, care merită văzut şi discutat.

„Mănuşi roşii” (2010), dramă

Regia: Radu Gabrea

Scenariu: Radu Gabrea, Gabriel Sîrbu, Wolfgang J. Ruf, Bogdan Huşanu,

după romanul „Mănuşile roşii” de Eginald Schlattner

Cu: Alexandru Mihăescu, Andi Vasluianu, Marcel Iureş, Udo Schenk,

Mircea Rusu, Dan Aştilean, Ion Grosu, Victoria Cociaş,

David Zimmerschied, Ioana Iacob, Sorin Cociş, Alexandra Pirici