Tiberiu Dinescu

 

O pereche de dame

Am plecat către tine. Închid rând pe rând gândurile şi grijile de peste zi şi constat că sunt emoţionată. Îmi imaginez că mă aştepţi. Te văd trăgând din ţigară parcă nerăbdătoare. Ai pus de un ceai şi te-ai aşezat pe scaun cu un picior sub tine, cu privirea pe telefon. De când ştii că sunt în trafic telefonul nu-ţi mai zbârnâie, dar, din când în când, arunci instinctiv priviri lungi către el, încercând să-ți faci de treabă prin casă.

Infuzia îşi strecoară parfumul în toată casă. O atmosferă caldă, plăcută. Tu eşti în pulover-ul tău larg bleumarin şi porţi în rest doar perechea de pisicuţe, imprimate jucăuş pe lenjeria şcolărească şi comodă.

Eu sunt înfrigurată de la temperatura de afară, dar căldura lăuntrică începe să mă cuprindă. Sunt îmbrăcată office, iar pe dedesubt am o combinaţie sexy pregătită pentru tine. Aduc cu mine o sticlă de vin şi o cutie cu bomboane de ciocolată. Este destul de previzibil, dar eficient. Am emoţii mari aduse de revedere şi aş vrea să torn deja un pahar să scap de trac.

Din când în când îmi bâzâie telefonul... sunt mesaje de la tine. Ţin telefonul între picioare şi acest lucru mă bucură cum nici nu ştii. Cuvintele tale vibrează la propriu.

Am ajuns. Cobor oglinda şi refac rujul pe buze. Ridic telefonul dătător de plăcere şi mă uit la ce mi-ai scris. Îmi spui să nu iau nimic, pentru că eu îţi sunt îndeajuns. Roşesc. Ridic sacoşa-cadou şi încui maşina. Mintea pendulează între emoţia de a te vedea şi gândul că o să mă strecor lângă tine la noapte. Simt cum m-ai atinge pe întuneric pe spate... tresar.

Am ajuns în faţă interfonului şi sun.

Te mişti alene către interfon chiar dacă ştiu că inima îţi pompează cu putere. Te văd cum lupţi să rămâi sigură pe tine, dorind să nu pari un căţel cu chef de joacă căruia stăpânul îi păşeşte pragul. E greu. Te lipeşti de vizor şi oftezi. Secundele capătă alte valenţe.

Rămâi pironită lângă vizor, ţigara din mâna se fumează singură fără să-i mai dai atenţie. Îmi auzi paşii pe scări, iar senzorul de la etaj îmi luminează faţa. Apar în dreptul uşii, iar tu mă priveşti atentă, ţinându-ţi răsuflarea.

Să sun?! Bat la uşa încet, ştiu că mă aştepţi nerăbdătoare.

După câteva secunde mă pregătesc să bat iar, dar aştept un semn sonor din casă care să-ţi trădeze prezenţa. Nimic. Mă apropii de uşă şi ţinându-mi respiraţia ascult. Nimic. Mă depărtez de uşă şi-mi trec tot felul de lucruri prin minte. Ce s-a întâmplat, unde eşti?

Stai liniştită, sunt aici... (gândesc eu de cealaltă parte a uşii, privindu-ţi agitaţia de care nu mă satur).

Am uitat să mai fumez, mi-am lipit trupul de uşa şi te aştept cu un freamăt interior mai mult decât plăcut. Îţi adulmec paşii. Lumina s-a aprins. Eşti atât de aproape. Apare primul fior ce-mi furnică trupul. Ai intrat în vizor, te văd. Îţi începi bătăile în uşă.

Te simt cum ştii că eşti privită, ai un zâmbet anume care te trădează, mai ales când priveşti către vizorul întunecat. Mă gândesc cum ar fi ca eu să nu fi fost aici să te privesc, iar tu să te simţi privită, vulnerabilă cumva faţă de această fisură între cele două lumi numită “vizor”. Gândul trece, dar îmi place să te observ în continuare. Văd că ţi-ai apropiat urechea de uşă. Mă cauţi. Mişc insesizabil cheia în yală şi deschid uşa uşor. Cauţi telefonul în geantă, devii neîndemânatică. Eu continui să deschid uşa fără zgomot şi privesc către tine prin fanta creată. Tu pui telefonul la ureche şi mă apelezi. Nu-i încă totul pierdut, mai sunt câteva secunde în care eşti preocupată şi nu observi prezenţa mea din dreptul uşii puţin crăpate.

Ridici privirea din telefon, către mine, iar eu mă ascund. Te privesc prin vizor cum te luminezi. Nu zic nimic, întind mâna în afară şi îţi fac semn să intri. Mă îndepărtez.

