Petronela Rotar
Efectul pervers
Herg Benet, 2015
supraviețuire
mă întorc la poezie cum m-aș întoarce la mare
intru în ea desculță
și goală
și temătoare
mai întîi pînă la genunchi
apoi tot mai adînc
pînă la sîni, pînă la umeri, pînă la buze
iau o înghițitură zdravănă, sărată
mă las trasă de curenți
amețesc
n-am niciun bolovan și niciun buzunar
dar nici marea nu e river ouse
să am nevoie de unelte
I
singurătatea e un bărbat căsătorit și nefericit
care nu are curaj să plece
din nicio parte
în nicio parte
a doua vară
e minunat să te bată soarele în cap cînd te preumbli pe stradă
să iei în faţă, neprotejat, toate razele lui UV
e minunat să inspiri gazele de eşapament
tehnologia e minunată, progresul, evoluţia
sunt minunate picioarele groase ale femeilor tinere
hainele lor mult prea strîmte
obrajii lor îmbujoraţi, limbile lor asudate, gata să se împletească, să se împerecheze
e minunat începutul de vară cu mercur retrograd
cînd economia se prăbușește și rămîi fără job
sub cerul albastru ca alcoolul sanitar Mona și soarele aspru de iunie
crede-mă cînd îţi spun că e mişto
sunt minunate prohaburile umflate ale bărbaţilor
ca niște coconi
ca niște omizi gata să eclateze, să se transforme în fluturi
e minunat aerul galben-verzui din jurul lor
în vara asta picioarele groase vor întîlni viermii de mătase
se vor deschide, îi vor înghiți
prematur,
sub soarele aspru de iunie
crede-mă
totul e minunat
preaminunat
pînă şi faptul că în secolul ăsta poeţii încă mor de foame
și poezia nu a salvat pe nimeni
cu adevărat
II
singurătatea e o femeie cu sîni goi
ieșind din apă
pe care nu o privește nimeni
VI
singurătatea e un pui de pisică
pe care tac-tu îl zdrobește de zidul vecinului
dintr-o singură mișcare
sub ochii tăi îngroziți
ultima dată cînd am făcut dragoste
(luni bune în urmă, era încă foarte vară)
o vacă se apropiase periculos și se uita cu ochii mari la mine
era o vacă la fel ca toate vacile
puțin bălțată, cu clopot de gît
nu se deosebea cu nimic de vacile de care mă punea mama
să mă ascund după poartă cînd veneau seara pe strada de la pășune
vezi să nu te-mpungă, boala naibii, hii, boală
iar eu stăteam pitulată și nu mă mișcam
cu o vacă vie așa de aproape, băgîndu-și botul umed între voi
nu se poate face dragoste
poate doar în cazul în care știi dinainte că aia e ultima dată
și-atunci reziști tentației de a te desprinde și strigi
hii boală, boala naibii
fiindcă e de rîs și de speriat, admite, să faci dragoste pentru ultima oară atît de aproape de coarnele unei vaci
a doua dimineață după ultima dată cînd am făcut dragoste
(luni bune în urmă, era încă foarte vară)
am fost părăsită fiindcă mi-e frică de vaci