Carmina Trâmbiţaş

„Afganii”

În 2011 apărea o carte eveniment cu interviuri ale supravieţuitorilor foametei de după cel de-al II-lea Război Mondial, „În gura foametei. Mărturii ale supravieţuitorilor” de Alexei Vakulovski (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti). Acum, în 2016, este editată, în sfîrşit (trebuia să apară în 2001), o carte asemănătoare din mai multe puncte de vedere, „Afganii” de Alexandru Vakulovski (Tracus Arte, 2016), care sperăm să aibă acelaşi succes precum „În gura foametei”, ajunsă deja la a treia ediţie, după care s-a făcut şi o piesă de teatru de mare succes („Copiii foametei”, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Chişinău, regizor: Luminiţa Ţîcu). Alexandru Vakulovski este fiul lui Alexei Vakulovski („Afganii” e dedicată memoriei „tatălui meu, Alexei Vakulovski”), iar interviurile cu soldaţii basarabeni care au luptat în războiul din Afganistan au fost făcute tot doar cu antoneşteni, consătenii autorilor. Ambele cărţi au stat îndelung „la sertar”, deşi iniţial au fost acceptate de edituri mari din România, dar – după ce editorii vedeau despre ce e vorba în cărţi, probabil că se temeau să le editeze, oricum, au tot amînat publicarea.

„Afganii” este compusă din 11 interviuri cu foştii soldaţi basarabeni care au luptat în războiul din Afganistan (1879-1989) – fiecare interviu merită să stea între două coperte! –, încadrate de prefaţa profesorului Ion Xenofontov (care şi-a făcut doctoratul despre Războiul din Afganistan exact în acelaşi oraş (Cluj-Napoca) şi în aceeaşi perioadă în care Alexandru Vakulovski era student la Litere) şi o serie de scrisori din Afganistan + o postfaţă, un eseu foarte serios al lui Alexandru Vakulovski, un mic dicţionar de jargon „afgan” şi cîteva fotografii cu protagoniştii cărţii.

Cei 11 foşti luptători intervievaţi (Victor Pricop, Ivan Spatari, Mihail Malancea, Feodor Morar, Vasile Midrigan, Ivan Oprea, Stepan Gaidău, Serghei Bejenaru, Veaceslav Bojoncă, Anatolie Deleu şi Valeriu Morari) acoperă toată perioada Războiului din Afganistan (1979-1989), primul, Victor Pricop, intrînd în Afganistan înaintea intrării oficiale a trupelor sovietice în Kabul, iar ultimul, Valeriu Morari, ieşind din Afganistan cu cîteva luni mai tîrziu decît se retrăseseră – oficial – trupele sovietice. Apoi, sunt amintite, discutate şi analizate toate temele legate de acest război nedrept în primul rînd faţă de poporul afgan şi faţă de aceşti tineri de 17-18 ani, aruncaţi direct de pe băncile şcolii medii într-un război care numai al lor nu a fost. E adevărat că toţi băieţii au (un fel de) umor şi ştiu să glumească sau să vorbească cu detaşare despre grozăviile prin care au trecut, dar temele sunt foarte serioase şi deosebit de grave. O carte vie de istorie foarte recentă care trebuie neapărat citită!

Alexandru Vakulovski, „Afganii”, Tracus Arte, 2016