Chuck Palahniuk

Beautiful You

Traducere din limba engleză şi note de Mihaela Negrilă

Biblioteca Polirom

Seria Actual

(fragment)

Chiar şi în starea în care e, cuprinsă de spasmele extazului care‑i cutremură tot trupul, Penny simte cum vârful pantofului lui Maxwell îi alunecă în sus pe interiorul piciorului. De la gleznă până la genunchi, duritatea lui catifelată cutreieră tot mai sus, până ce o împunge între picioare. Îi aduce aminte de momentul în care s‑au întâlnit prima oară: ea întinsă pe covor, văzându‑şi chipul vraişte reflectat în bombeul lustruit al pantofilor lui lucraţi manual. Nu poate să vorbească. Cu mâini tremurânde, atinge poala rochiei şi constată că e umedă. Şervetul din poala ei e şi el ud. Fără să se gândească la chelner, împinge la o parte piciorul lui Max şi se chinuie să se ridice. Apucând strâns de spătarele scaunelor, deranjându‑i pe înstăriţii lor ocupanţi, merge împleticindu‑se către toaletă. Picioarele îi tremură, slăbite de spasmele de plăcere. Când aproape că a ajuns la uşă, o lasă genunchii şi se prăbuşeşte. Este atât de extenuată... Cu părul atârnându‑i pe faţă, face ultimii paşi târâş şi se refugiază în sanctuarul căptuşit cu faianţă şi gresie. Ascunsă în siguranţă într‑o cabină, îşi ridică rochia jilavă şi îşi vâră două degete înăuntru. Simte mărgica roz, dar nu reuşeşte să o prindă. Siliconul e prea alunecos.

Arcuindu‑şi spatele, Penny îşi bagă două degete în anus şi încearcă în van să găsească mărgica neagră.

— Nu ţi le poţi scoate singură, zice o voce din spatele ei.

E Alouette. Vedeta de cinema a intrat după ea în cabina de toaletă. Stă acolo, evaluând cu calm dilema erotică a lui Penny.

— Anul trecut, am fost captivă exact în această toaletă, îi mărturiseşte Alouette. Un picol mi‑a salvat sănătatea mintală. Un adolescent curajos. Mi‑a supt mărgica neagră din posterior ca pe un venin de şarpe.

Împingându‑şi înainte pubisul expus, Penny o imploră:

— Te rog...

Vocea ei nu e decât un scâncet.

Alouette îi cântăreşte din ochi vulvele dezgolite şi fluieră încetişor :

— Aşadar, asta îl atrage pe Maxwell la tine, şoricelule. Ai cea mai frumoasă păsărică pe care am văzut‑o vreodată. Minunată, adaugă ea, umezindu‑şi buzele.

Secreţiile lui Penny picură pe pardoseală, unde încep să se strângă într‑o mică băltoacă.

— Dă‑ţi drumul, o sfătuieşte Alouette. Doar fluxul intens al lichidelor tale intime poate disloca piatra iubirii de la locul ei, trăgând‑o afară după ele.

Alouette îngenunchează pe gresie şi o apucă de şolduri pe Penny. Punându‑şi gura ei de vedetă deasupra vaginului picurând al femeii mai tinere, începe să sugă. Penny se lasă în jos, călărind faţa aceea minunată ca pe o şa. Simte degetele lui Alouette explorându‑i rectul.

Treptat, valul de stimulare scade. Alouette îşi ridică gura de pe vintrele lui Penny şi scuipă mărgica roz în vasul de toaletă. Despărţită de partenera ei, mărgica neagră alunecă afară cu uşurinţă, prinsă între degetele actriţei, care o ridică în sus, să o poată examina Penny, apoi îi dă drumul în apă. Cei doi magneţi se lipesc cu o forţă înspăimântătoare, cu un păcănit, iar Alouette trage apa după ei. Evaluând daunele aduse înfăţişării lui Penny, îi zice :

— Nu‑mi mulţumi, şoricelule. Într‑o zi, îţi vei dori să te fi lăsat să mori de plăcere. Ducându‑se la oglindă şi începând să‑şi retuşeze rujul întins, adaugă: Deja e prea târziu pentru tine. În curând vei fi la fel ca noi, celelalte – sclava lui.

Când nu se ospătează cu mâncare savuroasă înconjuraţi de oameni celebri, şoferul îi duce cu maşina de la apartamentul de lux din Paris la castelul de pe Valea Loarei sau invers. La castel, Penny colindă prin saloanele în care răsună ecoul, examinând nepreţuitele obiecte vechi care au aparţinut atâtor celebrităţi înainte de Max. Să fii faimos implică o anumită izolare. Penny hoinăreşte prin grădinile în stil parterre ale castelului, în timp ce patrulele de la serviciul de pază o urmăresc înarmate cu mitraliere de pe acoperiş, iar camerele de luat vederi ale sistemului de televiziune cu circuit închis folosit pentru monitorizare şi supraveghere îi înregistrează fiecare pas.

