Cristina Nemerovschi

Vicky, nu Victoria

Herg Benet, 2015

Făceam un 69 violent în camera mea cu Dev, încercând din răsputeri să nu mă înec, și eram foarte aproape de un orgasm simultan, când am auzit vocea dătătoare de crampe a caprei:

- Victoria Violeta! Vino jos, ești căutată!!!

- Nici să nu te gândești, zisese Dev.

- Victoria, vinoooo repedeeee!!!, urla capra.

Am hotărât pe loc să nu mă opresc.

- Victooooooriaaaaaaaaaaaa! Vino jos, acum!

Limba lui Dev mă atingea exact în punctul ăla care mă făcea să termin.

- Victoriaaaaaaa, ai surzit?! Ce mama dracului faci, vezi că vin suuus!

Dev și-a dat drumul, iar eu tocmai terminam în momentul în care a deschis larg ușa, să vadă ce mă reținea.

- Offf, iar faceți sex, sper că v-ați protejat, a comentat.

Am dat-o afară, am îmbrăcat o rochie un pic transparentă și am coborât să văd cine pula mea mă căuta.

În hol erau Tedy și Radu, care tocmai se descălța, politicos. Mai mult ca sigur, auzise tot ce zbierase capra.

- Poftiți, poftiți!, face capra, înhățându-l pe Radu de un braț.

Bietul om reușise să-și scoată numai un pantof, pe celălalt îl avea încă în picior.

- Lasă-l să se descalțe, i-am sugerat eu. Sau să se încalțe la loc, mai bine.

Tedy venise lângă mine, foarte entuziasmat.

- Ce pula mea?, l-am întrebat.

- Păi, m-am gândit că ți-e dor de el! L-am cules de la școală, i-am zis să bea o cafea la noi.

- Căcat. Eram sus cu Dev, i-am zis lui Tedy.

- Ha, ha, a râs frate-miu.

- Și sunteți profesor de limba engleză? Vai, cât de frumos! Păi atunci propun să vorbim numai în engleză!!! How are you today, kids?, își intrase capra în rol.

- Fuck off, bitch, îi zisese Tedy.

- Așa, așa, făcuse capra. Luați un loc aici, aduc imediat o gustare!

L-am pupat pe Radu în timp ce maică-mea distrugea ceva prin bucătărie. Și, cu puțin noroc, ar fi putut să fie până la urmă o întâlnire simpatică, dacă n-ar fi coborât din camera mea chiar atunci Dev, desculț și îmbrăcat doar cu o pereche de blugi până la genunchi.

- Hola, zisese el spre Tedy și vag spre Radu.

- Oy, man, răspunsese Tedy și făcuseră salutul ăla al lor ciudat, cu multe degete încârligate.

Eu mă așezasem lângă Radu, iar Tedy lângă mine. Am vrut să mă ridic și să-l conduc pe Dev spre ușă, dar tocmai atunci s-a așezat și el, lângă Tedy, în fața mea. N-avea chef să plece, poate aștepta să mai continuăm sus, după ce plecau musafirii. Imediat a venit și capra cu cafele pe o tăviță și cu un borcan de dulceață. Tedy a mirosit ce era deasupra borcanului.

- Bleah! Fă, mamă, vezi că ți-a mucegăit dulceața, la fel ca multe alte chestii pe care nu le-ai mai folosit până de curând… Îl intoxici pe Radu și rămânem cu mediile neîncheiate.

Radu zâmbise, dar încercase să fie politicos.

- Pentru mine e suficientă o cafea neagră, e perfect!

- Sigur? Te mulțumești tu cu atât?, îl întrebase Dev, pe un ton acuzator, ca și cum ar fi avut ceva de reproșat.

- Pe lângă Vicky, asta se subînțelege, completase Tedy, amuzat, punând și mai mult paie pe foc.

Capra își trăsese un scaun între Dev și Radu, unde era mai mult loc.

- Și, cum sunt copiii mei la școală? Sper că nu vă fac prea multe probleme, nu vă dau bătăi de cap, așa-i?

- Nu, nu, se grăbise Radu s-o liniștească. Au personalitate și sunt printre cei mai inteligenți din liceu.

- Și partea feminină o suge cu un talent ieșit din comun, adăugase Dev, uitându-se urât la Radu.

Noroc că era cam surdă capra.

- Doar partea feminină?!, se arătase Tedy jignit, dându-i un ghiont.

