Florin DUMITRESCU

Ghena

 

 

Deci n-am murit. E dimineaţă-n ghenă:

îmi scarmănă gunoiul dintre gene

un heruvim în chip de cerşetor;

abia-abia-l zăresc printre urdori,

cum că rînjeşte şi-mi întinde-o mînă.

 

Să-i dau un ban sau s-o apuc sumînă?

Să mă agăţ de el ca de-o speranţă

sau să-l plătesc, ţinîndu-l la distanţă?

 

Pînă mă frec la ochi, a dispărut.

 

Mă scol din scatologicu-aşternut.

Acest morman din mine-o proveni

ori eu din el m-am năzărit a fi?

Progenitură sau părinte-i sînt?

Mi-e tomberonul leagăn sau mormînt?

 

Prind zvon departe-aproape că mă sperii:

nu-s păsările-n pom, nici gunoierii.

Inspir miros fetid, expir parfum.

Deci mai trăiesc. De ce - nu ştiu, nici cum.