Mihail Vakulovski

„4 A.M. Cantosuri domestice”

„ghiozdanul de copil iluminînd tot cimitirul”

Ca și-n celelalte cărți de poezie, și-n cel mai recent volum al său, „4 A.M. Cantosuri domestice”, Radu Vancu e un poet existențialist, care scrie exploatîndu-și biografia și viața de familie. Cartea e împărțită în patru părți, „Mansarda”, „Gărduleț alb de lemn”, „20 de wați” și „Creierul e lumea de apoi” și e compusă din 45 de canto-uri. „Cantosuri-le domestice” încep cu un joc lego cu copilul (Sebastian), apoi eul liric își amintește brusc (dar inevitabil) de sinuciderea tatălui („sinuciderea e un cîine pentru un bătrîn”), cei doi construind balanța poeziei de pînă acum a lui Radu Vancu (cel de-al treilea personaj important fiind Camelia din titlul cărții de debut („Epistole pentru Camelia”). Între aceste stări (de fericire & durere) se întîmplă tot felul de chestii obișnuite, de la spălatul vaselor la facerea mămăligii sau fierberea ouălor. Gîndul sinuciderii e tot mai frecvent, tot mai prezent, tot mai acut, tot mai obsesiv („Marea mea magie e că încă sunt aici”). Eul liric din „Cantosuri” e depresiv („Aveam 19 ani și se spînzurase tata de aproape o lună și eram tot numai Kierkegaard și vodcă / și nu eram nici pe sfert de dărîmat ca acum”) și disperat („te uiți la poze vechi pe laptop / și simți că înțelegi. Aproape toată lumea din ele e moartă”). Dar poezia și copilul îi aruncă mereu colacul de salvare („Poezia a fost dintotdeauna mare meșter / în Germania asta nazistă / a vieții”). Dacă ar trebui să filosofezi pe marginea unei cărți de poezie, discuția despre „4 A.M. Cantosuri domestice” ar trebui să pornească de la versul „ghiozdanul de copil iluminînd tot cimitirul”. 4 A.M. e ora la care au fost scrise poeziile din carte, o oră… foarte devreme, prea devreme. „4 A.M. Cantosuri domestice” e o carte despre sinucidere („ce avantaj devastator să ai un cimitir / în mijlocul orașului – cum ai avea / o sinucidere în mijlocul / unei vieți”), de fapt, despre mirajul sinuciderii și despre viață, fiindcă acel 4 A.M. sugerează că e prea devreme pentru așa ceva („Iar acum, singur printre trandafirii tăi, / tu n-ai de dat ochii decît cu Dumnezeu. / Pe cînd eu am de dat ochii cu Sebastian”). O carte 18 + (din cauza temelor, nu a limbajului), pe care v-o recomand cu încredere. Lectură utilă!

Radu Vancu, „4 A.M. Cantosuri domestice”, Casa de Editură Max Blecher, 2015