- Mă rog, mă refeream la ce a testat Radu, mormăise Dev.

- Mă bucur, mă bucur! Știu că sunt extrem de inteligenți, doar că sunt și cam sonați la cap, zisese capra și se pusese pe chicotit.

- Bine că nu ne-am sonat la ficat, o ironizase Tedy.

- Tedy, fii politicos!, izbucnise capra și toți zâmbisem, până și Dev.

Chiar în momentul ăla, cineva sunase la ușă.

- Victoria Violeta, dar ce căutată ești azi!, exclamase capra.

Dar noul musafir n-o căuta pe Victoria Violeta, ci chiar pe capră. Era Malkovich, amantul.

S-a fâstâcit când a văzut atâta lume, mai ales când Radu s-a ridicat să dea mâna cu el. Se știau de la școală.

- El o fute pe mama noastră, îl lămurise Tedy pe Radu.

- …Runs in the family, mormăise iar Dev.

- Sugi pula, îi aruncasem eu lui Dev, exasperată că se trezise să facă crize de gelozie.

- Tedy, cum îți permiți?!, se isterizase capra, dar îl așezase pe Malkovich la masă, chiar lângă ea.

- Bine, bine, n-o fute, doar îi oferă consiliere psihologică vaginală mamei noastre, în patru labe, rectificase Tedy.

- Vaaaii, vă spun, au luat-o razna total!, îi explicase lui Radu capra, vădit stânjenită.

Malkovich, în schimb, nu avea grețuri, o luase de mână pe sub masă.

- Dragă, să-ți aduc o cafea?, îl întrebase capra.

- Să-și ia singur, că știe drumul, comentase Tedy.

Psihologul, într-adevăr, se ridicase să-și pună singur o cafea. Ne întrebase din bucătărie dacă mai vrem și noi.

- Adu și tu, bre, niște beri!, strigase Tedy, iar Malkovich chiar se întorsese cu patru beri, pe care le desfăcuse și le așezase pe masă.

Ne servisem.

- Să știți că rar consumăm alcool, îi explicase capra lui Radu, iar eu și Tedy pufnisem în râs.

- Foarte rar, aprobasem eu.

Capra se apucase să vorbească cu Radu despre școală și note, Radu îi explicase că eram cea mai bună la engleză, moment în care Dev făcuse altă glumă care implica limbi, și chiar atunci se trezise și Tedy să-mi ridice rochia, să mă mângâie pe o coapsă, tot mai sus, și să încerce să-mi bage un deget înăuntru.

- Stai cuminte, îi zisesem, și mai bine tăceam, fiindcă Radu tocmai întorsese capul și văzuse unde își ținea Tedy mâna.

Mai aveam și rochia transparentă.

M-am fâțâit pe scaun, încercând să-i scot degetul pe care-l băgase până la urmă, dar n-am reușit. Avea experiență, mai făcuse asta la diferite reuniuni de familie. Măcar dacă ar fi tăcut, dar nu.

- Ai făcut treabă bună, i-a zis lui Dev și i-a făcut cu ochiul.

Dev s-a prins mai greu, dar s-a prins până la urmă, văzând ce-mi făcea Tedy.

- Păi da, și mai făceam, dar ți-ai găsit și tu cel mai bun moment să aduci toți dobitocii pe aici, a comentat el.

- Mergem la piscină?, mă întrebase Radu.

- Aaa, grozav, ar trebui să mergeți, da, da, să mai stați și voi la aer, la soare!, fusese de acord capra.

- Păi am stat la aer și la soare la mare, zisese Tedy, scoțând în sfârșit degetul.

- Da, da, lasă că știu eu… acolo ați stat la alcool și droguri!, se bosumflase capra.

- Păi, și? Dacă le-am luat afară, care-i problema? Nu era tot la aer?

- Să știi că uneori drogurile pot avea un rol pozitiv în lărgirea orizontului unui adolescent, se băgase și Malkovich în seamă.

Tedy râsese. Într-un fel, îi era simpatic.

- Și? Ați discutat voi doi despre viitor, divorțează mama?, îl întrebase el pe psiholog.

Ăla, săracul, lăsase capul în pământ.

- Vai, Tedy, cum să spui așa ceva, dragă?! Doar pentru că ți-a intrat ție în cap că aș avea o aventură, hihi, ceea ce e oricum ridicol… Auzi, să divorțez, cum o să divorțez?

