Irvine Welsh

Viaţa sexuală a gemenelor siameze

Traducere din limba engleză de Carmen Toader

Colecţia Biblioteca Polirom

Seria Actual

(Fragment)

…clipesc şi mă scol parcă încleiată, cu o echipă de muncitori în construcţii minusculi care toarnă fundaţia unui nou Walgreens în capul meu. Lena Sorenson stă în picioare şi se uită la mine. Pe podea sunt mai multe pungi cu mâncare nesănătoasă, McDonald’s şi Taco Bell, lângă cele două găleţi.

— Aceeaşi poveste, dar cu reguli puţin diferite, o aud cum îmi explică, iar eu am gâtul prea uscat ca să protestez. O să stai aici până ajungi la nouăzeci de kilograme. Se poate : trei mii cinci sute de calorii pe zi înseamnă o jumătate de kilogram de grăsime în plus. Dacă te îndopi, o să scapi de aici cât ai zice peşte. Am pentru tine Cola şi chipsuri, doze de bere şi lăzi cu vin…

Mă uit la pungile pe care mi le pune în faţă. Am gura uscată ca hârtia. Nu există apă, aşa că iau o doză de Coca‑Cola. Simt un gust de acid de baterie în gură şi pe gât, şi e încă mai corozivă când îmi ajunge în stomac, dar mă ajută să‑mi recapăt glasul.

— Lena, îmi dau seama de ce îţi doreşti să faci asta, dar trebuie să mă asculţi… La tine acasă…

— Ţine‑ţi gura, pizdă psihopată şi fascistă ce eşti ! Nu mai ascult nimic ! Acum tu o să faci bine şi o să mă asculţi pe mine ! urlă ea. O să te îndop ca pe o gâscă din Franţa, să mor eu ! Nouăzeci de kilograme ! O să scapi de aici când cântarul ăla de rahat o să arate că ai greutatea asta !

Intru în panică şi mă ridic în capul oaselor.

— S‑a întors mama ! O să treacă în curând pe aici !

— Ai spus că mai avem două săptămâni, mincinoasă cretină ce… zice şi se întrerupe. Eşti o mincinoasă, în pizda mă‑tii !

De fapt avem chiar mai mult timp ; pleacă la Tel Aviv mâine dimineaţă. Mă aşez şi mă uit la porcăriile din faţa mea. Văd şi telefonul pe masă, cu aplicaţia Lifemap pe el.

— Am… trebuie să‑ţi spun ceva…

— Am zis că tu ai terminat cu zisul de lucruri…

— E VORBA DESPRE JERRY ! L‑AM OMORÂT, SĂ‑MI BAG PICIOARELE !

Se uită uluită la mine.

— Nu fi cretină, cum ai fi putut să‑l omori pe Jerry ? E în New York…

— E pe covorul tău şi are o gaură în cap.

— Eşti nebună de legat ! zbiară Lena, dar expresia din ochii ei îmi sugerează că mă crede.

— Nu, nu… ascultă, insist eu, zbătându‑mă şi chinuindu‑mă să respir.

Lena se uită la mine cu gura căscată. Îi scapără ochii.

— Am trecut pe la tine pe acasă ca să văd ce ai primit prin poştă, iar el aştepta afară. Eram zăpăcită, mă certasem cu tata şi nu eram prea lucidă…

— Deşi de obicei tu eşti normală şi gândeşti raţional… mă întrerupe Lena cu jumătate de gură.

— M‑a păcălit să‑l las să intre în casă. A scotocit peste tot, căuta nişte porcării care sunt la mine, mărturisesc eu, clătinând ruşinată din cap. Am o scrisoare, un carnet şi nişte fotografii în geantă, zic şi‑i fac semn din cap spre scaun.

Ea se duce la geantă şi scoate pachetul. Se uită la fotografii, citeşte scrisoarea şi răsfoieşte carnetul. Ochii i se cască, apoi devin sticloşi, pe urmă mijiţi. Se chinuie să respire regulat şi îşi umflă nările.

