Ioana (Chicet) MACOVEICIUC
Jobul ideal e atunci cînd oamenii mari se joacă de-a ce vor ei
Găsiţi lucrurile care vă plac. Unul, două, zece. Lucrurile care vă plac vouă, nu care plac părinţilor, soţului, copiilor, prietenilor, majorităţii, nu lucrurile despre care credeţi c-ar da bine să vă placă. Staţi voi cu voi cîteva minute şi gîndiţi-vă ce vă place să faceţi. Ce-aţi face dacă aţi putea alege să cîştigaţi bani făcînd exclusiv asta. Poate să fie gătitul. Sau mîncatul. Sau cumpărăturile. Sau sexul sportiv. Orice. Unul sau mai multe lucruri. Obligatoriu să vă placă vouă, să nu puteţi trăi fără el, să tremuraţi de nerăbdare cînd în sfirşit puteţi să-l faceţi nestingherit, fără număr, fără ruşine. Orice lucru. În cazul meu, de exemplu, e vorba despre scris şi despre oameni. Nu pot trăi fără scris, sînt dependentă de vorbe, iubesc oamenii şi nu pot trăi fără interacţiunea cu ei. Cu cît mai mulţi, cît mai diferiţi, cît mai buni şi mai răi, cu atît mai bine pentru mine.
Bun, acum faceţi tot ce vă stă în putere să transformaţi lucrurile astea care vă plac vouă pînă la miez în munca pe care o prestaţi pentru pîinea zilnică. Nu e imposibil, ba îndrăznesc să zic că e foarte probabil. Evident, cu condiția să vă ţineţi de ce vă place. Să căutaţi soluţii să rămîneţi aici. Să nu vă ascundeţi dorinţa în sertarul cu şosete pentru că n-aveţi chef să vă certaţi cu mama sau pentru că aveţi nevoie de bani rapid ori pentru că vă e teamă să încercaţi. O să vă luptaţi o vreme. O să fie frig, teamă, poate şi foame. Dar vă promit că rezultatul merită. De fapt, vă garantez asta.
Pentru că dacă faci ce-ţi place cel mai mult să faci, 10 ore pe zi, de luni pînă vineri, nu oboseşti, nu te superi, nu te frustrezi, nu te prostituezi. Te bucuri de fiecare oră din fiecare zi cum te bucuri de-o tabără la mare în care ziua înveţi să faci mărgele din scoici şi seara dansezi în tălpile goale cu băieţii din cantonamentul de volei. Eu una nu m-am mai distrat aşa bine la o activitate impusă de pe vremea cînd învăţam să developez fotografii la Casa Pionierului şi aveam 7 ani.
Pentru că dacă faci ce-ţi place, eşti bun în ce faci. Simt asta în fiecare zi cînd oameni vin la mine cu fruntea ridată de îngrijorare că avem o situaţie de criză, iar eu zîmbesc şi-i ajut să-şi găsească rapid soluţia potrivită.
Pentru că dacă faci ce-ţi place, în fiecare zi înveţi ceva extraordinar de mişto despre lucrurile care-ţi plac, şi asta te face să tremuri de bucurie la gîndul că iar e dimineaţă şi imediat ce ajungi la job poţi să mai naşti ceva, să pui în lume încă un lucru. Care lucru are şanse foarte mari să fie bun, pentru că e născut din sămînţă de iubire de lucru. Orice lucru.
Pentru că dacă faci ce-ţi place, se vede şi se simte. Şi oamenii îți sînt recunoscători şi aproape, şi asta face cît o mie de salarii la un loc.
Eu fac ce-mi place. Scriu şi lucrez cu oameni. Uneori zeci de oameni noi în fiecare zi. Cu unii mă înţeleg din prima, pe alţii trebuie să-i aştept să se îndrăgostească de mine, alţii mă urăsc şi/sau mă scot din sărite. Pînă şi pe cei din urmă îi iubesc, pentru că şi ei fac parte din ce-mi place să fac, din cine sînt.
Veţi spune că puţini au norocul meu. Iar eu vă voi spune că nu e doar noroc. E încăpăţînare, luptă, renunţare la altele, putere de vrut. Eu am vrut să fac ce fac. Multă vreme n-am ştiut asta, aşa că am căutat. Am fost întîi reporter de teren la o agenţie de presă, apoi am fost şef de producţie la departamentul de ştiri al unei televiziuni, apoi specialist PR la un ziar, apoi copywriter, apoi antreprenor online, după care am devenit project manager şi content developer pe online, în tot timpul asta am scris, zeci, sute de texte în tot felul de reviste şi fiţuici, pentru ca acum un an să intru direct în travaliul de aducere pe lume a unei reviste bune. Da, mi-a luat o vreme. Am făcut diverse, pe mai mulţi sau mai puţini bani.
Cînd m-am angajat la Zile şi nopti, am acceptat postul de redactor şef pe jumătate din banii pe care-i făceam la jobul dinainte. De două ori mai multă muncă, de zece ori mai multă responsabilitate. Dar era exact ce-mi doream să fac. Acum fac şi emisiunea TV, şi broşuri, şi încă o revistă lunară care va ieşi peste cîteva zile. Nu mai am timp nici să-mi dau seama cît de bine mi-e.
În fiecare zi inventăm cîte ceva, eu şi oamenii mei. Nişte titluri, o copertă, o combinaţie de culori, un text bun, un premiu fabulos, mereu altfel. Şi așa se face că după 14 ore de muncă eu ajung acasă zîmbind. N-am nevoie de pauze, de concediu. Mi-e bine pentru că nu muncesc, ci fac ce-mi place, jumătate din zi. Nu-i rău, nu?
Aşa că vă zic: faceţi ce vă place şi faceţi din ce vă place sursa voastră de venit. Poate nu e evident chiar acum care e calea. Poate sînt acolo nuanţe, tonuri, idei neexplorate. Poate criza asta e fix ce vă trebuie. Opriţi-vă o secundă şi gîndiţi-vă bine. Ce vă place să faceţi? Poate fi orice.