Ioana Dunea


Id


Charmides, 2014

 


Ca atunci când spre metrou nu ştiu dacă

am oprit focul,

am închis apa,

am încuiat la plecare,

aşa mă gândesc,

aşa mă gândesc la tine.

 


La picioare


Lucrurile cu adevărat importante se fac în singurătate

cum ar fi să cureţi covorul de scame

până ce pielea palmelor se înroşeşte şi

se subţie

se subţie

se subţie

dacă ai intra acum,

ai spune că ţi-am pus lumea la picioare.

pentru că lumea stă în mâinile mele.

 


*


mi se rupe

filmul,

gâtul lungit ca o tăcere

în beznă,

respiraţia târzie

ajunsă în primele rânduri

şi gândul

“pup-o, bă”

care mă tunde zero

 


Uniform


pe coama dealului,

aproape de linia ferată,

sub salcâmi.

acolo am îngropat-o pe Fetiţa.

mai jos,

printre blocuri,

la lumină în vântul cald,

puii ei adulmecau.

eram toţi,

strânşi cu flori de prin garduri.

ne priveam ca şi cum sensul lucrurilor

avea să fie complet altul

de mâine.

 


Nu vreau să spun nimic


Eram în spatele chioşcului de pâine de peste drum.

Unu (nu-l ştii) doar ce alunecase pe gheaţă.

Îmi trăgeam fermoarul sus-jos-sus-jos

şi cu fiecare zimţ se făcea dimineaţă.

O sa iau o chiflă (m-am gândit) şi-am plecat.

Altu a fluierat, cred. După mine

începuse să se dezgheţe aici si aici si aici.

O vrabie se izbea năucitor de vitrine.

 


Cum mergi pe câmpuri brăzdate de soare


un cufăr atinge piciorul îl aşezi

aerul curat şi limpede

în zare un zgomot

noaptea se va lăsa cu mult mai repede

orice mişcare pe care o începi sa curmă brusc.

 


Metalic, încins


trecem grâul dintr-o mână

în alta

suflăm prin aer

prin aerul de amiază

suflăm

prin aerul de amiază clocotitor

boabele cad

trasează direcţii

la care şoarecii strânşi pe la colţuri

visează

în zbor sunetul

ne-ncolţeşte în minte ideea

revoltei

metalic încins

magaziile mari au lacăte mari

au lacăte

amintirile

se activează

trasează direcţii

amintirile se activează

în vis

 


Eden


Asfaltul se crapă sub tenişii mei englezeşti.

Avansaţi, strigă cineva.

Strada e goală.

(daca i-aş da brânci, aş cădea)

Avansez, totuşi, la mişto

pe diagonală.

În urmă poţi zări un oraş în ruine.

În urmă fumegă ceva de mult timp.
Dacă nu-ţi dai seama încă,

citeşte mai bine.