Penny îşi muşcă până la sânge încheieturile degetelor pentru a‑şi înăbuşi ţipetele de extaz. Crede că, dacă s‑ar delecta în exces timp de câteva luni, această supradoză de plăcere ar lăsa‑o satisfăcută pentru toată viaţa. E posibil ca, pentru o clipă, să se gândească la vreun subiect mai important, cum ar fi foametea din Sudan, dar apoi Max strecoară în taină în ea cine ştie ce nou produs care‑i dă fiori de plăcere, iar mintea ei se goleşte. Euforia şterge tot. Nu îi mai rămâne energie să se îngrijoreze pentru cariera ei juridică aflată în impas sau pentru viitorul sumbru al părinţilor care îmbătrânesc în Nebraska. Sau pentru schimbările climatice de pe glob. Este complet ancorată în trupul ei, în momentul prezent al minunatei senzaţii. Nu există nici trecut, nici viitor, iar Max poate să o ţină aici pe veci. Sub atingerea lui, lumea se prăbuşeşte. Nu există nimic în afară de Paris, de patul lui, de clitorisul ei care pulsează.

Primeşte tot ce a fost învăţată că o va face fericită – haine Gucci, sex nemaipomenit, numele ei devenit celebru –, dar se simte mai nefericită cu fiecare zi. Nu o ajută nici faptul că lumea se aşteaptă ca ea să fie în al nouălea cer. Nimeni nu vrea să audă de problemele unei Cenuşărese dezamăgite ; se presupune că o să trăiască fericită până la adânci bătrâneţe. Însă asta... nimic din toate astea nu reprezintă marea misiune a vieţii ei, pe care spera să o descopere.

Numără zilele aproape cu nerăbdare. Au mai rămas doar optzeci şi şapte.

La vârsta ei, Penny ştie că s‑ar cuveni să trăiască la limită, să lase oamenii să se apropie de ea şi să aibă parte de peripeţii. Tânjeşte să se facă praf la una dintre petrecerile alea zgomotoase pe care probabil că le dă prietena ei Monique chiar în acest moment. S‑ar mulţumi chiar şi cu o petrecere Sigma Chi udată din belşug cu bere de la butoi şi unde băieţii din frăţie îşi folosesc erecţiile permanente pentru a‑şi ameninţa colegele.

În apartamentul luxos sau la castel, când sunt singuri, Max nu vrea niciodată să stea de vorbă. Vrea doar să‑şi testeze chestiile alea tantrice pe ea. Penny îşi spune că Max e stresat. Cum până la lansarea pe piaţă a gamei Beautiful You mai e doar o lună, totul trebuie să fie perfect. Totuşi, ea încearcă să‑i îmbunătăţească starea de spirit. Îi spune bancuri. Îi face complimente pentru maşinile pe care le are, la păr, la haine, însă el nu‑i ia în seamă laudele.

Nici măcar legendarele cumpărături în capitala franceză nu sunt cine ştie cât de distractive. Nu după ce a intrat în nenumărate buticuri elegante săptămâni în şir. Creatori de modă de top se iau la întrecere să le poarte ea hainele. Indiferent ce probează, ei îi spun că arată fantastic. Ba chiar îi oferă şpăgi ca să le poarte mărcile la evenimente foarte importante. Totul este extrem de fals. Penny ştie că arată groaznic şi că ei nu vor decât să‑şi facă reclamă. Are gâtul prea scurt şi prea gros. Sânii sunt prea mici şi nici măcar nu au dimensiuni egale. Are şoldurile prea late. Oglinzile din ateliere nu mint.

Înainte să ajungă faimoasă, oamenii din New York îi insultau făţiş corpul, dar măcar îi spuneau adevărul.

Singura parte frumoasă a anatomiei ei sunt organele genitale. Însă Penny nu prea poate să‑i ceară lui Christian Lacroix să creeze o rochie care să i le pună în evidenţă.

Când iese la cumpărături, caută cadouri care ar putea să‑l amuze pe Max, dar asta e ceva foarte greu de realizat. Ce să‑i ofere bărbatului care are tot ? Care a avut pe toată lumea ? Singurul lucru care pare să‑i facă plăcere lui Max este când un prototip sau o formulă nouă o aduce pe Penny pe culmi şi mai înalte ale extazului. Cu cât e mai mare excitarea ei, cu atât creşte şi entuziasmul lui. Dându‑şi seama de asta, Penny decide să‑i ofere un dar în singurul fel posibil.