Maria Pilchin
Poeme pentru Ivan Gogh
Paralela 45, 2015
pupa rusa
ivan gogh mă leagănă noapte de noapte
îmi spune poveşti la ureche mă alină mă alintă
mă culcă alături de el ca pe copila lui
aşa de parcă la oficiul stării civile
i-au eliberat un certificat de adopţie
uneori scâncesc în somn ca un prunc flămând
ivan gogh ca un tată bun mă leagănă până când
mă satur de scâncit ziua când sunt supărată
din cauza că mi-am pierdut păpuşile
ivan gogh mă sărută mult şi ele vin înapoi
doar matrioşka nu pleacă nicăieri
ea stă ca un lar la colţul patului
femeia de iubit
sunt rusoaică la bucureşti
şi româncă la moscova
dar în patul tău
sunt femeia de iubit
femeia de atins
femeia de legănat
femeia de înţeles
în vârf de degete
toţi vor iubire amor sau
măcar o noapte furtunoasă
mai presus de toate
e tandreţea
atingerea ce pare să fie
spiritul concentrat
în vârf de degete
ce tandru e
amorul tantric
catren frământat
mâinile tale mă plămădesc
mă frământă ca pe o pâine
şi din drojdia iubirii noastre
mă fac rumenă caldă şi aburindă
în unele zile
mi-e ruşine să dau ochii
cu vecinii de bloc
mereu mă întreb
dacă ei aud
cum tu plămădeşti
şi apoi frămânţi aluatul
iubirea ce ne protejează
ei scriau cărţi despre iubire
cu o sută de ani cu fronturi de (v)est
noi ne iubeam de cădeau paturile
de frig am dat foc la cărţi
şi la flacăra lor
descoperisem
orgasmul ca specie lirică
zi de luni în urss
era primăvara lui ’90
luni zi de informare politică
la făleşti şi în urss
în toată ţara cea lungă şi lată
mama la policlinica unde lucra
aflase că e rândul ei să vorbească
cu cinci minute înainte de început
luă primul ziar căzut sub mână
o pravda o izvestie ce o mai fi fost
pe acolo şi s-a prezentat la răspuns
citea din prima pagină
şi cu fiecare enunţ rostit
tot mai mult înţelegea
ce prost a ales ah ce prost a ales
„executarea soţilor
ceauşescu în românia”
asta le citea mama doctorilor
peste cinci luni după ce
evenimentul se consumase
medicul şef s-a încruntat
colegilor le râdeau şi nasurile
- ecaterina nicolaevna
e veche informaţia veche de tot!
- nicolai ivanovici m-am gândit
şi eu să reamintesc tuturor
despre cele întâmplate!
sala râdea ca la comedy club
în fiecare decembrie
mă gândesc şi la mama
care spunea încă o dată
că elena şi nicolae
nu mai sunt
poem pentru n. b.
vladimir a intrat în crimeea
(estragon ezită să o facă)
nadia fata din oraşul lui petru
a intrat în salonul de frumuseţe
şi s-a ras în cap
părul ei roşu cădea
cădea şi cădea
a regret
a tristeţe
a neputinţă
capul ei chel
de prunc supărat
mă face să caut gâţele de foc
tocmai în piaţa roşie
şi ierţi totul
la mese în ajun de alegeri
strigăm cu toţii despre
imperialismul rusesc
anexarea basarabiei
şi multe altele
dar niciodată nu am plâns
mai mult mai adevărat
decât în faţa unui film rusesc
despre viaţă şi durere
acesta ţi se bagă în carne
şi întoarce cuţitul de două
de trei ori şi atunci
ierţi totul
totul
marea roşie
copilul nostru
împarte cărţile casei
în „română” şi „rusă”
şi copertele noastre
ca două oşti
stau deoparte
şi de alta
a drumului
pe care îl trecem
prin marea roşie
a vieţii