Mihail Vakulovski

Efectul pervers al îngrijitoarei de ego

Petronela Rotar e debutat cu o carte de poezie care a surprins pe toată lumea („O să mă ştii de undeva”), apoi a publicat un volum de proză mult aşteptat de fanii blogului ei celebru („Alive”), iar acum se întoarce la poezie, deşi cititorii ei ştiau că lucrează la un roman. E vorba de „Efectul pervers”, carte publicată la aceeaşi editură la care a încredinţat şi celelalte două cărţi: Herg Benet.

Dacă „O să mă ştii de undeva” e o carte absolut impresionantă, tulburătoare şi complexă, împărţită în trei părţi, „Efectul pervers” e total diferită. E o carte de poezie adunată într-un singur poem, bine lipit de acele textuleţe-definiţii ale singurătăţii („singurătatea e un bărbat căsătorit și nefericit / care nu are curaj să plece / din nicio parte / în nicio parte”, „singurătatea e o femeie cu sîni goi / ieșind din apă / pe care nu o privește nimeni”…).

„Efectul pervers” nu e – deloc – o carte perversă (dezamăgiţi?), ci e un ţipăt, exact aşa cum scrie şi pe coperta a patra. „Efectul pervers” e cartea fricii şi – mai ales – a singurătăţii fetei cu „o colecţie impresionantă de sindroame”, care „trăiesc la întîmplare / nu știu niciodată ce voi face mai departe / anul viitor, de pildă”.

O carte care pare să fi fost scrisă dintr-o răsuflare şi care se citeşte foarte, foarte repede. O carte cu coperte foarte frumoase şi tari (şi la propriu), realizate de pictorul Iulia Şchiopu. Un obiect superb, care o să se împrietenească cu siguranţă cu „O să mă ştii de undeva” din biblioteca dumneavoastră.

Petronela Rotar, „Efectul pervers”, Herg Benet, 2015