Malkovich părea trist. I-am făcut semn lui Tedy să nu-l mai sâcâie. Bietul om poate că avea speranțe mari cu capra.

- Păi, eu mă duc sus, să fac o labă, declarase Dev.

- Hahahaha, așa glumește el, să nu-l luați în seamă!, îi zisese lui Radu capra.

- Da, da, e o expresie, fusese de acord Radu.

- Uneori, nu e o expresie!, se răstise Dev la el și se uitase iar urât.

- Ce romantic, se băgase și Tedy în discuție. Bătaie pentru Vicky!

- Taci în pula mea, îi zisesem eu.

- Vicky!!! Vorbește frumos!, urlase capra.

- Nu, serios, de ce pula mea ai impresia că le știi pe toate?!, i se adresase Dev lui Radu. Te crezi șmecher pentru că una de 13 ani se fute cu tine? Ești atât de prost, încât nu poți pricepe că pentru ea contează doar aventura, că e palpitant ce faceți voi, că încalcă regulile, că e cool s-o facă pe catedră sau în cancelarie?

Radu se ridicase de la masă, furios. Capra se uita de la unul la altul și nu pricepea nimic.

- Sigur că e cool, toate pizdele din liceu vor să te bifeze, iar ea, la 13 ani, e prinsă de spiritul de competiție, continuase Dev.

- Last time I checked, între tine și Vicky era o diferență de 5 ani, și tu ești major și vaccinat, ca toată lumea, deci nu văd ce te face pe tine în măsură să le reproșezi altora ceea ce faci și tu, îi răspunsese Radu.

- Dar eu măcar nu-s proful ei, tâmpitule!, îi aruncase Dev, la un pas de-a sări la bătaie.

- Și eu măcar n-o înșel, parase și Radu, și ăla a fost momentul în care am știut c-or să se bată.

- Lua-ți-aș morții-n pulă, de unde pula mea ai ajuns tu, bă, la concluzia c-o înșel? Ce pula mea știi tu despre viețile noastre?! Vii aici cu fața aia scoasă din reviste, cu tricourile tale negre, deși probabil n-ai ascultat altceva în afară de Bon Jovi, cu cardurile tale șmechere cu care îi cumperi rahaturi, normal că pune botul, are 13 ani, și crezi că știi totul despre fiecare, ne-ai pus etichete, așa e?, zbierase Dev și-l apucase de tricou.

Dev, nici n-ai idee ce departe ești de adevăr, i-am zis în gând.

Capra, speriată, sărise să adune ceștile de pe masă, să nu se lase cu o mare de cioburi. Fusese la fix, că Dev tocmai începuse să dărâme chestii.

- Nu eu pun etichete, tu le pui!, îi zisese Radu și-l îmbrâncise.

Îl prinsese Tedy pe Dev și mi-am dat seama că, în cazul unei bătăi serioase, Tedy avea să-l apere pe Dev, oricât de simpatic i s-ar fi părut proful meu. Văzuse și Radu treaba asta, findcă următorul lucru pe care i l-a aruncat în față lui Dev a fost:

- Poate ar trebui să caști ochii la amicii tăi, nu sunt sigur că eu o să fiu ăla care într-o zi o să plece cu Vicky!

Asta l-a înfuriat pe Dev mai rău decât tot ce spusese Radu mai devreme.

- Să mori tu! Să mori tu că știi ce e între Vicky și Tedy, boule! Cum ți-am zis, abia ai aterizat pe aici și ai început să lipești etichete tuturor!

- Știi și tu foarte bine ce e între ei! Dar nu te deranjează, fiindcă îți cam place să fii și în preajma lui Tedy, nu doar a lui Vicky!, zisese Radu.

Deja nu mai aveam aliați, mă uitam cu groază (dar și cu un soi de amuzament) în jur. Radu și Dev se transformaseră în niște copii de 3 ani, care se băteau pe o jucărie. Era plăcută totuși senzația pe care o aveai ca jucărie.

Importantă, dezirabilă, să merite să încasezi pumni ca să fie a ta.

Tedy era cel mai calm. Fuma, în picioare, încă ținându-l pe Dev, să nu sară la bătaie, deși deznodământul ăsta părea inevitabil, fiindcă Radu se apropia tot mai mult de Dev.

- Mă faci poponar?, zisese Dev, nu neapărat jignit.

- Da’ ce e rău în a fi poponar?, se băgase și Tedy, relaxat.