— Cum ziceam, l‑am lăsat să intre. Nu gândeam limpede. Pe urmă mi‑am dat seama ce făcea şi am încercat să‑l dau afară. L‑au apucat pandaliile, ne‑am caftit şi am crezut că o să mă omoare ! Mă imobilizase, iar eu am întins o mână în spate şi l‑am lovit cu toporul ăla decorativ pe care îl tot ascuţi, pentru că îl foloseşti uneori ca să tai cadavrele de animale… A fost un accident, Lena, jur ! Încercam să mă apăr, n‑am vrut să‑l omor !

Sorenson se uită în continuare la fotografii. Pe urmă se răsu­ceşte pe călcâie şi iese din apartament.

— LEEENAAA ! ! !

Aud uşa trântindu‑se, iar ea pleacă. Eu rămân să contemplu ultima masă din viaţă pe care nu o mănânc la închisoare. Iau un Big Mac (540) şi o porţie mare de cartofi prăjiţi (540) şi încep să muşc din ele, să mestec şi să înghit, lăsând zahărul, sarea şi substanţele toxice să intre în mine. Mă ameţesc şi mă fac să vreau şi mai multe… Pe urmă simt cum se ridică ceva în mine, căci corpul meu respinge otrava de căcat…

Mă uit cu ochii umezi la balta de vomă de pe jos, din faţa mea. Trebuie să fac asta. E pedeapsa mea. Mă duc la pungă şi mai fac o încercare, de data asta cu înghiţituri mici. Simt cum zahărul şi sarea îmi inundă tot corpul. Mănânc şi beau excre­mente chimice preparate în fabrică, aşteptând ca sirenele înde­părtate ale maşinilor de poliţie să se apropie, poliţiştii să vină şi să mă aresteze, iar eu să păţesc la fel ca McCandless şi Balbosa. Apoi, pe măsură ce se scurge timpul, îmi dau seama că poate să fie şi mai rău ; poate că descreierata de Sorenson o să se ducă la Home Depot şi o să‑şi cumpere instrumente cu care să mă tortureze şi să mă mutileze, la fel cum i‑am făcut eu lui Winter, sau chiar să mă distrugă, cum am făcut cu Jerry.

Sunt speriată şi trag de cătuşă ; încerc s‑o smulg de pe stâlpul neclintit, urlând de furie, teamă şi frustrare preţ de nici nu ştiu cât timp. Ea lipseşte o veşnicie, iar afară e beznă. Stau pe saltea, istovită de atâta plâns, holbându‑mă la tavan şi trecând de la gânduri înfricoşătoare la vise de groază. Simt povara unei sufe­rinţe atât de vechi, încât pare să izvorască din Grădina Edenului. Pe urmă aud oribilul trosnet al încuietorii uşii şi îmi aştept sfârşitul vieţii sau cel puţin al unei părţi din ea. E aproape ziuă când se întoarce Lena, hărtănită şi epuizată, cu o geantă grea atârnându‑i pe umăr.

— Lena… ce s‑a întâmplat… Ce‑ai făcut ? Unde‑ai fost ?

— Acasă. M‑am oprit la Home Depot ca să‑mi cumpăr nişte unelte.

Of, Doamne, chiar o să se întâmple…

— Lena, te rog… zic şi mă trag spre stâlpul de susţinere.

Ea clatină din cap spre mine, punând geanta jos.

— N‑am de gând să te torturez, zice pe un ton dispreţuitor, iar eu mă simt ca o proastă ridicolă. Am aranjat totul.

— Ce… ?

— Ţi‑am curăţat mizeria.

— Dar…

— Doar atât trebuie să ştii. N‑o să mai vorbim niciodată despre asta şi n‑o să‑i mai pronunţăm numele. Ai înţeles ?

— Dar…

— Te‑am întrebat dacă ai înţeles.

— Da, fireşte ! Dar Dumnezeule, Lena… îţi… îţi sunt datoare…

— La greu, se răsteşte ea, apoi bagă mâna în geantă şi scoate un platou plin cu produse de patiserie calde, coapte de dimi­neaţă, pe care mi‑l pune în poală. Iar acum mănâncă!