Sabina Comșa

Toţi ceilalţi apropiaţi

Tracus Arte, București, 2014

 

Doi

Tataie şi mamaie au decis într-o noapte să facă dragoste în parcul din spatele blocului. Au trimis invitaţii la nepoţii din- afară – comandate special, portocalii cu marginile franjurate, cu simbolul vechii republici ce instiga la dezvoltare multilaterală şi o poză veche făcută odată de nea Nae securistu’ la prima lor întâlnire. În primele ore, tataie cu un centimetru şi alte scule de inginer agronom, s-a învârtit să măsoare locul, umi- ditatea şi chiar soiul pământului din parc. În tot acest timp, mamaie a împărţit vecinelor care au ieşit pe balcon steguleţe de încurajare şi cartonaşe cu note. Tataie a considerat necesar să demonteze un leagăn şi câteva balansoare, ceea ce a durat cam trei zile. Dar nicio problemă, mamaie avea provizii pentru tot blocul, masa de protocol includea pâine făcută în casă, mu- rături şi lapte de la ţară. Administratorul blocului s-a ocupat personal de sonorizare, a scos magnetofonul şi l-a conectat la boxe. A pus Beatles şi Maria Ciobanu. În groapa săpată de ta- taie s-a aşternut o pilotă cu inimioare şi îngeraşi. În spatele ei, s-a proiectat de la parter, pe plopi, un filmuleţ: cu mamaie la cratiţă, cu tataie pe tractor, cu mamaie alăptând, cu tataie mulgând vaca, cu mamaie şi tataie la cursul de sârba, cu ma- maie şi tataie în piaţă la ruşi. La ora 11 fix, sub uralele vecinilor, care aruncau cu orez şi confeti, cei doi au apărut goi, ţinându- se de acelaşi baston. Au zâmbit, niciunul nu-şi purta proteza. S-au aşezat în groapă, s-au încolăcit de câteva ori şi au murit aşa. Şi toţi au ridicat cartonaşele cu nota 10.

 

Semnat tataie

Tataie îşi confirmă prezenţa acum două ore. Hai să rămânem în Farmville, mamaie. Vom face cu schimbul, setările vor fi din ce în ce mai complicate. Terenurile dintr-un capăt în altul le vom explora la rezoluţie maximă. În ciorapii mei elastici pen- tru tromboflebită, în faţa ecranului. Nu voi mai clipi niciodată. Mi-a îngheţat mâna pe maus, mamaie. De câteva zile, veghez migraţia turmelor în fullscreen. Domeniile se extind. Din winamp merge un cântec cu foşnet de frunze şi rock. Vino, mamaie, la melodia noastră, oile se vor opri ca înconjurate de un câine. Tu, mamaie, te vei antrena în Dead Man’s Hand. Vei schimba puşca de vânătoare pe pistol. Ei nu ne vor mai lua nicio cotă. Închide ochii, mamaie, în combină voi trece, va semnaliza routerul. Voi treiera peisajele-n pixeli. Voi avea traiectoriile zigzagate ale OZN-ului din bancurile cu extrate- reştrii şi ardeleni. Numai rotaţii stânga şi rotaţii dreapta, în scaunul meu ergonomic. Înrudindu-mă cu musca prinsă într-un geam dublu. Cu aripile încleiate pe banda galbenă atârnată de microfon. Hai să rămânem în Farmville, mamaie. Animalele vor naşte fără sânge, în public. Veterinarul îşi va pili unghiile încadrat de mesaje de upgrade şi antivirus. Reflecţia mea în apa izvorului fărâmiţată de ele. Hai în Farmville, mamaie. Aici, pe paznic l-ar chema Păcuraru. În urma lui ar creşte cireşii şi lebedele cu trei rânduri de aripi, în Farmville Future. Ne luăm fiecare Paradisul Hawaiian, în hologramă, în armonie merii de aur şi panourile solare. În Farmville, eu, tataie, cel mai mare cooperatist al platformei. Eu, tataie, le voi lăsa nepoţilor parolă scrisă pe tava cu daruri, după tăierea moţului. Hai să rămânem în Farmville, mamaie.

 

Pulsul

Joacă table. Ascultă Dida Drăgan. De fiecare dată când ea inspiră, zarurile se răsucesc – şase cinque, tri-tri, cingo cing. Dintr-un carusel de genu’ am ieşit şi eu şi soră-mea şi toată mâncarea gătită din viaţa mea. Degetele lor deasupra mesei refac modelul de pe cuvertură. Refac întinderea uleiului în tava de prăjituri, ticul nervos când aştepţi la rând, la baie. Mamaie: Trebe să fac o poartă aicea. Mamaie: Băga-mi-aş. Tataie: Hai să vedem fe-ti-ţo! Tataie: L-ai dat în mămăliga lui. Două şi alte două, due-due sau două şi altele care se ouă. Pe tablă sunt amprente cu tuş de rebus şi vopsea de avioane – de la tataie. Tataie: I-am ciufulit partida! Mamaie: Eu ştiu că te mănâncă în fund să câştigi linia! Vreau ca Dida Drăgan să sune să le dea o dedicaţie. La nunta lor de aur, toată lumea va avea haine din sutele de pagini de scoruri. Acum, bluza mamaiei formează un al treilea sân. Pielea ei urticată seamănă cu florile de măr de pe piese. Cinci-patru ca la teatru. Spinările lor strâmbe nu formează o talpă, dar reuşesc să încadreze ca două paranteze masa – o linie de pauză. Meciul a luat sfârşit. Tataie dansează ca Elvis. Mamaie: Maestre, opreşte-te!

 

 

 

Insomnie

 

Te-ntorci acasă.

Acolo te aşteaptă gândacul tău prins de o traistă

în care ţii sunătoare şi muşeţel. Aprinzi lumina în cămară.

Îţi imaginezi că pe gândac va fi de ajuns să-l săruţi ca el să se transforme

în ce-ai mai citit tu pe afişe, în ce morţi ai mai visat.

El – celebritatea cu antene – ştie că visul tău e ca o pungă de chipsuri în care-l închizi uneori şi asculţi sunetul unei sârme de vase.

Ce nu ştii despre gândacul tău este că are familie şi un cartof preferat, acela pe care îl cureţi acum şi

ar vrea de n ori să se arunce după el în tigaie.

 

 

Biciclistul

După terapia de chimioterapie suprafaţa scalpului E planeta cea mai apropiată de soare

Îmi pun la tâmplă un pistol cu apă.

 

 

Interzis minorilor

Deschid frigiderul

bulinele roşii şi galbene pe care scrie superofertă mă orbesc.