Ioan Es. Pop
eu sînt proprietarul zice eu locuiesc numai în pod
eu nu cobor niciodată, nu aveaţi cum mă vedea
„cum pod ce pod stăm de ani şi ani în camera asta
nimeni n-a văzut vreodată deasupra vreun pod”
eu sînt proprietarul, zice, voi n-aveţi ce căuta în pod
„cum pod ce pod camera asta n-a avut niciodată un pod”
a intrat elvira – orbilor apele au ajuns deja pînă mai sus de ferestre
luaţi lopeţile suiţi în pod vîrîţi-le prin streaşini vîsliţi
să urnim corabia asta cumva din loc, să ne cărăm cît mai iute
„elvira dar sus e proprietarul, noi n-avem voie să”
- repede în pod, nenorociţilor, puneţi mîna pe vîsle, nu mai e timp
„dar, elvira, eu am suit acolo, a zis mircea, nu e nici un pod”
„ba da, zic, e proprietarul acolo, e podul acolo”
„nu-i nici un pod, zice el, sus pe acoperiş nu-i decît o păpuşă spartă de ghips
şi-n noaptea asta abia de-a plouat, elvira,
abia dacă sînt cîteva bălţi sub ferestre,
plouă mereu prin nenorocitele astea de tavane, nimeni nu s-a gîndit
să le facă un acoperiş deasupra, un pod”
şi eu zic „proprietarul” şi el zice „e doar o biată păpuşă ferfeniţă acolo
dacă mai plouă, pînă mîine dimineaţă ghipsul o să se
şteargă de tot de pe ea”
lasă-l, a zis, lasă-l să tacă, nu ştie vorbi
n-a deschisniciodatăochiinuştieundeîlducem
dormi, dormi, n-o să-ţi facem nimic nu-ţi scobi
carnea cu unghiile, nu-i cămaşa, e carnea ta
nu poţi să ieşi – înveleşte-l pe picioare elvira
haide, nu-ţi fie frică nu te ducem departe – nu-mi era frică
- nu te trezi a zis ea – nu m-am trezit era
noapte era cald era întuneric a zis dracuosălmaivindecepeăsta
n-o să înţeleagă niciodată nimic
- haide, haide, nu te trezi o să ajungem acasă o să-ţi dau
voie să zgîrîi varul de pe pereţi o să prinzi păpuşa de gît
o să-ţi scoţi unghiile prin ghipsul ei dar nu acum acum e noapte, elvira
acoperă-i picioarele, i-e frig
era cald e frig a zis era cald era întuneric
dacă aş fi scobit cu unghia în carnea ei aş fi putut intra
a zis nu-ţi scobi cu unghiile carnea nu-i cămaşa e
carnea ta nu poţi ieşi.