„Ce-mi faci, ce joc mai este şi ăsta?” şoptesc privind mâna cum se pierde prin uşa întredeschisă chemându-mă. Mă avânt cu un gest nefiresc. „Mă joc!”, aud răspunsul tău îndepărtat. Uşa se închide în spatele meu cu tărie, nu mai am grijă să s-o închid încet, pentru că te caut cu privirea. Dintr-o laterală ţâşneşti, mă iei în braţe şi mă strângi puternic, potrivindu-ţi fruntea pe umărul meu.

Nici n-am simţit când am intrat, am trecut brusc peste momentul acela al revederii de care mi-era cumva teamă.

Tu zâmbeşti şi spui . „Bine ai venit, de când te aştept”.

„Bine te-am găsit”, zic, căutând un loc primitor în spaţiul casei tale. Încurcată fiind în a-mi găsi locul, am găsit îmbrăţişarea ta. Nu mi-a mai trebuit nimic, m-a topit ritmul inimii tale galopant şi am simţit cum căldura ta mă cuprinde. Această emoţie a îmbrăţişării n-am mai simţit-o. Cu tine e altceva, cu noi e altceva...

Îţi simt răsuflarea în păr, iar mângâierea ta îmi umezeşte buzele. Nu pot să spun nimic. Am închis ochii să te simt. E ceva ciudat în fragilitatea unei îmbrăţişări feminine pe care n-am experimentat-o până acum. Plutesc ca într-o cadă fierbinte înspumată cu aromă de lavandă.

Ne despărţim din îmbrăţişare şi ne privim în ochi ruşinate ... Zâmbim.

Coborâm împreună în catifeaua canapelei. O lumină obscură ne luminează tăcut locşorul, iar fiecare dintre noi are gesturi stângace de revenire din vis. Îţi privesc buzele cum se mulează pe ţigara fumegândă... Tragi lent, iar fumul ne învăluie spaţiul. Eu gust fluiditatea vinului cu poftă. Fiecare s-a retras în gestul cel mai plăcut, savurându-şi gândurile şi simţirea în felul ei.

„Ce mult mi-ai lipsit!”

Sper că ţi-am transmis dorul ăsta de când te-am luat în braţe. Observ că discuţia porneşte cu un ton incert, îţi dregi vocea vădit afectată de starea de până acum. Povestim o vreme încetişor şi îţi observ pornirile din privire. Probabil că şi eu mă trădez privindu-ţi buzele şi mâinile. Cobor către forme, după care brusc revin la a te privi în ochi... Tu faci la fel. Cedezi uşor tentaţiei de a mă cuprinde cu privirea şi intrăm cumva într-un joc voyeristic evident. Ni se umezesc buzele, mustim în plăcere.

Cuvintele curg după primul pahar de vin, povestim în neştire, şi mai profund, şi mai în glumă, chicotim din ce în ce mai des. Te privesc şi îţi urmăresc dansul mişcărilor... sunt absorbită. De când ai intrat s-a spart gheaţa, naturaleţea ta dându-mi târcoale. Aprind o ţigară doar să te pot contempla mai bine. Eşti vie şi mă provoci în poveşti şi discuţii, nu mă laşi să-mi eliberez mintea de gânduri pentru a-ţi simţi starea. Companionul cu filtru îmi da răgazul să te studiez mai atent, să-mi zboare mintea...

Puloverul ţi-a căzut pe un umăr şi îţi scoate clavicula fină în evidenţă. Felul in care stai îţi descoperă misterios pulpele...

Aş vrea să preiei tu inițiativa, să te apropii de mine, să mă săruţi. Cred că gândul telepatic a ajuns. Te apleci către mine făcând un gest către părul meu. Atenţia îmi e distrasă şi tu te apropii cu siguranţă de felină de buzele mele. Le apropii foarte mult, aproape se ating de ale mele. Eu dau să le cuprind, dar te depărtezi. Sângele îmi pompează prin vene şi simt că iau foc. Vin eu către tine. Te apropii şi tu de mine şi ne descătuşăm. Poveştile se transformă în sărutări, iar cuvântul în muşcătura bruscă voluntară.

Îţi sărut acum umărul gol, iar tu îţi plimbi limba pe lobul urechii mele. Am furnicături în cele mai plăcute locuri, iar mâinile îmi fug pe sub puloverul tău. Îţi simt pielea fină şi sfârcurile tari. Mă plimb în voie cu degetele pe spatele gol, iar pe tine te aud gemând delicat.

Las capul pe spate acum, iar limba ta mătăsoasă îmi coboară spre sâni. Hainele curg spre podea şi tensiunea creşte… Păstrăm câte ceva pe noi pe motiv de grabă însă sărutările pătimaşe ne îmbracă cu căldură lor.

Pofta ne aduce alături, îmbrăţişate...