Eugenia Ţarălungă
Rabatabil la cerere
Ed. Tracus Arte, 2014
180 de grade
pentru Nona, mama cea mai nouă
evitam cu obstinaţie un cuvânt
noroc
făceam fandări iscusite cu duiumul
şi mi-am amintit atunci de intrările in mină
de galeriile pe pipăite
şi de zilele pe care le împingeam ca pe vagoneţii
din filmul „Iacob”
şi de poetul care lucrase în subteran
sau aşa se spunea pe la colţurile net-ului
noroc bun, frate!
noroc bun, tată!
cândva
proaspăt venită din Palestina agitam o icoană
în pragul unui salon de reanimare
aveam ochii ţintă
spre o proaspăt întoarsă
din împărăţia cerurilor
sau ce-o mai fi după.
tatăl meu nu s-a mai întors
dar Nona şi-a schimbat
cu 180 de grade traiectoria
cât să vadă icoana agitată
şi pe mine
ca pe o piază bună
şi lesne înfiabilă
noroc bun, Nona!
eu cred că extremele se ating
(nu numai în Palestina)
se suprapun
se tasează
hârş
hârş
hârş
până se zdrelesc cu totul
îşi dau una alteia obolul
şi norocul bun devine norocul rău
şi norocul ne înfiază pe rând
pe toţi
arcuirea
pentru Emil
repede repede
presto presto
subito subito
mă întreabă lumea pe stradă de unde am ochii ăştia
unde s-o fi ascuns laba gâştii
cât m-o fi costat liftingu’
cum de mi-am schimbat ascendentul
descendenţii
şi paradigmele toate
de unde arcuirea asta
şi evanescenţa în fapt de seară
supraconductibilitatea la atâtea grade
şi alte fenomene subîntinse
de un arc de cerc
de 365 de zile
de grade
de zile
de nopţi
şi eu
ce să le spun?
repede repede
presto presto
subito subito
mă opreşte lumea pe stradă
mă opreşte unul
mă opreşte una
poate mă opreşte cineva de tot
pentru sine
repede repede
presto presto
subito subito
Pass auf!
de mână
te port cu mine peste tot
şi în Anzii Cordilieri
şi la concertele în aer liber
de pe malul vreunei promenade
de parcă iubirea reciprocă ar exista undeva
în apropierea unei ape
în apropierea unui munte
mai ales
te port cu mine peste tot
ca pe o pungă
pe care o poţi umple la nevoie
să ia ea toate poverile, na!
te port cu mine peste tot
un al doilea uter
de rezervă
de avvarie
flexibil
gata să primească
noi şi noi conţinuturi
siameze într-un fel
dornic să îşi arate utilitatea
nu oricând
ci numai în caz de nevoie
de forţă majoră
indiferent de ora
din zi sau din noapte
ambasador al alternativei
al Ţinutului
de mână
în momentul marii treceri
spre humă
te port cu mine peste tot
şi în marea trecere
la fel
coaja tare
pentru Dana şi pentru fiul ei, Matei
ţi-am dat rădăcini cu duiumul
şi rugăciuni
şi chestii
mi-ai lăsat în schimb ceva haine
şi umbrela
într-un spaţiu indicibil de restrâns
schimbul de inele se amână
pe poimâine
pe Sinai
poeta autentică se amână
aş fi vrut să nu avem niciodată acel unghi mort
de nevedere
(vezi tu când îţi iei permisul de şofer
nici măcar maşinile nu sunt perfecte)
coaja tare de tot a rodiei ştiu să o înmoi
şi această ştiinţă îşi va arăta roadele
negreşit
ienupăr boabe
la pensionul Dezmărginirea
am învăţat bunele maniere
copilul strivit în fiecare
era recompus zilnic
conform votului majorităţii
2 inimuţe nu bat la unison
timp de 20 de minute
şi nici boabele de ienupăr nu sunt asemănătoare
doar par
în lumina dulce a verii indiene
crestele se văd de pe creste
crasa verticalitate
dobândeşte instant antonime cu duiumul
bătătoare la ochi
comoditatea şi compromisul
s-au înfipt bine în primele 3,14 litere
şi ne sfidează
cu tot dinadinsul
jivinele din pluş aliniate
se recreeeează eşalonat
dar asta nu are nimic de-a face
cu slava copilului strivit
cauţionat pe sărite
şi evident niciodată pe de-a-ntregu’
octagon
tu împingi miracolul între cifre
şi faci degrabă statistici
în colţuri
mama zice
păi
mai ai 7 icoane
de parcă ele ar fi interşanjabile
poate văzute de departe
de tare departe
au tot 4 colţuri
au aceleaşi dimensiuni
aceeaşi lungime
aceeaşi lăţime
noi am rezolvat prin octogon
cuadratura cercului
unde-s doi
puterea creşte
şi pătratul nu mai are nicio şansă
să se încolţureze
câte muchii are oare
cuvântul AMIN
şi câte colţuri?
catapultată
rezilienţa este mama învăţăturii
pentru binefacerile pe care Dumnezeu
le revarsă cu înverşunare asupra noastră
în jacuzzi
în racursi
punctele de fugă ale perspectivei
sunt statornice din cale-afară
şi smerite foarte în propăşire
uşa catapultată acum 2 zile
ne deprimă
(pentru că ne depreciază)
în loc de uruit
se aude la unison aşa –
un cântecel priponit:
au plecat în altă ţară
dar se’ntorc la primavarăăăă
trebuie să trecem în procesul verbal
câţi sunt şi câţi sunt vii
însă le-a spus altceva
vecina de blog
vommurişivomfi
berry-berry
şi chiar teferi-teferi pe alocuri
prin desăvârşire