- Vai, vai, băieți, nu vă mai certați pentru toate prostiile, auzi, pentru toate rahaturile!

Mersi, mama.

- E foarte ok să fii poponar, atâta timp cât accepți ce ești și când nu sari la beregata altora pentru propriile tale frustrări!

Dev l-a îmbrâncit pe Tedy, și-a eliberat brațul și i-a dat un pumn lui Radu, în plină față. Radu i-a dat un pumn în stomac, și amândoi au căzut pe covor, încleștați, încercând să scape unul din strânsoarea celuilalt ca să se mai caftească.

- Porno, concluzionase Tedy.

- E numai vina ta, îi zisesem eu, urmărind ce se întâmpla pe covor.

- Se poate, fusese de acord frati-miu.

- Nu-i desparți?, îl întrebasem, văzând cum capra țopăia pe toculețele papucilor ei de casă, în jurul bătăușilor, rugându-i să înceteze.

- Neah… Se stinge repede.

Și chiar s-a stins repede. Dar în niciun caz așa cum ne-ar fi trecut nouă prin minte.

În timp ce Malkovich, de pe margine, mormăia chestii cum ar fi “Uneori, e bine să lași sentimentele să răbufnească… Detoxifiere psihică… Exprimarea dorințelor sexuale prin violență psihică și anihilarea competiției cu ajutorul inteligenței, folosită ca ironie, numită în trecut spirit…”, iar capra aducea din bucătărie o bucată mare de brânză, probabil ca să ne facem sandvișuri sau ca s-o mâncăm cu dulceața mucegăită, dracu’ știe, și în timp ce Radu părea să câștige lupta corp la corp cu Dev – luptă care, într-un mod pervers, era îngrozitor de sexy, mai ales că lui Dev îi căzuseră pantalonii puțin de pe fund –, ușa casei s-a deschis larg și în prag a apărut șobolanul, tata, cu fața lui plictisită și obosită pe care o aducea în fiecare seară acasă:

- Of, Doamne, ce aglomerație... Ce blocaje... S-a înmulțit autoturismele în București peste măsură, ceva trebuie făcut! Trei ore... trei ore pe drum... Nu mai ești bun de nimic... Și nenorocitul ăla, după ce că-mi ia fața, îmi bușește mașina proprietate personală, mă rog, de la firmă, dar tot proprietate a cuiva și ea, mai și iese din autoturism să mă bată... Să mă lovească, auzi, el pe mine! Eu, care stătusem pur și simplu în mașina mea, condusesem atent și regulamentar... Uite și tu, mi-a învinețit ochiul, cred că trebuie să-mi pun niște apă rece... Nu mai poți umbla prin București de golani, golani unde te uiți cu ochii... Pic de respect nu mai există... Aroganță, înjurături, eheiii, unde om ajunge noi așa, nu știu... De aia toată Europa se uită urât la România, nu-s doar idei preconcepute, ce să mai, e adevărul gol-goluț, mă rog, o parte din adevăr... Se uită și ei la lipsa noastră de civilizație și trag niște concluzii. Păi, ce, când am fost în Ungaria, să semnez contractele alea, era așa nebunie pe acolo?... Nu, domnule, oamenii conduceau autoturismele relaxați... Și nu venea nimeni să-ți învinețească ochiul, dacă tu nu-i făceai nimic... Aia e, la noi n-o să ajungă civilizația nici peste o sută de ani... Și, când te gândești, potențial am fi avut. Un amestec de rase, dar rase bune, frumoase, puternice... Ca la cai, domnule, uneori corciturile sunt mai căutate, mai scumpe decât rasa de la care au pornit... Asta înseamnă evoluție. Dacă ai ingredientele necesare, poți scoate un produs bun... Și românii au avut ingredientele, dar, ce să faci, ceva s-a întâmplat pe parcurs... în timpul procesului de corcire... naiba știe... Sau, mai știi, unul din ingrediente o fi fost el stricat, de la bun început, se mai întâmplă și asta... dacă citești cronicile medievale, o să vezi, erau acolo remarcate niște aspecte foarte interesante, n-ar strica să reflectăm la asta din când în când, uneori, dacă vrem să înțelegem un fenomen, trebuie să ne întoarcem la originile lui, da, da, da, chiar la origini... Dar ce-i asta, Raluca dragă, de ce nu-mi spui că avem musafiri?...