Alexandru VAKULOVSKI

 24. Pe drumuri

 Drumul din România în Republica Moldova mă macină, nu numai fizic, ci şi psihic. Iarăşi vama cu întâmplările ei imprevizibile, apoi mai e şi trecerea de la o mentalitate de căcat la alta care, deşi e geamănă şi e cu acelaşi miros, e totuşi diferită.

 În Chişinău mă întâlnesc cu vechi prieteni, care uneori îmi mai fac surprize cu schimbările lor. Ba se apucă unu’ de fumat, ba alţii se lasă, se căsătoresc, divorţează, fac copii… De fiecare dată am o senzaţie că în Chişinău e o agitaţie mare, că abia pot prinde firul lucrurilor ce se întâmplă alături de mine, cu mine.

 Ajung pe la Harms, unde de fiecare dată ştiu că voi asculta nişte muzică despre care nu ştiam că există. De data asta am dat de Grajdanskaia abarona, cu Egor Letov. Sunt dintre primii punkeri ai URSS-ului.

 Letov, zice Harms, de fiecare dată când ieşea din casă era bătut. Avea pe capul lui o echipă care aveau ca serviciu să-l bată de câte ori îl întâlnesc. Şi îl întâlneau de câte ori ieşea, căci îl aşteptau. Oricum, Letov i-a tot futut pe comunişti, pe toate felurile de –işti. După căderea comunismului însă s-a întâmplat ceva surprinzător. Astfel Grajdanskaia abarona a intrat într-o mişcare ultranaţionalistă, împreună cu Karozia metala.

 Probabil Egor nu mai poate trăi decât la limită, e obişnuit să fie extremist, o fi primit atâta bătaie de s-a tâmpit. Sau nu se mai poate opri. E păcat, fiindcă băieţii sunt chiar foarte buni, nu fac parte dintre punkerii care au ales punkul fiindcă nu ştiu să folosească instrumentele. Jirinovski când a fost întrebat care sunt formaţiile lui preferate a răspuns: Grajdanskaia abarona şi Karozia metala.

 Încă o formaţie descoperită datorită lui Harms e Leningrad. Tot e un fel de post-punk, îi iau la mişto pe toţi, îşi bagă pula în toate.

 Harms când se trezeşte ascultă câteva piese de Vâsoţki, ca ziua să meargă bine. Harms e rocker, şi nu unu’ obişnuit, ci un rocker care ascultă numai rock rusesc şi din Moldova. Am încercat să ascult şi rock străin, mai sunt formaţii bune, Led Zeppelin, The Doors, dar nu merg aşa bine ca astea.

 Desigur că nu-s de aceeaşi părere cu el, dar asta nu strică prietenia noastră. Poate că într-o zi îl voi surprinde ascultând Eminem, Guano Apes, Staind… Oricum, acum avea pe computerul lui pe un folder manele câteva piese de Paraziţii. Mai asculta şi Luna Amară. Harms s-a lăsat iar de fumat.

 Când am fost în Chişinău împreună, te-ai cam speriat de Harms. Cu glumele lui şi râsul ce cade în cascade. Harms povestea despre ultimele sale aventuri cu propoziţii de genu’: am vrut să-i fut una-n bot curvei, da’ am tras una-n perete, dă-o-n pizda mă-sii! Atunci am tras o beţie de vodcă cu Ski şi cu Harms. Ne-am făcut varză, Harms a început să se plimbe cu puşca prin apartament.

 Ţi-a plăcut Chişinăul, deşi nu prea înţelegeai ce se vorbeşte în jurul tău. Mă aveai doar pe mine, în rest străini. Nu ştiai ce gândesc, ce vorbesc. Moldova ţi s-a părut o ţară străină, deşi frumoasă, la fel de rece. Eu aparţineam ei, eram acasă, tu erai în aer. Exact invers. Aşa cum a fost la venirea mea în România. Ceea ce vreau eu e să ne simţim străini ambii, undeva mai la Vest.