Scrisoare deschisă
adresată spectatorilor Teatrului „Sică Alexandrescu”
Dragii noştri spectatori,
Vom începe mai întâi prin a ne cere scuze pentru faptul că sunteţi obligaţi să participaţi, indirect, în ultimele zile la o reprezentaţie care, din păcate, nu credem că ar trebui să se înscrie în repertoriul Teatrului “Sică Alexandrescu”.
Suntem furioşi şi trişti şi de aceea ne simţim obligaţi să scriem această scrisoare, ca răspuns la petiţia adresată Consiliului Local şi Primarului Municipiului Braşov de către cinci colegi ai noştri, petiţie redată, mai apoi, şi de o parte din presa braşoveană.
Nu dorim să intrăm în polemică directă cu ei. Nu dorim să răspundem punctual acuzelor formulate în petiţie (unele de-a dreptul penibile), chiar dacă, prin acest atac, negând valoarea artistică a teatrului nostru, colegii noştri ne neagă, implicit, şi pe noi înşine ca artişti.
Răspunsul este dat incontestabil de evidenţă. Răspunsul este dat de sălile pline. De spectacolele jucate cu casa închisă. De valoarea regizorilor, scenografilor care au acceptat să lucreze cu trupa noastră. De participarea cu succes la diverse festivaluri din ţară (unele menţionate eronat în petiţie ca fiind festivaluri la care nu am participat!!). De aprecierea dumneavoastră, exprimată de multe ori şi în scris. De aprecierea colegilor noştri din breaslă, critici de teatru, regizori, actori, scenografi care au fost şi sunt alături de noi. Iar, în această breaslă, se ştie, ceea ce aduce alături oamenii, ceea ce-i solidarizează, este doar recunoaşterea valorii.
Cei cinci colegi ai noştri neagă valoarea echipei care a condus teatrul. E dreptul lor. Dar ceea ce este extrem de suspect este faptul că o fac retroactiv. De ce o fac acum, când Claudiu Goga a demisionat de aproape trei luni, şi de ce au tăcut în toţi cei 13 ani de directorat, dacă aveau cu adevărat ceva de reproşat? Nu cumva pentru că au fost asmuţiţi să o facă? Nu cumva au interese personale?
Este inutil să reamintim faptul că regizorul Claudiu Goga este unul dintre cei mai importanţi regizori din teatrul românesc. Este la fel de inutil să spunem că strategia sa managerială în aceşti ani a făcut ca sălile teatrului, goale în urmă cu 13 ani, să fie acum, în mod constant, pline. Mulţi colegi din alte teatre şi-ar fi dorit un asemenea “prost management”! Şi, oare, din cauza acestui “prost management” şi a lipsei de valoare a fost ales de către colegii din breaslă din întreaga ţară ca membru în Senatul UNITER, în trei mandate consecutive?
Tot astfel, colegii noştri pun sub semnul întrebării interimatul doamnei Mariana Hudişteanu. Atunci ne punem şi noi, cu inocenţă, întrebarea: oare Primarul Municipiului Braşov, care a învestit-o în această funcţie, n-a ştiut ce face? În continuare, ne mai întrebăm: de ce nu au contestat-o în urmă cu două luni, când a fost numită? Şi ce anume pot contesta din moment ce, în această perioadă, nu a avut de luat nici o decizie majoră pentru soarta teatrului? Nu cumva acuzaţiile lor, lipsite de orice temei, sunt doar un pretext pentru a servi unor interese obscure?
Revenim, însă, la ceea ce ne înfurie şi dorim să amendăm explicit, prin această scrisoare: faptul că cei cinci semnatari se erijează ca reprezentanţii unei majorităţi pe care în fapt nu o deţin! Că atitudinea lor nu este generată de “interesul sincer pentru soarta teatrului” şi nici de faptul că nu au “poliţe personale” de plătit, aşa cum, fariseic, au declarat!
Vă reamintim dumneavoastră, publicul nostru, că în toamnă am iniţiat un protest public la care, în treacăt fie spus, cei cinci colegi ai noştri nu au aderat, protest generat de dorinţa de a apăra nişte principii fundamentale, protest prin care ceream administraţiei locale să respecte legea. Am fost şi suntem susţinuţi de peste 300 de colegi de breaslă şi de mulţi dintre voi, dragi spectatori. Pentru că ne dorim ca împreună să luptăm pentru binele teatrului, pentru binele culturii.
Ne vedem nevoiţi să facem şi acum acelaşi lucru. Cerem Primăriei Municipiului Braşov să respecte legea şi să organizeze de urgenţă, aşa cum a promis, concursul pentru ocuparea postului de manager al Teatrului “Sică Alexandrescu”. Există, oare, vreun interes ca acest concurs să nu fie organizat cât mai repede?
Este singura cale prin care se va pune punct acestui conflict ce serveşte, probabil, unor interese, altele decât cele legitime pentru o instituţie de cultură!
Ceea ce ne îndreptăţeşte să scriem această scrisoare (dezicându-ne de poziţia colegilor noştri) şi, mai ales, să facem o astfel de solicitare imperativă, este faptul că atunci când am declanşat protestul, ca şi acum, am luptat şi luptăm pentru principii, spre deosebire de colegii noştri care par total dezinteresaţi de principii, dar foarte interesaţi de persoane!