Mihail VAKULOVSKI

Prima beţie

Laura Albulescu a avut o super idee, inventând încă o colecţie la editura Art, „Prima dată”. Prima antologie abia a apărut şi e beton: scriitori celebri, dar vii, texte super, teme care trezesc curiozitatea de-adevăratelea, grafică mişto. Volumul este coordonat de Gabriel H. Decuble, grafica aparţinîndu-i talentatului pictor şi poet Andrei Gamarţ. În PRIMA MEA BEŢIE semnează cu mîna pe pahar: Constantin Acosmei, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Şerban Foarţă, Bogdan Ghiu, Mugur Grosu, Florin Iaru, Augustin Ioan, V. Leac, Matei Martin, Mitoş Micleuşanu, Matei Pleşu, Johhny Răducanu, Robert Şerban, Iulian Tănase, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Constantin Vică şi Daniel Vighi. Constantin Acosmei sugerează că fructul interzis e periculos, iar denumirea amintirii e o metaforă – „sfîrşitul copilăriei – prima beţie”. Stil jurnal, ca şi la Silviu Dancu, căruia prima beţie îi aminteşte de iubire şi de familie, nu de prietenie & adolescenţă, cum e la Constantin Acosmei sau Mitoş Micleuşanu. Tot legată de iubire e şi prima beţie – cu Jorj – a lui Florin Iaru. Gabriel H. Decuble are o „prima beţie” universitară, care a avut loc în prima zi universitară, cu proful de lingvistică, o beţie cruntă şi plină de învăţăminte, într-adevăr de neuitat. Şerban Foarţă semnează unicul text închinat beţiei în versuri, cu rimă pe două cărări, îmbrăţişată, pe lîngă drum, pe lîngă gard. Pentru Bogdan Ghiu – care semnează un text teoretic – băutul e „ca relaxare”. Un text mai degrabă despre droguri decît despre băutură, dar din care putem cita chestii foarte mişto: „”Tu ce iei, altfel spus, cum rezişti, cu ce te ajuţi ca să poţi şi să munceşti, şi să te relaxezi: să fii om?”, „De ce trebuie să bem? Ca să nu ne lăsăm otrăviţi de drogurile artificiale, ucigătoare, ale ideologiei, ale economiei”. Şi textul lui Mugur Grosu pare desprins mai degrabă din drogologie, un text în interiorul fenomenului, naratorul fiind dominat de beţia imaginaţiei în care încearcă să-i atragă şi pe ceilalţi, ba pe celelalte personaje, ba pe cititori. Augustin Ioan începe promiţător, cu amintirea din copilărie a golirii paharelor după plecarea oaspeţilor, dar cade în teoria cu: nu şi nimeni din neamul meu n-a... V. Leac are o poveste pe bune, de acţiune, bahică sută la sută, ca şi textele lui Robert Şerban, Mitoş Micleuşanu, Matei Pleşu sau Matei Martin, cu multe grade şi aventuri ciudate şi periculos de credibile. Povestirea lui Mitoş Micleuşanu e foarte intensă şi ca acţiune, şi ca teorie, scrisă frumos şi cu mult haz de necaz. „Jocul...” lui Matei Pleşu e în mişcare, în acţiune, întîmplările – reale sau imaginare – sînt intense şi bine legate. Johnny Răducanu e mare, povestea lui e cu un personaj mare cu numele Maria (Tănase) şi beţia povestită a fost mare, „sinistră”. Robert Şerban le povesteşte picioarelor care nu prea vor să-l asculte despre o beţie cruntă din timpul armatei, le povesteşte frumos, ca să-i audă comenzile şi să meargă. Iulian Tănase inventează o ţară care nu se învecinează cu nimeni, în care e raiul beţivilor – Beţivania, o poveste pentru maturi foarte haioasă, în care beţivanii dansează cu o singură mînă (pentru că în cealaltă au un pahar... mare), iar preoţii oficiază slujba beţi morţi, în patru labe:)) Radu Vancu are ca narator un fost profesionist în ale beţiei care s-a lăsat de băut, adunînd toate beţiile-n una singură şi făcînd-o amintire. Prima beţie a lui Constantin Vică e una „olimpică” & eminesciană, avînd loc la Botoşani, la concursul „Mihai Eminescu”, unde subiectul era Mihai Eminescu, după o poezie de Mihai Eminescu. Iar Daniel Vighi împinge în faţă nişte ulcioare ficţionale, care – spune – sînt cele mai adevărate, mai date „în mă-sa decît toată tăria alcoolică”. O antologie perfectă pentru orice fel de lectură: hedonistă sau utilă, la biblioteca academiei sau în tren, o carte bună şi pentru biblioteca personală, dar şi pentru un cadou pentru prieteni, mai ales ăia foarte apropiaţi, cu care ai ciocnit pahare în cinstea prieteniei. Noroc.

„Prima mea beţie” (antologie), Editura Art, Bucureşti, 2009